In perioada Cretacicului au evoluat animalele erbivore bipede de talie mica, pradatorii uriasi care se deplasau pe doua picioare si o mare varietate de reptile zburatoare. Conform cercetatorilor pasarile s-au dezvoltat din dinozaurii ce apartineau grupului teropodelor. Cu alte cuvinte, Cretacicul a fost in special o perioada a pradatorilor. Dsungaripterusul a fost o specie care a trait in perioada de inceput a Cretacicului, cu aproximativ 120 de milioane de ani in urma.
Ramasitele sale fosile au fost descoperite in China si Tanzania si descrise de paleontologul Chung Chien Yaung in anul 1964. Pe baza analizei facute asupra lor s-a ajuns la concluzia ca ar fi existat doua specii: Dsungaripterus well (din China) si Dsungaripterus brancai (din Tanzania).
Dsungaripterus apartinea categoriei dinozaurilor zburatori cu coada scurta numiti Pterozaurieni. Din acest grup cel care avea proportii gigantice era Pteronodonul (cu anvergura aripilor de 7-8 m), iar cel care avea un zbor activ puternic era Dsungaripterusul. Aripile sale aveau anvergura de 3 m si erau alcatuite dintr-o membrana subtire dar rezistenta. Aceasta membrana se intindea de la membrele anterioare pana la membrele posterioare, lasand labele din spate libere.
Particularitatea acestei specii era data de creasta lunga de pe cap, care acoperea zona dintre varful botului si frunte. Rolul acesteia era de recunoastere a speciei, de imbunatatire a calitatii zborului si de semnalizare. Exemplarele acestei specii se diferentiau intre ele prin aspectul acestei podoabe de pe linia mediana a botului. La masculi probabil marimea acestei creste era mai mare decat la femele.
Unii cercetatori au emis ipoteza ca aceasta creasta putea actiona ca o carma in timpul zborului, altii considerau ca ar fi doar un element de diferentiere a sexelor, sau de atragere a femelelor de catre masculi in perioada de imperechere. De asemenea, Dsungaripterusul impresiona si prin creasta osoasa scurta pozitionata in partea posterioara a capului.
Dsungaripterusul traia in zonele de mal al apelor si se hranea cu pesti, crabi, moluste, plancton, animale deja moarte si insecte. Craniul sau avea lungimea de 50 cm, partea anterioara a botului era lipsita de dinti, doar partile laterale ale maxilarelor prezentau dinti mici, lati, ascutiti, putin indoiti ascendent. Acestia reprezentau instrumente de spargere si rupere a cochiliilor dure de melci, scoici sau crabi.
Aceste reptile preistorice adoptau doua forme de zbor – unul activ (realizat cu ajutorul musculaturii bine dezvoltate, de zbor) si unul planat (executat in sus si in jos, tinand aripile si picioarele deschise larg cand cobora si strangandu-le putin cand urca). Pe sol Dsungaripterusul se deplasa greoi, pe labele celor patru membre subtiri, avand mereu aripile stranse. Greutatea unui Dsungaripterus adult a fost estimata de experti la 7 kg. Se pare ca un astfel de exemplar avea corpul usor si asta deoarece majoritatea oaselor erau goale la interior.
In perioada de imperechere masculii se intreceau intre ei prin aspectul podoabei capilare spre a impresiona femelele. Fiecare din ele isi alegea partenerul, venea spre acesta cu capul usor plecat in semn de supunere. Ca in orice confruntare exista un invins si un invingator. Masculul care pierdea in fata rivalului statea separat si, cu singuranta, sansele lui de a capta atentia unei femele erau mici.
Specia Dsungaripterus face parte din ordinul Pterosauria, familia Dsungaripteridae.
