Dragonul de Komodo (Varanus komodoensis) este cea mai mare specie de șopârlă din lume, trăind exclusiv în insulele Komodo, Padar, Gili Motang și alte insule din Indonezia.
Dragonul de Komodo (Varanus komodoensis) traieste mai ales in mica insula indoneziana Komodo, de la care i se trage si numele. De asemenea apare si in insulele Padra, Gili Montang, Rinca, Gili Dasami si Flores. Prefera locurile deschise unde poate sta la soare, savanele dar si padurile tropicale. Este un bun inotator fapt ce face sa se apropie de ape si sa faca mereu scufundari in adancul lor. Deseori prefera sa inoate intre insulele indoneziene, dar evita sa se apropie de zonele locuite de oameni.
Caracteristicile fizice ale dragonului de Komodo
Corpul sau cantareste in medie aproximativ 70 de kg si masoara 2-3 m, fapt ce face sa fie considerata cea mai mare soparla din lume. Cel mai mare exemplar care a fost descoperit pana in prezent masura mai mult de 3 m si cantarea peste 160 kg. Acesta insa a fost un caz izolat de gigantism insular.
Are corpul alungit si acoperit de piele solzoaza, uscata si tare ca piatra, de culoare maronie-roscata sau neagra, dar nuantele pot varia in functie de mediul in care traieste. Privit in ansamblu pare o soparla care se deplaseaza greoi, prin mutarea celor doua perechi de picioare – dreapta fata si stanga spate (cele anterioare), respectiv dreapta spate si stanga fata (cele posterioare), cu usoare arcuiri ale corpului, caracteristice acestor soparle.
Habitatul și distribuția dragonului de Komodo
Desi este greu de crezut totusi aceste specii de varani reusesc sa atinga viteze destul de mari de aproximativ 20 km/ h, mai ales cand sunt motivati de prinderea prazii. Au coada lunga si robusta, musculoasa si utilizata ca arma cand este atacat sau ca sprijin cand sta ridicat pe cele patru membre. Membrele sunt musculoase, cu labe robuste terminate cu gheare curbate si ascutite, folosite pentru a sapa si dezgropa hrana.
Are capul relativ mic si alungit, cu maxilare plate prevazute cu aproximativ 60 de dinti ce au lungimi de 1,5 cm, sunt curbati, zimtati, cu taietura perfecta dar fara posibilitatea de a mesteca hrana. Cand deschide gura pare cel mai infricosator animal, deoarece isi arata limba lunga si galbena, saliva lipicioasa si urat mirositoare amestecata cu sange de la animalele pe care le-a sfasiat in timpul hranirii. Ochii sai mari cu irisul de culoare cafenie-inchisa sunt neobisnuiti pentru o astfel de reptila.
Comportamentul de vânătoare și dieta carnivoră
Este o soparla carnivora care se hraneste numai cu animale vii sau moarte, din care fac parte diferite specii de soparle, pasari, serpi, maimute, rozatoare, cai, cerbi, porci etc. Are un simt olfactiv foarte dezvoltat fapt ce il ajuta sa detecteze un cadavru de la cativa km distanta. Desi are si vazul bine dezvoltat, el isi gaseste hrana mai mult prin intermediul mirosului.
Cand ataca animale mai mari decat el are posibilitatea sa rupa bucati din acestea datorita dintilor ascutiti si a muschilor gatului bine dezvoltati. Are articulatiile dintre maxilare si craniu foarte flexibile, ceea ce face sa poata inghiti bucati mari de carne. Este foarte lacom, mananca prada cu totul si in mare viteza – inclusiv tendoanele, muschii, pielea, intestinele, parul, oasele si penele. Uneori poate regurgita un ghem de material nedigerabil imbibat cu mucus si sucuri digestive.
Apoi isi curata gura cu labele membrelor anterioare sau de tufisurile aflate in apropierea sa. Dupa ce a mancat o masa copioasa se asaza la soare, cu scopul de a accelera digestia. Are o mare capacitate de stocare a hranei, un singur exemplar reuseste sa consume la o singura masa o cantitate de carne egala cu jumatate din greutatea sa corporala. Deoarece sunt si canibali, puii isi petrec majoritatea timpului in copaci.
Cu ani in urma se credea ca varanul de Komodo nu este un animal veninos, insa efectul provocat de muscatura sa (de a duce la moartea victimelor desi ranile nu sunt mortale) a demonstrat ca numeroase bacterii infecteaza rana foarte repede si produc decesul. Unele studii facute de cercetatori au aratat ca exista niste glande cu venin in capul dragonului a caror otrava este folosita de acesta ca arma de vanatoare, injectand-o in corpul victimei prin muscatura sa puternica.
Alte studii recente au aratat ca aceasta otrava nu este letala, ea insa induce victima in stare de soc, iar tratamentul unei muscaturi mai putin grave este destul de simplu. Primul lucru care trebuie facut este curatarea ranii, apoi trebuie improvizat un garou pentru a opri sangerarea. Nu este indicat sa se suga otrava din rana, insa trebuie mers de urgenta la un spital pentru a primi ingrijirea necesara si a se aduce persoana muscata la conditii normale.
Dragonul de Komodo este un adevarat animal terestru care isi petrece noaptea intr-o groapa sapata de el in pamantul nisipos. Adultii sunt solitari, dar mirosul de sange al prazii purtat de vant atrage de obicei mai multe exemplare. Cand acestia ajung in apropierea hranei cei mai mari si mai puternici incearca sa-i intimideze pe cei mai mici si sa-i alunge, astfel de multe ori se dau si lupte agresive intre ei.
Reproducerea și dezvoltarea puilor
In perioada de imperechere, au loc atacuri violente intre masculi pentru cucerirea femelelor. Ei stau in pozitie aproape verticala, sprijiniti pe coada, se lovesc cu ghearele si se musca cu dintii. Femela isi construieste cuiburi in terenul nisipos pentru a depune serii de cate 25 de oua. Dupa o perioada de 9 luni apar puii care sunt abandonati si astfel incearca sa-si poarte singuri de grija. Ei ajung la maturitatea sexuala abia dupa 5 ani si traiesc in mediul lor natural aproximativ 40 de ani.
Datorita vanatorii, limitarii habitatului si reducerii surselor de hrana, numarul de exemplare s-a redus foarte mult in ultimii ani, fapt ce a facut ca aceasta specie sa fie in pericol de disparitie.
Dragonul de Komodo face parte din ordinul Squamata si familia Varanidae.
Rolul ecologic și conservarea dragonului de Komodo
Dragonul de Komodo joacă un rol esențial în ecosistemul insulelor indoneziene. Fiind un prădător de vârf, contribuie la reglarea populațiilor de erbivore, menținând echilibrul în habitatele sale naturale. De asemenea, deoarece se hrănește și cu cadavre, dragonul de Komodo ajută la curățarea mediului, prevenind răspândirea bolilor.
Din păcate, această specie este vulnerabilă, fiind protejată prin lege în Indonezia. Principalele amenințări la adresa sa sunt pierderea habitatului, braconajul și schimbările climatice care afectează resursele de hrană. Eforturile de conservare includ înființarea Parcului Național Komodo și monitorizarea populației, pentru a asigura supraviețuirea acestei reptile unice.
Video – Dragonul de Komodo (Varanus komodoensis):
