Drezina, in limbajul actual, desemneaza un vehicul automotor, de mici dimensiuni, usor, care merge pe calea ferata, utilizat pentru verificarea liniilor feroviare si pentru transportul unor materiale necesare pentru personalul de mentenanta.
De cativa ani, in anumite zone turistice din Europa, pe vechi tronsoane de cale ferata, reabilitate, au aparut si drezine de agrement, actionate cu pedale – ciclo-drezine – din care se pot admira peisajele, viaductele, tunelele, de pe bancheta vehiculului, pus in miscare cu mai putin efort decat pentru o bicicleta..
La inceputul secolului al XIX-lea, drezina sau « velocipedul » se referea la inventia germanului Karl von Drais (de la numele caruia a si derivat cuvantul « drezina »), constand intr-un fel de stramos al bicicletei, un vehicul format din doua roti, plasate una in spatele celeilalte, unite printr-o sa din lemn, pe care se aseza conductorul.
Deplasarea se facea prin impingerea mecanismului cu picioarele (direct pe pamant, ca la trotineta) si inventatorul a considerat ca era o buna alternativa, si economica pe deasupra, la deplasarea cu tractiune animala. In pofida aparentelor, velocipedul se punea in miscare destul de usor, atingand chiar si 14 kilometri/ora, fara prea mult efort din partea persoanei care impingea cu picioarele.
Drezina germanului a fost brevetata in Franta, in 1817. Contemporanii lui Drais nu au fost prea entuziasmati de inventie, temandu-se ca si-ar putea pierde echilibrul, si vehiculul a fost dat uitarii, dupa o scurta perioada in care a putut fi vazut pe strazile din Paris sau in Gradinile din Luxemburg.
Pe la jumatatea secolului al XIX-lea, inginerul francez Pierre Michaux si fiul sau, Ernest, au avut ideea de a adauga un fel de manivela (pedala), la roata din fata a drezinei, concepand un velociped cu pedala, apropiat de ceea ce va insemna bicicleta. In 1861, ei au construit un singur velociped, in anul urmator, peste o suta, iar in numai doi ani, cererea s-a triplat. Se spune ca fiul lui Napoleon al III-lea i-a obligat pe mai toti tinerii nobili de la Curte sa invete sa mearga pe un astfel de vehicul. Razboiul franco-prusac, din 1870, a pus insa capat acestui entuziasm.
Desi Karl Drais nu este considerat inventatorul drezinei feroviare, totusi, de la numele sau s-a pastrat termenul si pentru a desemna vehiculul care se deplaseaza pe calea ferata, pe patru roti, si care a fost conceput de vienezul Franz Aloys Bernard, in 1837.
In timp, modelele au evoluat, in functie de companiile de cale ferata din fiecare tara, dupa cele actionate de pedale, aparand drezine cu aburi si, in prezent, cu motor Diesel, care sa poata transporta, pe platforma, cabluri, elevatoare, alte piese de schimb, sau sa aiba suficienta forta pentru cazurile in care caile ferate, pe vreme de iarna, trebuie deszapezite.
In Romania, au fost amenajate trasee turistice, cu ciclo-drezina, pe sinele Mocanitelor de altadata, in Sibiu, pe Valea Hartibaciului, in Muntii Apuseni, in nordul Moldovei, in Covasna etc., dar programul lor este temporar sau greu de accesat, spre deosebire de traseele din tarile vestice, unde diverse comunitati locale ofera turistilor circuite de vacanta in cele mai spectaculoase zone, care pot fi descoperite de pe bancheta unei drezine cu pedale, in conditii de calatorie foarte sigure si placute.