Dumitru este numele pe care îl poartă peste 300.000 de români și care se sărbătorește la data de 26 octombrie, cu ocazia celebrării Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir sau Sfântul Dumitru de la Tesalonic (Salonic). Ziua următoare, 27 octombrie, este dedicată Sfântului Dimitrie Basarabov, din Basarabi, sau Sfântul Dimitrie cel Nou, ocrotitorul spiritual al orașului București.
Numele Dumitru și Dimitrie sunt mai mult decât simple etichete personale; ele poartă în sine straturi de istorie, cultură și credință. Prin decriptarea acestor nume, putem călători înapoi în timp, spre rădăcinile lor străvechi, și înțelege cum au evoluat pentru a ajunge la forma actuală. Acest proces ne ajută să apreciem diversitatea și bogăția culturală pe care limbajul o poate aduce.
Numele Dumitru își are originea în limba greacă, în prenumele Demetros, derivat de la Demetra, venerată, la vechii greci, ca zeitate a Pământului și a fertilității. Deși etimologia cuvântului este incertă, cei mai mulți lingviști consideră că numele Demeter/Damater, din care provine numele Dumitru, își are originea în proto-indo-europeană, în cuvântul „mehter” („mamă”), iar „De”/„Da”, în aceeași limbă, ar însemna „Pământ”.
Așadar, semnificația numelui Dumitru/Dumitra ar fi „pământul-mamă” sau „iubitor al pământului”, sugerând legătura perpetuă dintre om și Pământul care îi este casă și fără de care viața nu ar fi posibilă.
O altă etimologie face referire la cuvintele cretane „Deo” (zeiță) și „zeia” (grâne), Demetra însemnând „mama dătătoare de grâne”, sens pe care îl folosește și Platon, într-unul dintre „Dialogurile” sale – „hrana pe care mama-pământ o oferă în dar”.
În textele hagiografice (consacrate vieților sfinților), despre Sfântul Dumitru se spune că a fost un martir creștin militar, din secolul al III-lea, din Tesalonic, din vremea prigoanei anticreștine, care a avut loc sub conducerea împăratului Diocletian. Unele izvoare spun despre el că a fost diacon în Tesalonic, altele că ar fi fost nobil, ofițer și proconsul în Ahaia, în vestul Greciei.
La scurtă vreme după moarte, pe mormântul său de la Salonic, s-a ridicat Bazilica Sfântului Dumitru, devenit loc de pelerinaj. De altfel, și astăzi, Sfântul Dumitru, care este celebrat și în Biserica ortodoxă, și în Biserica Catolică de rit bizantin și de rit roman, este ocrotitorul acestui oraș.
Sfântul Dimitrie Basarabov sau Sfântul Dimitrie cel Nou
Sfântul Dimitrie Basarabov sau Sfântul Dimitrie cel Nou se bucură, de asemenea, de mare prețuire la români, fiind și ocrotitorul Bucureștiului. Documentele arată despre el că s-a născut în secolul al XIII-lea (după alte surse, în secolul al XV-lea), în Bulgaria, la Basarabovo (în nordul Bulgariei). Se mai spune că ar fi fost pastor, că și-a petrecut viața în austeritate, în post și rugăciune.
Moaștele sale se află la Catedrala Patriarhală din București, unde au fost aduse în secolul al XVIII-lea, mai exact, în 1774. Între anii 1768-1774, în timpul unui război între ruși și turci, care se purta și pe pământ românesc, un general rus, care ajunsese cu oștile sale și în zona satului Basarab, din sudul Dunării, pentru ca moaștele Sfântului Dimitrie Basarabov să nu fie profanate, a poruncit ca acestea să fie duse în Rusia.
Când moaștele au ajuns la București, un anume Hagi Dimitrie, negustor bogat, precum și Mitropolitul Țării Românești din vremea aceea, Grigorie al II-lea, l-au rugat pe generalul rus să lase moaștele poporului român, ca semn de recunoaștere a sacrificiilor românilor din timpul războiului, ceea ce s-a și întâmplat.
În spațiul românesc, numele Dumitru a fost menționat în diverse documente începând cu secolul al XIV-lea, iar Dimitrie, în secolul următor. În diverse variante, numele Dumitru este frecvent și în alte limbi: Dimitri/Mitya/Dima (Rusia), Mitre (Bulgaria), Dmytro (Ucraina), Dimitij (Slovenia), Domotor (Ungaria), Dimitrije (Serbia), Demetrio (Spania, Portugalia) etc.
Obiceiuri şi tradiţii de Sfântul Dumitru
Potrivit tradițiilor, Sfântul Dumitru sau „Sâmedru”, care reprezintă ultima sărbătoare importantă a toamnei, marchează începutul iernii. Căldura se „ascunde” în pământ și frigul își arată primele semne. Se mai crede că așa cum este vremea de Sâmedru, așa va fi toată iarna. Dacă vremea este frumoasă, iarna va fi mai blândă. Ușoară va fi iarna și dacă, în Noaptea de Sfântul Dumitru, va fi Lună Nouă.
În unele locuri din țară, în ajunul sărbătorii, se aprindeau focuri pe dealuri („Focurile vii” sau „Focul de Sâmedru”), pentru a alunga sălbăticiunile, iar după ce focul era stins, un cărbune trebuia adus acasă și aruncat în grădină, pentru ca pământul să primească putere și să rodească și în anul următor.
Cine va respecta și se va bucura de această sărbătoare va fi ferit de boli, necazuri și primejdii. Până la această dată trebuie achitate, de asemenea, toate datoriile de peste an.
Din timpurile vechi și până astăzi, oamenii au fost convinși, în mare măsură, că numele influențează personalitatea și viața celui care îl poartă. „Nomen est omen” („Numele este omul”) spuneau latinii, având credința că fiecare persoană are încifrat destinul în nume.
Despre cei care poartă numele Dumitru, numerologii spun, de pildă, că sunt persoane curajoase și energice, că știu să valorifice oportunitățile pe care le oferă viața. Sunt oameni care prețuiesc adevărul și înțelepciunea, mai degrabă raționali decât emoționali. Sunt dedicați familiei, apreciază loialitatea și generozitatea.
Pe măsură ce explorăm originea și semnificația numelor Dumitru și Dimitrie, ne lărgim înțelegerea nu doar asupra acestor nume, ci și asupra limbii române în general. Pentru a aprofunda cunoștințele despre alte aspecte lingvistice, vă recomandăm să citiți cum este corect: niciun sau nici un?, care va oferi clarificări suplimentare și va îmbunătăți expresia dumneavoastră în limba română.
Pentru toţi cei care poartă acest nume, La mulţi ani!
