Doomscrolling este un termen care a câştigat teren la începutul anilor 2020 şi este în plină ascensiune, pentru că denumeşte o realitate căreia puţini şi cu greu i se pot sustrage. În pofida faptului că, în general, declarăm că evităm să ne “încărcăm” cu ştiri negative, de fapt, curiozitatea şi stereotipiile comportamentale ne fac să dorim să fim permanent conectaţi la evenimente, oricât de intunecate ar fi, să “ştim”, deoarece, dacă “ştim”, ne simţim mai în siguranţă. În realitate, sentimentul de “securitate” durează foarte puţin, lăsând loc stresului şi anxietăţii.

Doomscrolling (din engl. “doom” – “rău”/ “întuneric” şi “scrolling” – a derula, a parcurge, a naviga pe Internet) este actul de a petrece mult timp citind / văzând / auzind cantități mari de știri negative oferite de mass-media, scanarea obsesivă a rețelelor sociale și a site-urilor web cu vești preponderent proaste, care declanșează eliberarea hormonilor de stres, obicei care, treptat, ne poate afecta sănătatea mentală și fizică.

Se pare că termenul “doomscrolling“ a fost inventat pe Twitter, în perioada pandemiei de Covid-19 şi de atunci a rămas în centrul atenţiei, având în vedere că veștile proaste sunt omniprezente, tot mai multe și aproape inevitabile.

Chiar și pentru persoanele foarte echilibrate psihic, care nu au o afecțiune anterioară sau o predispoziţie anxioasă, consumul constant de vești negative, spun psihologii, poate duce la “catastrofare” (consternare, descurajare) sau la concentrarea asupra aspectelor negative ale lumii din jur, într-un mod care face din ce în ce mai dificil să observi ceva pozitiv.

Doomscrolling şi mecanismul “luptă sau fugi”

Doomscrolling, știrile negative
Doomscrolling, știrile negative

Doomscrolling este un fel de efect de “bulgăre de zăpadă”, care creşte pe măsură ce se rostogoleşte, iar organismul, ca formă de auto-aparare, în faţa veştilor negative, va elibera o cantitate tot mai mare de hormoni de stres, cum ar fi adrenalina și cortizolul.

Mecanismul “fight or flight” (“luptă sau fugi”) este felul in care organismul nostru răspunde automat la un eveniment perceput ca fiind stresant sau periculos şi implică o serie de reacţii fiziologice, dar şi o componentă psihologică. Reacțiile automate includ o accelerare a gândirii și o concentrare a atenţiei asupra țintelor importante, cum ar fi sursa amenințării și căile potențiale de evadare/ salvare.

Răspunsul de “luptă sau fugi” a fost descris inițial de fiziologul american Walter Bradford Cannon, în cartea “Modificări corporale în durere, foame, frică și furie” (1915). El a observat că atunci când animalele erau amenințate, în faţa unui prădător, de exemplu, corpurile lor eliberau hormonul adrenalină (sau epinefrină) care produce o serie de modificări ale organismului, inclusiv creșterea ritmului cardiac și accelerarea respirației.

Consecințele acestor modificări sunt creșterea fluxului de oxigen și de energie către mușchi. Interpretarea datelor l-a condus pe Cannon la concluzia că acestea s-au întâmplat automat și au îndeplinit funcția de a ajuta animalul să supraviețuiască situațiilor amenințătoare, pregătind corpul pentru luptă sau alergare.

Studiile moderne, din anii 2000, au arătat că există răspunsuri fiziologice, psihologice, comportamentale, la amenințare, numite „cascade de apărare” şi care descriu o serie de etape prin care pot trece persoanele expuse la amenințări sau traume reale sau imaginate. Răspunsurile fiziologice asociate cu lupta sau fuga pot juca un rol esenţial în supraviețuirea în situații cu adevărat amenințătoare, dar există şi persoane care suferă de tulburări de anxietate, care pot avea sisteme de auto-apărare care au devenit supraactive.

De ce suntem avizi de evenimentele negative?

Doomscrolling
Doomscrolling

Chiar dacă, de obicei, nu recunoaştem interesul pentru ştirile / evenimentele negative, doomscrolling-ul este o dovadă că mintea noastră functionează după legile ei, pe care raţiunea nu le poate controla în totalitate.

Un studiu făcut anul trecut, pe 1 100 de persoane, a arătat ca 16,5 % dintre acestea “consumă” constant, intens, ştiri negative, provocându-le niveluri mari de stres, anxietate și sănătate precară. Şi, deşi mulţi conştientizează că ar trebui să abandoneze acest obicei, ei constată, în acelaşi timp, că se simt “atraşi” ca într-un cerc vicios, fiindu-le imposibil să renunţe la verificarea constantă a ştirilor, pentru că lipsa de informaţie le-ar provoca, spun ei, o adevărată “suferinţă” emoţională.

Desigur, a fi la curent cu actualitatea nu este un lucru rău. Dar este important ca oamenii să înțeleagă diferența dintre a fi un doomscroller şi o persoană care doar este la zi cu evenimentele, fără a le căuta cu obstinaţie pe cele negative.

Doomscrolling face ca lumea să pară un loc întunecat și periculos, iar cei care nu mai pot controla apetenţa pentru informaţiile negative vor căuta o actualizare continuă a fluxului de ştiri pentru a-şi atenua suferinţa emoţională. Şi cu cât vor căuta mai mult, cu atât respectivele evenimente vor începe să interfereze în cel mai neaşteptat mod cu vieţile lor.

Cum se poate opri doomscrolling-ul?

Mass media si emotiile
Mass media si emotiile

Trăim într-o lume instabilă, stresul este o reacţie legitimă la realitatea imediată, dar este necesar să fim capabili să evaluăm când consumul de ştiri devine nociv pentru sănătatea noastră. Pentru a abandona tentaţia doomscrolling-ului, spune psihologul Stephanie J. Wong, autoare a mai multor studii pe această temă, este nevoie de mai multe decizii:

  • setarea unei limite de timp pentru reţelele sociale şi pentru a scrola evenimentele zilei, dezactivarea notificărilor; cercetări recente au dovedit că, de pildă, pauza de șapte zile (sau chiar şi numai 9 ore pe săptămână) în accesarea rețelelor sociale poate reduce semnificativ depresia, anxietatea sau manifestările specifice ale doomscrolling-ului (îngrijorare excesivă, tristeţe inexplicabilă, teamă etc.).
  • evitarea site-urilor, platformelor, forumurilor în care se discută intens evenimente negative, catastrofale etc.; mai ales seara trebuie evitate astfel de activităţi, care pot fi înlocuite cu lectura unei cărţi, cu o altă activitate plăcută sau cu opţiunea pentru un program de somn mai lung;
  • exersarea recunoştinţei – doomscrolling-ul te poate face să uiți de orice, în afară de ceea ce este în neregulă în lume; pentru a riposta, ar trebui să ne facem obiceiul de a nota câteva lucruri pentru care suntem recunoscători în fiecare zi, spune Stephanie J. Wong. Poate părea o naivitate, la început, dar cercetările arată că realizarea de liste zilnice cu lucrurile benefice, pentru care suntem recunoscători, ajută la stimularea unui sentiment de optimism și de calm în vremuri instabile.

Algoritmi pentru a detecta nefericirea pe Instagram?

Dependenta de stiri
Dependenta de stiri

Pentru că doomscrolling-ul şi efectele pe care le antrenează par a fi tot mai serioase, afectând un număr mare de persoane, tineri mai ales, specialiştii în IA (Inteligenţa Artificială) încearcă să dezvolte algoritmi pentru a detecta nefericirea pe rețelele sociale (inclusiv semne ale stresului şi anxietăţii) pe baza conținutului distribuit.

Citește și:  Listenbourg – o ţară nouă, născută în numai 4 zile, virală pe Internet

Psihiatrul american William Glasser, preocupat de problemele de sănătate mentală, de educaţie, dezvoltare personală etc., autor a două lucrări fundamentale – “Teoria controlului” şi “Teoria alegerii” – a definit cinci nevoi de bază, esenţiale pentru comportamentul uman – supraviețuire, putere, libertate, apartenență și distracție.

Pornind de la teoriile lui William Glasser, cercetătorii IA au ajuns la concluzia că aceste nevoi au influență asupra imaginilor pe care alegem să le încărcăm pe pagina noastră de Instagram sau dintr-o altă reţea socială şi pot oferi informaţii despre “nefericirea oamenilor online”, despre comportamente, personalități, perspective, motive, nevoi şi despre eventuale tulburări psihice ale acestora.

Echipa de cercetare IA, timp de doi ani, a analizat 86 de profiluri Instagram şi, bazându-se pe rețelele neuronale și bazele de date, experții au conceput un algoritm pentru a identifica conținutul imaginilor și pentru a clasifica mesajul textual, prin atribuirea diferitelor etichete propuse de psihologi, care au comparat rezultatele cu o bază de date care conține peste 30 000 de imagini, subtitrări și comentarii.

Imaginați-vă, spuneau cercetătorii, că un biciclist urcă pe un munte, iar în vârf poate alege între a împărtăși un selfie și o fotografie de grup. Dacă alege selfie-ul, noi percepem această alegere ca o nevoie de „Putere”, dar dacă alege cealaltă variantă, putem concluziona că persoana nu caută doar distracția, ci și o modalitate de a-și satisface nevoia de apartenență”. În mod similar, se vor crea, probabil, algoritmi care să măsoare doomscrolling-ul şi efectele în planul sănătăţii psihice.

Doomscrolling-ul şi sentimentul de falsă securitate

Doomscrolling-ul si emotiile
Doomscrolling-ul si emotiile

Într-o măsură mai mult sau mai puţin semnificativă, toată lumea este vulnerabilă în fața fenomenului de doomscrolling. Curiozitatea ne împinge să fim/ să rămânem în permanență “conectați”, ceea ce ne poate accentua starea de anxietate care, la rândul său, poate avea un impact asupra sănătății fizice şi psihice pe termen scurt sau lung, chiar dacă, pe moment, căutarea obsesivă a informațiilor este ceea ce numim “comportament de siguranță” și este motivat de nevoia de a ne “liniști”.

Unii spun că persoanele de 35 – 50 de ani sunt mai predispuse să sufere de doomscrolling, în timp ce copiii și adolescenții ar beneficia de o educație informațională care îi face conștienți de aceste pericole, învăţându-i devreme să reflecteze asupra practicilor lor digitale, deşi acest aspect este pus sub semnul întrebării de către mulți psihologi.

O statistică făcută în SUA, pe un grup format din 500 de adolescenți cu vârsta cuprinsă între 12 și 18 ani și 500 de părinți, arată că 70% dintre adolescenții americani își consultă telefonul cu 30 de minute înainte de culcare, 40% o fac chiar și cu cinci minute înainte de culcare, iar 5% spun că se trezesc noaptea pentru a-și verifica smartphone-ul si fluxul de știri.

Şi în Franţa, 45% dintr-un eşantion de 1000 de persoane verifică telefoanele mobile chiar înainte de a coborî din pat dimineaţa, 77% dintre tinerii de 18 – 24 de ani parcurg imagini sau videoclipuri dimineața, când se trezesc, iar doomscrolling-ul fără scop și mecanic, ore întregi, are efecte dăunătoare asupra sănătății şi stării de spirit.

Un creier programat mai mult pentru supraviețuire decât pentru fericire?

Dependenta de stiri
Dependenta de stiri

În mod paradoxal şi contrar convingerilor generale, numeroasele experimente realizate de laboratoarele de psiho-sociologie din întreaga lume tind să arate că publicul este cel care “programează” mass-media pentru ştiri negative predominante și nu invers.

Potrivit oamenilor de știință care au efectuat aceste studii, creierul nostru, programat pentru supraviețuire (mai mult decât pentru fericire) ar conține o „prejudecată negativă” (“negative brain bias”) menită să întărească sistemul de memorie prin stresul și emoția pe care le simțim la veștile proaste.

Căutăm în mod constant informații negative pentru a suprareacționa și apoi stocăm acele reacții în structura creierului. De exemplu, învățăm mai repede din durere decât din plăcere, iar interacțiunile negative au un impact mai mare.

Mai mult, dus la extrem, doomscrolling-ul – apetitul pentru vești proaste – riscă să ne paralizeze, să limiteze asumarea riscurilor, să ne facă să vedem lumea în întuneric, dând impresia că nu ne controlăm destinul. Este o situaţie care riscă să anihileze creativitatea și, dincolo de asta, “dorința de viitor”, întrucât viitorul nu mai este un câmp de posibilități, ci o “terra incognita” dominată de frica de necunoscut, de frica de a fi.

În astfel de condiţii, în paralel cu limitarea doomscrolling-ului, ar trebui să acceptăm ideea că a gândi pozitiv nu este negarea realității și nici exagerarea faptelor pozitive, că este o necesitate să ne obişnuim să punem informaţiile în perspectivă, să găsim echilibrul dintre percepție și realitate, dintre fapte negative și pozitive, acceptând, în acelaşi timp, că face parte din natura umană nevoia (compulsivă) de a încerca să obținem răspunsuri atunci când ne este frică.

Intre doomscrolling-ul si happycraţie

Doomscrolling
Doomscrolling

Societatea în care trăim, tot mai “sofisticată”, ne pune, fără să ne dăm seama, într-o situaţie ingrată, pentru că, aşa cum doomscrolling-ul devine o formă de manipulare emoţională, la polul opus se configurează ceva la fel de periculos – happycraţia – “fericirea obligatorie”, un concept descris într-o carte cu acelaşi titlu, semnată de Eva Illouz şi Edgar Cabanas, în care autorii prezintă critic felul în care se “comercializează” emoţia, felul in care ni se “ordonă” cum să fim, cum sunt induse “obsesii colective”, până în punctul în care individul se depersonalizează complet, devenind sclavul unei “căutări” zadarnice.

Este vorba, până la urmă, de diverse forme prin care ni se confiscă subiectivitatea, ni se anulează discernământul, un fel de intrare prin “efracţie” în intimitatea noastră, până în punctul în care nu vom mai şti dacă doomscrolling-ul (nevoia de a fi conectaţi la o realitate, fie ea şi neprietenoasă) şi happycratia (dictatura fericirii generalizate şi, evident, false) mai au ceva în comun cu condiţia umană, în adevăratul sens al cuvântului. Fără conştientizarea acestor “anomalii”, şansa noastră la o viaţă normală dispare puţin câte puţin, cu fiecare zi.

 

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.