Dolul (Cuon alpinus), cunoscut și ca „câinele roșu asiatic”, este un prădător adaptat vieții în haite, recunoscut pentru blana sa roșiatică distinctivă și comportamentul social complex.
Dolul este un animal carnivor cunoscut si cu numele de cainele rosu asiatic, singura specie care apartine genului Cuon. Numele sau vine de la coloritul blanii predominant in nuante roscate, mai inchise pe laterale si partea dorsala, foarte inchise pe coada si mai deschise la extremitati, iar partea ventrala pufoasa si alba.
Habitatul și distribuția geografică
In functie de aspectul blanii care variaza prin nuantele de culori cercetatorii au clasificat 11 subspecii de Cuon alpinus (denumirea stiintifica de dolului) din care amintim: Cuon alpinus alpinus, Cuon alpinus sumatrensis, Cuon alpinus lepturus si altele. Blana de iarna este mult mai groasa si mai mare decat cea de vara, iar coloritul este variabil pe diferite zone ale corpului animalului.
Acest pradator populeaza regiunile muntoase impadurite, poate fi intalnit la altitudini de pana la 4000 m. Este distribuit in sudul, centrul si estul Asiei, din Muntii Altai si pana in Muntii Tian Shan, in jungle si paduri tropicale, in zone de deal si campie sau in taigaua Extremului Orient.
De asemenea apare in Indochina, Insula Sumatra, Malaezia, Java, India, Nepal, Tibet, Mongolia, Himalaya, Bhutan, Thailanda si China. Cu multi ani in urma existau astfel de animale in Insula Sardinia si America de Nord.
Ca aspect general dolul se aseamana cu un lup insa avand in vedere faptul ca traieste in haite mari (in care exemplerele sunt sociabile intre ele, vaneaza si isi cresc puii impreuna) nu se inrudeste cu acesta. De asemenea se pare ca are cateva caracteristici ce il apropie de vulpe si sacal.
Caracteristicile fizice și comportamentale ale dolului
Are lungimea corpului de 90 cm, greutatea de 15-25 kg, iar coada poate varia intre 30-50 cm si este foarte stufoasa. Intotdeauna la aceasta specie masculul este mai mare decat femela, cantareste mai mult fata de aceasta. Ca marime corporala este putin mai mic ca un lup sau caine salbatic.
Acest animal puternic si curajos, este foarte siret, agil si rezistent in timpul vanatorii. Alearga dupa prada zile intregi, o urmareste chiar si in apa, inoata la fel de bine pe cat alearga. Este foarte rapid si lacom, de multe ori doar pantera mai poate concura si scapa de atacul sau, avand in vedere ca nu poate fi urmarita si in copaci.
La fel si leopardul isi gaseste scaparea in copaci, iar deseori fiind gonit este furat si de prada. El prefera sa fuga decat sa riste anumite rani in lupta cu fiorosul caine rosu ce ataca in haita spre a invinge intotdeauna. Noaptea insa devine cel mai aprig dusman al acestuia, avand in vedere ca este o specie nocturna iar dolul un vanator de zi, se odihneste dupa apusul soarelui.
Are botul lung si puternic, maxilarele inzestrate cu muschi deosebit de bine dezvoltati si ancorati de creasta sagitala ceea ce nu se poate spune despre alte specii de canide. Acest aspect ii ofera posibilitatea de a avea muscatura puternica mai ales ca prezinta 6 molari solizi ce pot sfasia prada cu usurinta.
Dieta și strategia de vânătoare
Dolul vaneaza foarte rar singur, de regula ataca in grup foarte bine organizat (unii ataca din fata, altii din spate si restul pe latarale) si asfel poate prinde o prada mare – capre, antilope, cerbi, sika, mistreti, oi, bovine si alte animale copitate, iepuri, maimute coborate pe sol, soareci, etc. Este foarte atent, isi urmareste victima alergand dupa ea sau in liniste si cand este momentul sare brusc asupra sa si se bate, o musca atat de rapid de parca ar avea respiratia taiata.
Cand aceasta cade la pamant, rupe cu lacomie bucati mari din carnea ei si le mananca in graba fara a astepta ca aceasta sa moara. Socul si sangele pierdut duc insa destul de repede la moartea acesteia si astfel suferinta ei mare ia sfarsit. Desi pare greu de crezut dolul este si un consumator de vegetale, pe care le prefera in cazuri destul de rare.
Reproducerea și dezvoltarea puilor
In perioada de imperechere dolii formeaza perechi care se pare ca sunt monogame si implicate cu mare atentie in cresterea puilor. Femela are o perioada de gestatie de 2 luni, dupa care naste 5-9 pui ce au corpul acoperit cu blanita in nuante maronii. Puii devin independenti la varsta de 6 luni si ajung la maturitatea sexuala la 2 ani. Speranta de viata la cainele rosu asiatic este de 16 ani in conditii de captivitate si mult mai putin in mediul salbatic.
Dolul face parte din ordinul Carnivora, familia Canidae si este o specie vulnerabila, in pericol de disparitie, numarul de exemplare a scazut foarte mult in ultimii ani datorita distrugerii habitatului natural. Conform paleontologilor aceasta specie a aparut inainte de perioada Pleistocena si este considerata una dintre cele mai vechi specii de canide care traiesc si astazi.
Adaptabilitatea și inteligența socială a dolului
Dolul este recunoscut pentru inteligența sa socială și capacitatea de a se adapta la diferite medii. Acest prădător își poate modifica comportamentul de vânătoare în funcție de tipul de pradă disponibilă și de condițiile de mediu.
În regiunile cu păduri dense, dolul preferă să se apropie pe furiș de pradă, folosindu-se de acoperirea vegetației, în timp ce în zonele deschise sau montane, el se bazează pe viteză și rezistență pentru a urmări animalele timp îndelungat. Această adaptabilitate este completată de structura socială a haitei, care funcționează ca o unitate bine coordonată, fiecare membru având un rol specific în timpul vânătorii și al îngrijirii puilor.
Video – Dolul (Cuon alpinus) – Cainele rosu asiatic:
,%20cunoscut%20ca%20%C8%99i%20c%C3%A2inele%20ro%C8%99u%20asiatic,%20este%20un%20pr%C4%83d%C4%83tor%20agil,%20capabil%20s%C4%83%20v%C3%A2neze%20%C3%AEn%20haite%20mari.){kind=link}