Cu totii traiti deseori intr-o Romanie neprimitoare, murdara, veche si cu o mentalitate comunista deghizata in libertate aparenta, hoata si smechera in care toti fura de la toti si rareori cel mai bun castiga, in care sunt promovate incultura si vulgaritatea si falsele talente…
Cu totii va treziti si va culcati mereu cu aceeasi imagine a Romaniei: o tara in care promisiunile nu mai pot deveni sperante, pentru ca realitatea erodeaza mult prea repede toate lucrurile frumoase. Astazi insa, pentru o clipa, inchideti ochii si amintiti-va calatoria cu trenul pe care a trebuit sa o faceti, fie pe traseul Iasi – Bucuresti, fie pe traseul Bucuresti – Brasov, Brasov – Timisoara, sau pe oricare alt traseu. Amintiti-va cum arata Romania privita din tren, fara a lua in considerare conditiile in care ati calatorit, ceilalti insotitori de drum, persoanele pe care le-ati intalnit in jur, sau gradul de igienizare sau confort puse la dispozitie de catre cei de la CFR (Caile Ferate Romane).
Amintiti-va Romania privita din tren, cu plaiurile sale intinse si pline de roade, ce iti ofereau acel sentiment de bogatie, de varietate de culturi agricole, ce in miscare formau un joc de culori mirobolant, de oamenii ce le munceau, oameni ce incadrati in acest peisaj pareau lipsiti de cusur, cinstiti, mandri, patrioti, harnici si inteligenti, de animalele ce pareau atat de fericite ca ii pot ajuta pe acestia la munca, animale bine ingrijite si iubite. Amintiti-va Romania privita din tren, cu formele geografice demne de invidiat, de la dealurile rotunde si pasnice, pana la muntii din departare ce se ridica grandios parca peste toate, infumurati si artagosi, insa atat de frumosi si fermecatori in contopirea lor cu norii pusi parca mereu pentru a veghea bunul mers al treburilor, buna oranduiala lasata de Dumnezeu. Si nu uitati mandrele paduri, vesmant vesnic al acestor munti, fara de care nu ar mai fi existat…
Amintiti-va Romania privita din tren iarna, inconjurata in tacerea de alb, in magia sezonului rece, in care moartea parca prinde viata, doar pentru a contura acest taram desprins din basme. Si amintiti-va Romania privita din tren primavara, o epopee a sperantei rescrisa din nou, si din nou, si din nou… Si amintiti-va Romania privita din tren vara, un joc feeric de culori stralucitoare si pline de vitalitate, a caror imagine iti trezeste in inima sentimente demult uitate precum fericire, dragoste, simpatie. Si in cele din urma, amintiti-va Romania privita din tren toamna, in toata splendoarea ei, culegandu-si roadele si alegandu-le cu grija, pastrand si valorificand ce e bun, aruncand ce e rau…
Amintiti-va Romania privita din tren si inchipuiti-vi-o ca pe o femeie, o femeie frumoasa, inalta, cu trup zvelt si forme perfecte, cu par bogat, ochi mari si expresivi, avand o culoare cameleonica, cu nas mic si sensibil si gura mare…o gura prea mare ce intra in discrepanta cu celelalte trasaturi de o finete aparte. Aceasta gura este singurul defect al unei tari frumoase, gura ca si simbol al poporului, al celor care aparent ii doresc binele, insa nu stiu cum sa o paraseasca mai repede.
Amintiti-va Romania privita din tren, pentru ca doar atunci nu o puteti auzi vorbind, preocupati fiind de admirarea frumusetii sale naturale, si ganditi-va mai bine inainte de a mai spune ceva impotriva ei, sau de a realiza sau sustine campanii sau activitati desfasurate in vederea distrugerii sale.
