Don’t Look Up – un film controversat. Care este adevăratul motiv al disputelor?

Don’t Look Up (“Nu priviţi în sus!”) este titlul filmului lansat la sfârşitul anului trecut (2021), la data de 24 decembrie, pe Netflix (după ce, la începutul lunii, a fost difuzat şi în câteva cinematografe din diverse ţări) şi care a provocat discuţii aprinse pe reţelele sociale. Şi reacţiile criticilor de film, ale mass-mediei, într-un timp foarte scurt, au fost contradictorii.

În cotidianul francez “Le Parisien”, de exemplu, se consemna că este: “O farsă în mod deliberat exagerată, despre absurdul lumii noastre, despre media și rețelele sociale, despre viteza de propagare a știrilor pe Internet, despre fake news și conspirație, totul împărțindu-se constant între accese de râs și amărăciune”.

Revista germană “Stern” remarca faptul că “Don’t Look Up” este “filmul potrivit la momentul potrivit, într-o lume în care se închid ochii în faţa faptelor, chiar și atunci când se apropie dezastrul. Că este vorba de un virus, de schimbări climatice, de sfârșitul lumii – o astfel de lume se îndreaptă inevitabil către o catastrofă, chiar către sfârşitul civilizaţiei”.

“În spatele farsei satirice, amuzantă pe măsură ce se acumulează absurdități comice uneori, foarte eficiente, se ascunde o viziune profund melancolică” – se subliniază într-un articol de pe site-ul cultural “Culturopoing”. “Le Monde” consideră că “filmul este o realizare remarcabilă, pentru umorul exploziv, pentru amploarea dramatică” etc.

Nu este de ignorat nici faptul că blockbuster-ul “Don’t Look Up”, în unsprezece zile, a totalizat 152 de milioane de ore de streaming, devenind cel mai vizionat film în săptămâna următoare postării sale, aflându-se în fruntea vizionărilor în 94 de țări – un record absolut pentru această platformă de streaming. La numai trei zile de la lansare, se afla pe primul loc si în topul celor mai urmărite filme din România, fiind şi cel mai discutat pe Facebook.

Don’t Look Up – o “reuşită mondială” sau un “dezastru”?

În 24 de ore de la lansarea filmului au apărut atât de multe reacţii (pro şi contra), în mass-media, pe reţelele sociale, încât senzaţia a fost (şi mai este încă) aceea că fiecare a văzut, parcă, alt film.

Nimeni nu a contestat distribuţia de excepţie a blockbuster-ului realizat de Adam McKay (regizor şi scenarist) – Leonardo DiCaprio, Jennifer Lawrence, Meryl Streep și Jonah Hill, în rolurile principale – actori remarcabili, câştigători sau nominalizaţi, în mai multe rânduri, la Premiile Oscar, “Globul de aur” etc.

Prin povestea pe care o spune, “Don’t Look Up” se înscrie în categoria science-fiction, mizând pe tema “dezastrului”, a “sfârşitului lumii”, evenimente cauzate de încălzirea globală şi de pericolul iminent ca o cometă uriaşă să lovească Terra, aspecte combinate cu elemente de satiră, parodie, comedie neagră, prin raportare la realităţile lumii contemporane.

Pentru scrierea scenariului, Adam McKay s-a inspirat din “The Uninhabitable Earth” (“Pământul nelocuibil”), o carte din 2019, a lui David Wallace-Wells, un jurnalist american, cunoscut pentru preocupările şi scrierile sale despre încălzirea globală, despre efectele dramatice ale acestui fenomen şi despre viitorul Terrei.

Un subiect specific filmelor science-fiction

Pe scurt, în film, o studentă la astronomie descoperă o cometă, despre care, împreună cu profesorul său, află (prin calcule) că, inevitabil, va lovi Pământul în aproximativ şase luni, distrugând orice formă de viaţă de pe planetă. Cei doi, însoţiţi şi de un alt cercetător, încearcă să avertizeze autorităţile, merg la Casa Albă, unde preşedinta ţării şi cei din jurul ei primesc cu indiferenţă o asemenea veste. În astfel de condiţii, pornesc într-un turneu media pentru a anunța sfârșitul lumii și pentru a mobiliza publicul larg.

Ulterior, după ce este lansată o navă spaţială, pentru a deturna cometa, acţiunea este întreruptă, pentru că un miliardar, mare investitor în tehnologie, descoperă că respectiva cometă conţine minerale extrem de rare pe Terra şi tocmai de aceea foarte preţioase, cu ajutorul cărora s-ar putea pune capăt sărăciei globale.

Pe măsură ce acţiunea se complică, lumea devine din ce în ce mai scindată – unii militează pentru distrugerea cometei, alţii susţin că toată povestea este un fake news. Preşedinta ţării face campanie pe tema “Don’t Look Up!” (Nu priviţi în sus!). Nu lipsesc din film intrigile amoroase, infidelităţile, scopurile ascunse, confuziile, talk-show-urile etc.

Până la urmă, preşedinta ţării, împreună cu o echipă de americani bogaţi părăsesc Pământul, într-o navă spaţială, în încercarea de a găsi adăpost pe o planetă asemănătoare Terrei, iar când se trezesc din “hibernare”, după 22 de mii de ani, planeta pe care au ajuns pare un Paradis, numai că sfârşitul lor este dramatic. Într-o secvenţă post-generic, poate fi văzut Jason, fiul preşedintei SUA, supravieţuind catastrofei de pe Terra.

Care este adevăratul motiv al disputelor provocate de “Don’t Look Up”?

Având în vedere tipul de film – science-fiction – acesta exploatează, previzibil, temele predilecte şi respectă, în mare, regulile genului: situaţii şi evenimente imaginate, pornind de la adevăruri ştiinţifice, călătoria în spaţiu, invenţii tehnologice (teoretic posibile), ameninţări extraterestre etc.

Ceea ce a contrariat şi a generat discuţii aprinse în legătură cu acest film este, de fapt, felul în care a fost surprinsă realitatea contemporană – o radiografie cu aspecte de satiră socială, cu accente de parodie şi umor, pe care fiecare le poate interpreta în funcţie de convingerile sale, de reprezentările pe care le are despre lume.

Indiferenţa oamenilor faţă de criza climatică şi, în general, faţă de problemele majore ale lumii contemporane, duse în derizoriu, derapajele celor care deţin puterea, pseudoştiinţa, ipocrizia, fake news-urile, propaganda, teoriile conspiraţioniste, impactul reţelelor sociale, curentele de opinie, superficialitatea sentimentelor, scindarea etc. – toate acestea fac parte dintr-un tablou care arată că civilizaţia umană este pe o pantă descendentă, iar istoria ne arată din nou că declinul unei lumi coincide cu faza ei “comică” – o comedie amară.

Confuzia întreţinută prin refuzul constant al raţionalului se extinde asupra tuturor structurilor, materia mimează spiritul, toate converg spre dislocare şi haos. Urmărind filmul e ca şi cum ne-am privi într-o oglindă, iar ceea ce vedem nu ne este pe plac, unii vor spune da, aşa este realitatea, alţii vor nega vehement, fără a şti precis dacă oglinda deformează sau oamenii pervertesc adevărul.

In general, in realitatea imediată, schemele de gândire sunt cele care ne ghidează în interpretarea situaţiilor de viaţă, anumite tipare cognitive induc comportamente repetitive şi sunt responsabile de reacţiile noastre emoţionale, din care derivă o anume rigiditate în modul de a înţelege evenimentele, sensul vieţii, în general.

Don’t Look Up! – Alt scenariu care va deveni realitate?

Există nenumărate exemple de filme sau de literatură science-fiction/ de anticipaţie, care, la momentul în care au fost lansate/ publicate au fost luate ca atare – lumi şi evenimente fictive, exerciţii de imaginaţie şi atât. Numai că realitatea s-a dovedit a fi mult mai imprevizibilă decât am gândit-o noi.

“Contagion: Pericol nevăzut”

De pildă, în 2011, filmul “Contagion” (“Contagion: Pericol nevăzut”), devenit între timp celebru, al regizorului american Steven Soderbergh, prezenta evoluţia unei pandemii provocată de un virus deosebit de periculos, o ficţiune foarte bine documentată, la momentul respectiv, şi despre care constatăm, astăzi, că are foarte multe similitudini cu pandemia de Covid-19, care a tulburat întreaga lume.

Scenaristul filmului, Scott Z. Burns, care s-a documentat extrem de riguros, cu experţi în virusologie şi epidemiologie, în vederea realizării respectivei producţii cinematografice, declara că a înţeles foarte repede că atunci, cu 11 ani în urmă, pentru comunitatea ştiinţifică, întrebarea nu era dacă o pandemie precum cea care urma să fie prezentată în film s-ar putea produce vreodată în realitate, ci “când”.

“Unde vei fi poimâine?” (The Day After Tomorrow)

În 2004, un alt film SF – “Unde vei fi poimâine?” (The Day After Tomorrow) – a adus în atenţie aceeaşi temă, abordată şi în “Don’t Look Up”, dar într-o altă atmosferă, mai tensionată – efectele catastrofale ale unor evenimente meteorologice extreme, care, într-un timp foarte scurt, pot însemna debutul unei noi ere glaciare, fenomen care s-a mai petrecut şi în urmă cu 10 000 de ani.

Desprinderea unei bucăţi din calota glaciară a Antarcticii, uragane inimaginabile, tornade, oraşe inundate, oameni în derută, ameninţaţi din toate părţile etc. – toate pornind de la o realitate, de la ceea ce oamenii de ştiinţă, referindu-se la curenţii din Oceanul Atlantic, numesc “AMOC” – Circulația Meridională Atlantică” (Atlantic Meridional Overturning Circulation).

“Pandemic”

În ianuarie 2020, tot pe Netflix, s-a difuzat un film, în şase episoade, cu titlul “Pandemic”, despre pericolul unei pandemii, despre condiţia umană atât de vulnerabilă, deşi omul modern are orgoliul de a pretinde că poate controla totul. Documentarul aproape că a trecut neobservat, dar o lună mai târziu se putea constata că “realitatea bate filmul”.

O lume care-şi pierde raţionalitatea?

Adam McKay a scris scenariul pentru “Don’t Look Up” pornind de la încălzirea globală şi schimbările climatice care sunt deja realitate. Cât despre celălalt nucleu tematic al filmului – referitor la o cometă care va distruge Pământul – acesta rămâne deocamdată exclusiv ficţiune sau, probabil, cum scria “The Wall Street Journal” – “o glumă proastă”.

Ne putem însă întreba dacă, aşa cum se scrie în “Forbes”, omenirea, în faţa unui “dezastru cosmic”, va reacţiona în felul în care se sugerează în “Don’t Look Up”, adică prea lent, pentru că atenţia este ocupată de “bârfele despre celebrităţi şi de divertisment optimist” sau de diletantismul celor care trebuie să ia decizii, de “analfabetismul ştiinţific” etc.

Pe de altă parte, este aproape o evidenţă că atunci când ceea ce gândim nu se potriveşte cu realitatea, apar biasurile cognitive, care distorsionează raţionalitatea şi conduc la comportamente contradictorii, inexplicabile, şi la decizii greşite.

“Homo sapiens pierde controlul?” – se întreba Yuval Harari, într-o carte, intitulată “Homo deus – Scurtă istorie a viitorului”, publicată în 2018. Mai poate arăta el, omul, că, de-a lungul istoriei, a acumulat şi înţelepciune, nu numai cunoaştere, şi că nu a devenit captiv, definitiv, într-o retorică sterilă despre despre bani, putere, control, dominaţie, sfere de influenţă, progres?

Regizorul şi scenaristul filmului “Don’t Look Up” sublinia, într-un interviu, că “e dificil să atragi atenţia asupra unor adevăruri dure, sub forma unor comentarii/ discuţii, in mod direct. Oamenii rezistă în faţa mesajelor pe care nu vor să le audă, nu se poate intra pe uşa din faţă, e încuiat. Deci trebuie căutată o altă cale de intrare. Umorul şi satira oferă o uşă laterală”, ca si metaforele puternice, precum ”cometa” ameninţătoare, care nu este altceva decât o imagine simbolică a tuturor pericolelor pe care omenirea refuză să le conştientizeze.