Emoţiile, mirosurile, parfumurile – o “chimie” misterioasă, cu efecte spectaculoase

Emoţiile, mirosurile, parfumurile sunt legate printr-o “chimie” specială, cu efecte nebănuite asupra comportamentului, stărilor de spirit, memoriei, inconştientului, aspecte pe care abia în zilele noastre ştiinţa a început să le explice.

Mirosul, cel mai vechi dintre simţurile omului, a rămas, până în prezent, cel mai misterios, cel mai puţin descifrat dintre simţuri, iar parfumul, cu o istorie de peste 4 000 de ani, nu întâmplător a ocupat un loc privilegiat în toate epocile, exprimând armonie cu sine, încredere, putere de seducţie etc.

În creier, informaţiile olfactive sunt legate de sediul emoţiilor şi al memoriei şi, fără să ştim, sistemul nostru nervos creează legături puternice între mirosuri, emoții și amintiri. Este de ajuns, adeseori, doar un anume miros, pentru ca amintiri foarte vechi să reînvie, însoţite de starea de spirit pe care au provocat-o cândva.

Cercetări recente arată că omul este capabil să perceapă peste un trilion de mirosuri, iar dacă 20% dintre mirosuri provoacă emoţii pozitive, celelalte generează reacţii de aversiune. De asemenea, felul în care un individ reacţionează la miros (senzaţie plăcută/ neplăcută/ neutră) este parţial înnăscut, parţial dobândit şi este specific fiecărei persoane.

Anosmia (pierderea mirosului), fantosmia (halucinaţiile olfactive) au intrat şi mai mult în atenţia specialiştilor odată cu pandemia de Covid-19, arătând ca prelungirea unor astfel de anomalii poate avea efecte grave asupra stării de sănătate, asupra calităţii vieţii, în general.

Parfumurile, emoţiile şi starea de bine

Când este vorba de parfumuri, atât de diverse, de fascinante – parfumuri florale, parfumuri orientale, parfumuri lemnoase, parfumuri cu tonuri combinate etc. – trebuie să ne gândim, în primul rând, la starea pe care o induc, la emoţiile pe care le provoacă, la faptul că atât producerea, cât şi alegerea lor reprezintă deopotrivă ştiinţă şi artă.

Se ştie, de exemplu, că esenţele de santal, cu parfum catifelat şi reconfortant, căruia tradiţiile asiatice îi atribuie proprietăţi de reechilibrare şi de stimulare a concentrării, aduc linişte şi calm, că iasomia are un miros proaspăt, revigorant, care conferă încredere în sine, că moscul alb are un efect relaxant imediat, că aromele de piper roz sunt precum briza mării, că citricele energizează, că aromele de migdale duc înapoi, în timp, în vremea copilăriei, aşa cum vanilia, extrasă din păstaia unei plante asemănătoare orhideei, este caldă, subtilă şi liniştitoare s.a.m.d.

Pe de altă parte, nu trebuie să se piardă din vedere că, în prezenţa aceluiaşi parfum, fiecare poate să încerce emoţii diferite – o “chimie” determinată de amintirile noastre olfactive. Mirosul este un simţ comun, dar şi foarte personal în acelaşi timp. “Un parfum este, în primul rând, o amintire”, “un parfum ne emoţionează pentru că l-am mirosit deja cândva” – spunea o celebră creatoare de parfumuri. Inconştient, se realizează conexiuni cu mirosul mamei, al ierbii, al ploii, al primei iubiri etc. În adierea unui parfum, trecutul şi prezentul se întâlnesc, ne îmbracă emoţiile, ne ajută să ne “traducem” stările de spirit.

Mirosul pământului după ploaie – parfumul natural ancestral recreat de indieni

Cine oare nu cunoaşte mirosul inconfundabil al pământului după ploaie, puternica senzaţie de prospeţime, din aer, şi starea de bine pe care ne-o provoacă, mai ales în zilele de vară, după o căldură toridă – parfum de grădină sub rouă, de ierburi de câmp, de asfalt spălat.

De ce ne place acest miros? Poate că este un alt secret al creierului nostru, care, din timpuri imemoriale, a asociat mirosul pământului după ploaie cu prosperitatea, belşugul, implicit cu starea de bine şi de linişte.

În India, locuitorii dintr-un sat din nordul ţării – Kannauj – ştiu secretul acestui miros şi au şi o tehnică tradiţională de a recrea un astfel de parfum natural ancestral. În primul rând, ei plantează diverse flori, cu miresme diferite, flori care colectează picăturile de ploaie şi umezeală. Apoi, petalele acestor flori sunt scufundate în ulei de lemn de santal, ca într-o infuzie. Produsul obţinut este transferat în nişte distilerii şi încălzit în rezervoare speciale. Vaporii sunt trecuţi apoi prin tije de bambus şi condensaţi în sticle de piele.

La modul general, mirosul ploii diferă în funcţie de mediu, de peisaj, dar niciunde, se pare, nu este atât de puternic ca în India, unde pământul uscat trebuie să aştepte mult timp până când ploile musonice îl împrospătează. Parfumul ploii din Kannauj, aşa cum îl produc localnicii, se numeşte “Mitti attar”, adică “Mirosul pământului”.

Inspiraţi de tradiţiile din India, oamenii de ştiinţă au urmărit, cu aparatură sofisticată, picăturile de ploaie, felul în care interacţionează cu diverse suprafeţe (naturale sau artificiale) şi modul în care bule mici de aer, când se lovesc de pământ, eliberează aerosoli, care produc mirosul specific de după ploaie, pe care ei îl numesc “petrichor” (din grecescul “petra” – “piatră” şi “ichor” – “sângele zeilor”).

Cum se pot controla emoţiile prin olfactoterapie?

Cunoaşterea/ conştientizarea şi controlul emoţiilor reprezintă o componentă esenţială a inteligenţei noastre emoţionale. Neurostiintele spun că există şapte emoţii fundamentale, universale, înnăscute, care se pot manifesta spontan sau sunt provocate fie de gândurile noastre, fie de factori externi, emoţii pe care le experimentăm constant – un veritabil barometru al stării de spirit, al capacităţii de a acţiona, de a lua decizii.

Acestea sunt: bucuria, tristeţea, frica, furia, surpriza, ruşinea, dezgustul, la care se adaugă altele, secundare, derivate din cele fundamentale – dispreţul, indignarea, invidia, exasperarea etc.

Controlul acestor emoţii este un proces complicat, care trebuie exersat continuu, sistematic, este dependent de educaţie, de realitatea în care trăim, de persoanele cu care interacţionăm etc. Din momentul în care devenim stăpâni peste această dimensiune a fiinţei noastre, spun specialiştii, este pentru toată viaţa. Sunt însă momente în care, pentru emoţiile negative, avem nevoie de sprijin, de metode suplimentare de control.

Olfactoterapia (terapia prin mirosuri) este una dintre aceste metode, care s-a dovedit foarte eficientă în tratarea stresului, a anxietăţii, fricii, a tulburărilor de limbaj, a alterării funcţiilor cognitive, dar şi în stimularea memoriei, a concentrării, în exerciţiile de respiraţie corectă.

Extrem de util, de pildă, acţionând asupra sistemului nervos autonom, stimulând producţia de serotonină şi dopamină, cu proprietăţi calmante, este uleiul de bergamota, obţinut din coaja şi fructele foarte aromatizate de “Citrus aurantiumvar” (Portocală amară).

Extractele de lavandă, iasomie, bergamotă, mentă sunt unele dintre cele mai puternice antidepresive, salvia creşte capacitatea de memorare, piperul negru, cuişoarele, iasomia, rozmarinul susţin energia organismului, gălbenele, lavanda și trandafirul sporesc capacitatea organismului de recuperare după boală, lămâia, eucaliptul, oregano, tămâia și menta susţin sistemul imunitar s.a.m.d.

Câteva curiozităţi despre parfumuri

• Cuvântul “parfum” îşi are originea în latinescul “per fumus”, care înseamnă “prin fum”, făcându-se aluzie la fumigaţii – vechi ritualuri religioase de purificare cu ajutorul unor plante sau substanţe aromate, arse lent;
• Cea mai veche “casă de parfumuri” a fost descoperită în Cipru şi are o vechime de peste 4000 de ani, după cum indică urmele de ulei de scorţişoară, măsline, laur şi mirt;
• În antichitate, în Orient mai ales, parfumul făcea parte, obligatoriu, dintr-un ritual de purificare practicat de indrăgostiţi, de-a lungul întregii vieţi;
• În Evul Mediu, cei mai pricepuţi în arta producerii parfumurilor au devenit arabii, care au avut ideea utilizării alcoolului etilic (în locul uleiurilor) ca solvent pentru parfumuri; în aceeaşi perioadă, cele mai cunoscute parfumuri orientale erau obţinute din tămâie, mirt, scorţişoară, stuf, aloe, pin, nard;
• În Occident, primul parfum celebru a fost produs în secolul al XIV-lea, era făcut din esenţă de rozmarin şi din ulei de terebentină şi se numea “Apa reginei Ungariei”;
• De-a lungul timpului, cele mai folosite materii prime pentru obţinerea parfumurilor au fost florile (mai ales trandafirii şi iasomia) şi fructele (mai ales citricele), dar şi lavanda, narcisele, santalul, lemnul de cedru, patchouli, verbena etc. În prezent, esenţele naturale de plante şi fructe au fost reconstituite sintetic, în mare măsură, astfel încât preţul parfumurilor să fie mai accesibil;
• Pentru a se obţine un litru de ulei de trandafir, sunt necesare zece tone de petale de trandafir;
• “Layering” (stratificare) este termenul care denumeşte, astăzi, folosirea a două parfumuri în acelaşi timp (recomandată fiind verificarea efectului/ rezultatului înainte de ieşirea în public);
• Pentru că emoţiile şi amintirile sunt atât de mult influenţate de mirosuri, marile hoteluri de lux, din zilele noastre, au câte un “parfum-semnătură”, comandat special, astfel încât oaspeţii să rămână şi cu această amintire olfactivă, reconfortantă;

Aspecte insolite despre simţul olfactiv

• Mirosul este primul simţ care se dezvoltă la om, fiind pe deplin format încă înainte de naştere şi atingând nivelul maxim la vârsta adolescenţei;
• 80% din ceea ce experimentăm ca gust este, în realitate, miros;
• În fiecare zi, o persoană inspiră în jur de 11 000 de litri de aer (7 – 8 litri pe minut), ceea ce înseamnă detectarea unui număr foarte mare de mirosuri, cu ajutorul celor aproximativ 12 milioane de celule receptoare olfactive;
• Mirosul pe care-l emană fiecare persoană este unic (precum amprentele) şi depinde, în mare măsură, de moştenirea genetică şi de starea sa de spirit; dintre emoţiile pe care le încercăm în diverse împrejurări, mirosul cel mai puternic îl are frica;
• Inhalarea mirosului de cafea poate avea acelaşi efect reconfortant ca şi consumul de cafea;
• Mirosurile dezagreabile influenţează major judecăţile morale;
• Cercetări recente arată că “antrenamentul olfactiv”, care constă în inhalarea unor mirosuri diferite, puternice (scorţişoară, vanilie, cimbru, mentă, piper, citrice etc.), de două ori pe zi, timp de câteva luni, este deosebit de important pentru a întreţine acuitatea neuronilor alfactivi, în condiţii normale de viaţă, dar şi în recuperarea după o anumită boală.

Câţi oameni, atâtea emoţii şi atâtea parfumuri…

Paul Charles Dubois, un cunoscut neurolog din secolul trecut, spunea că “Fără înţelepciune, nu putem fi sănătoşi, fără sănătate, nu există fericire”, considerând că spiritul şi trupul sunt la fel de importante şi că emoţiile reprezintă motorul fiinţei.

Având în vedere cât de sensibil este organismul nostru la percepţiile olfactive şi cât de subtile sunt efectele mirosurilor, parfumurilor, avem la dispoziţie o cale simplă şi plăcută de a ne întreţine sănătatea, echilibrul fizic şi emoţional, valorificând ceea ce ne oferă acest nou domeniu de cercetare – psihologia mirosurilor.

Simţul olfactiv are de o mie de ori mai multă memorie decât orice alt simţ, iar fiecare dintre noi, atât timp cât va găsi replica exactă a unui parfum din trecut, va retrăi un moment de excepţie. În plus, “ochii noştri, urechile, simţul mirosului şi gustul creează atâtea adevăruri şi emoţii câţi oameni există pe Pământ” (Guy de Maupassant).