In Cretacicul inferior, cu aproximativ 110 milioane de ani in urma, in zonele cu paduri cu vegetatie abundenta din apropierea apelor traiau dinozaurii zburatori pterozaurieni. Din grupa acestora facea parte Tapejara – un dinozaur zburator cu coada scurta care impresiona prin creasta sa inalta si frumos colorata de deasupra capului, al carui rol era de stabilizare a corpului in timpul zborului cat si de schimbare brusca a directiei.
De asemenea, podoaba capilara ajuta la recunoasterea speciei, la diferentierea exemplarelor intre ele, cat si la atragerea femelelor de catre masculi in perioada de imperechere. Dinozaurul Tapejara avea ciocul lung si puternic, lipsit de dinti, dar prevazut cu margini ascutite. Hrana sa era alcatuita din cadavre si fructe pe care le deschidea cu usurinta. Era si mare consumator de peste pe care il vana direct din apa, facand zboruri scurte aproape de suprafata apei lacurilor sau in jurul insulelor continentale.
Primele ramasite fosile au fost descoperite in anul 1989 in Brazilia si pe baza lor paleontologul Alexander Wilhelm Armin Kellner a descris aceasta specie si a numit-o Tapejara wellnhoferi. Mai tarziu au fost descoperite fosilele altor specii – Tapejara imperator si Tapejara navigans – care prezentau cateva diferente din punctul de vedere al podoabei capilare, cat si a marimii aripilor.
Astfel, anvergura aripilor unui exemplar adult varia de la 5 la 6 m, iar greutatea a fost estimata la aproximativ 50 kg. Craniul ajungea la lungimea de 25 cm, iar aspectul sau general era scurt si indesat. Orbitele erau mici si pozitionate jos, fapt ce arata ca acesti dinozauri nu aveau acuitatea vizuala foarte dezvoltata, zburau mai ales ziua.
Aripele erau alcatuite din membrane fine de piele ce se intindeau de la degetele alungite ale membrelor anterioare si pana la gleznele membrelor posterioare. In zbor reuseau sa planeze cu usurinta datorita greutatii diminuate a corpului de oasele usoare goale in interior, pe sol insa mersul lor era greoi datorita picioarelor unite de aripi.
Pentru a-si usura deplasarea pe sol, isi tineau aripile stranse si se ghemuiau pe toate cele patru membre, incercand sa se tarasca pe toate labele. In perioada de imperechere masculii incepeau sa-si delimiteze si sa-si apere o zona de unde sa impresioneze si sa atraga o femela. Elementul de concurenta intre rivali era reprezentat de creasta frumos colorata de deasupra capului. Dupa o perioada de tipete si confruntari fata in fata unul din masculi se considera invins si se retragea intr-un loc izolat, iar cel care avea creasta mai mare mergea triumfator spre femela.
Specia Tapejara wellnhoferi avea creasta cea mai mica, rotunjita anterior si dreapta posterior si a fost numita in onoarea paleontologului german Peter Wellnhofer. A doua specie Tapejara imperator era mai mare si avea creasta mult mai inalta si rotunjita in partea anterioara deasupra ciocului. A treia specie Tapejara navigans era de marime medie si avea creasta relativ inalta, bombata si cu marginea rotunjita.
Dinozaurul Tapejara face parte din ordinul Pterosauria, familia Tapejaridae.
