Pterodaustro guinazui este un dinozaur zburător unic, descoperit în Argentina și descris pentru prima dată de paleontologul José Bonaparte în 1970.
Descoperirea și clasificarea Pterodaustro
Specia Pterodaustro apartine categoriei dinozaurilor zburatori cu coada scurta – Pterozaurieni. Cel mai interesant element particular al acestei creaturi era ciocul curbat in sus, ce avea rol de filtrare si care impresiona prin unicitate, prin constructia sa deosebita.
Partea inferioara a ciocului era marginita la interior cu aproximativ 500 de perisori ascutiti ca niste dinti simetrici si desi, cu ajutorul carora animalul prindea brusc si reusea sa retina animale acvatice mici din apa marii. Partea superioara a ciocului era prevazuta cu numerosi dinti mici si ascutiti care ajutau la maruntirea ulterioara a prazii.
Dieta și comportamentul de hrănire
Acest animal preistoric avea membrele posterioare mici, care se terminau cu labe acoperite de piele groasa si solzoasa, cu degete lungi si gheare ascutite si curbate. Probabil ca obisnuia sa stea cu picioarele in apele putin adanci si sa filtreze cu ajutorul ciocului creaturile acvatice foarte mici. Pterodaustro popula zonele din apropierea malurilor de ape intinse de pe teritoriul unde azi se afla Argentina, iar hrana sa preferata era formata din pestisorii si crustaceele de dimensiuni mici.
Adaptări fizice pentru viața acvatică și zbor
Se banuieste ca Pterodaustro era un animal cu sange cald dupa cum erau de altfel toti dinozaurii zburatori – avea temperatura corpului constanta, iar in lunile foarte reci era protejat impotriva frigului de penaj. Greutatea unui Pterodaustro adult a fost estimata la 2 kg, iar anvergura aripilor la 1,2 m.
Scheletul acestui dinozaur era foarte usor, fiind alcatuit di oase goale la interior. Inima si plamanii asigurau necesarul de sange si oxigen pentru toate partile corpului, astfel incat animalul sa aiba suficienta energie sa se ridice in zbor. Cand ridica aripile obisnuia sa le tina putin pliate pentru a diminua considerabil rezistenta aerului, iar cand le cobora isi departa membrele posterioare pentru a obtine o suprafata a patagiului mai mare.
Ca la toate speciile de dinozauri zburatori si la Pterodaustro aripile au fost dezvoltate din membrele anterioare, patagiul se intindea prin degetul cel mai alungit, al patrulea, iar celelalte trei erau libere, acoperite cu piele groasa si solzoasa si gheare tari, curbate si ascutite, cu rol de apucare si agatare. Patagiul era foarte rezistent si se intindea pana la membrele posterioare, fara a acoperi gleznele si labele acestora.
Aceasta specie se asemana putin cu pasarea flamingo de azi, de aceea unii cercetatori au numit-o Pterodaustro flamingo. Gatul era lung si flexibil, alcatuit din multe articulatii si vertebre, care sustineau cu usurinta capul si ciocul destul de mare al acestui dinozaur.
Specia cunoscuta sub denumirea de Pterodaustro guinazui a fost numita si descrisa de paleontologul Jose Bonaparte in anul 1970, pe baza analizei facute asupra ramasitelor fosile descoperite in Argentina, in provincia San Luis, in anul 1963. Acestea dateaza din era Mezozoica, din perioada Cretacicului inferior, de acum 125-100 de milioane de ani.
Dinozaurul Pterodaustro face parte din ordinul Pterosauria, familia Cyenochasmatidae.
Importanța descoperirii Pterodaustro
Descoperirea Pterodaustro a oferit paleontologilor informații prețioase despre diversitatea pterozaurilor din Cretacicul inferior. Adaptările sale unice pentru filtrarea prăzii din apă demonstrează o specializare extremă în dieta acestor creaturi zburătoare. În plus, similitudinea cu păsările flamingo sugerează o convergență evolutivă fascinantă, oferind o perspectivă mai detaliată asupra ecosistemelor preistorice. Pterodaustro rămâne un exemplu important al modului în care pterozaurii au ocupat o varietate de nișe ecologice în epoca mezozoică.
