Unele structuri lingvistice sunt atât de des utilizate, aproape inerțial, încât cei mai mulți vorbitori de limba română nici nu își mai pun problema dacă sunt sau nu corecte. Mai mult, adjectivul celebru pare a se bucura de o atenție deosebită în mass-media dominată de topuri, ierarhii de tot felul, de la cel mai celebru artist, cea mai celebră cântăreață, cel mai celebru sportiv, până la cel mai celebru restaurant, cel mai celebru muzeu, cele mai celebre picturi etc.
Variante și contexte ale utilizării expresiei CEL MAI CELEBRU oferă o perspectivă mai largă asupra modului în care limbajul evoluează și se adaptează în diferite contexte. Examinați exemple din literatură, presă sau discursuri publice pentru a vedea cum această expresie poate fi utilizată corect sau greșit. Această analiză ne ajută să înțelegem mai bine nu doar regulile lingvistice, dar și modul în care acestea se aplică în situații de comunicare reală.
Nu este nevoie să fii un foarte bun cunoscător al normelor limbii române, pentru a „simți” măcar faptul că unele adjective nu suportă grad de comparație, fie pentru că, la origine, sunt vechi comparative sau superlative, precum superior, inferior, major, ultim, suprem etc., fie pentru că, prin sensul lor, nu pot fi supuse unei comparații – mort, viu, veșnic, perfect, complet, desăvârșit etc.
Adjectivul celebru (din fr. celebre, lat. celebris) înseamnă renumit, vestit, ilustru, faimos, arhicunoscut, strălucit (DEX). Prin urmare, sensul acestui adjectiv nu permite utilizarea la gradul superlativ (cel mai celebru), înțelesul acestuia exprimând tocmai o calitate în gradul cel mai înalt. Se poate spune că X este un artist/cântăreț/sportiv celebru (nu cel mai celebru) sau că un anume muzeu este celebru, o pictură este celebră etc. Iar dacă se intenționează punerea în evidență a unei anumite ierarhii, atunci există diverse alte posibilități de a exprima un astfel de aspect: X este cel mai cunoscut artist, Y este cel mai cunoscut sportiv al tuturor timpurilor etc.
Este adevărat, pe de altă parte, că limba vie, adesea, reușește, în timp, să schimbe anumite norme, unii susținând, de exemplu, că până și celebritatea a devenit astăzi un concept relativ, că este măsurabilă/comparabilă și, în felul acesta, s-ar justifica folosirea superlativului, în anumite contexte.
Oricum, până când lingviștii vor constata că uzul limbii a fost mai puternic și vor consemna în dicționare că adjectivul celebru se poate utiliza la superlativ, este bine să respectăm regula actuală.
Pentru a-ți lărgi orizonturile lingvistice și a evita alte erori comune, explorează cum este corect: niciun sau nici un. Acest articol va lumina alte aspecte subtile ale limbii române, ajutându-te să-ți îmbunătățești atât scrierea cât și vorbirea. Abordarea acestor subiecte complexe poate transforma modul în care percepem și folosim limbajul în fiecare zi.
Mai trebuie precizat, de asemenea, că forma de plural, masculin, nearticulat se scrie cu un -i (artiști celebri), iar forma de plural, masculin articulat, cu doi -i (de exemplu, Celebrii artiști premiați sunt din România).
