Este corectă structura false aparenţe?

Aparențe autentice, adevărate? Internetul, pe lângă faptul că este o excepțională sursă de informație, aduce în prim-plan o mulțime de ipostaze ale utilizării limbii, de la registrul neutru, la cel elevat, de la jargon, la argou, de la confesiune, la rigoare științifică, de la mesaje monosilabice, la analize și interpretări etc., în funcție de intențiile internauților. Ca și în lumea reală, și în cea virtuală, „Le style c’est l’homme même”, cum spune celebra zicere a francezului Buffon, în sensul că fiecare persoană se individualizează și prin maniera de exprimare.

Dau, din întâmplare, peste o „analiză” a unei tinere, de profesie psiholog, cu o mulțime de diplome pe fundal, în poza „obligatorie” de sub un titlu provocator: „False aparențe”. Urmează o serie de „sentințe” despre lume și viață: „Aparențele și falsitatea sunt peste tot”, „Ne complacem în situații în care încercăm cu disperare să păstrăm aparențele”, „Ne îmbrăcăm în aparențe și lustruim imagini”, „imităm”, „mințim” ș.a.m.d.

Pe un blog, același tip de revoltă, de data aceasta sub titlul „Aparențele înșală!”. Din nefericire, forma corectă („înșală”), din titlu, a devenit, după numai câteva rânduri, „înșeală”, după o logică pe care numai autoarea articolului o știe probabil, iar ideea în jurul căreia se construiește textul este, evident, tot cea a „falselor aparențe”.

Într-un „Dicționar de vise” online, lucrurile se complică, prin insistența pe „false aparențe înșelătoare”, „minciună”, „necinste” etc. Și exemplele pot continua.

Pentru un vorbitor de limba română și de orice altă limbă, esențială este, desigur, cunoașterea normelor gramaticale, a formelor corecte ale unităților lexicale, la care ar trebui să se adauge întotdeauna atenția și preocuparea pentru contextul în care se folosesc cuvintele, pentru prospețimea limbajului și evitarea, pe cât posibil, a stereotipiilor și în gândire, și în exprimare.

Există, într-un plan mai subtil, o filosofie a limbajului, care implică relații complexe între semnificație, referință (obiectul la care se referă un cuvânt sau o expresie), denotație, conotație, sens, în general.

Structura „false aparențe” asociază două cuvinte, un adjectiv – „fals”, cu sensul: „contrar adevărului, realității, eronat, greșit, inexact”, și „aparență”, însemnând, conform DEX: „Înfățișare exterioară (și adesea neconformă cu realitatea) a cuiva sau a ceva; „Înfățișare înșelătoare, care ascunde adevărata natură (a lucrurilor sau a persoanelor)”.

Așadar, „false aparențe” este o structură pleonastică, intr-atât de utilizată încât aproape că nu o mai percepem ca pe un pleonasm, ci ca pe un clișeu oarecare, și intr-atât de uzată încât nu mai atrage atenția decât dacă este folosită insistent sau ostentativ. De altfel, există, în limba română, și expresii care subliniază sensul de „înfățișare înșelătoare”/„falsă” a substantivului „aparență”: „a (nu) judeca după aparențe”, „a salva aparențele (a da unui lucru, unei situații etc. o înfățișare care să ascundă o realitate neplăcută” – DEX) sau „aparențele sunt înșelătoare”.

Evident că structura „false aparențe”, utilizată în limbajul curent, nu are acoperire nici într-o interpretare filosofică, în spiritul distincției pe care Platon, de exemplu, o face între aparență și esență, și pentru care lucrurile percepute prin simțuri (aparențele) nu sunt decât „umbre”, „iluzii”, „copii ale ideilor”, „Ideile” reprezentând esența, adevărul, la care nu se poate ajunge decât prin cunoaștere rațională.

Am putea spune, de exemplu, precum celebrul politician, diplomat, filosof, Niccolo Machiavelli: „Răul se ascunde adesea sub aparența binelui” sau, parafrazând o altă zicere celebră, „Niciun om nu are atâta memorie încât să reușească în falsitate”.

• Exemple și contexte de utilizare: Analizând structura false aparente, este important să luăm în considerare contextele în care această expresie poate fi sau nu adecvată. De exemplu, în contexte informale, oamenii pot folosi expresii care nu respectă normele gramaticale stricte, dar care sunt acceptate în limbajul colocvial.
• Compararea cu alte expresii similare: Similar cu „false aparente”, există și alte structuri în limba română care pot crea confuzie. Examinarea acestora ne ajută să înțelegem mai bine normele limbii și să ne îmbunătățim abilitățile de exprimare.
• Sfaturi pentru evitarea greșelilor comune: Pentru a evita utilizarea incorectă a unor expresii precum false aparente, este recomandat să revizuim regulile gramaticale și să ne familiarizăm cu exemplele corecte. Practica regulată și atenția la contextul de utilizare sunt esențiale pentru o comunicare eficientă.

Pentru mai multe informații despre regulile de gramatică și structuri frecvente, îți recomand să citești cum este corect: niciun sau nici-un.