Este corectă structura lingvistică oameni cu expertiză?

În mass-media, în limbajul cotidian, în mediul de afaceri sau în politică, se poate constata folosirea aproape cu obstinație a cuvântului „expertiză”, în cele mai diverse contexte, cum ar fi: „Este nevoie în Parlament de oameni cu expertiză profesională” (lupamea.ro), „Ne interesează expertiza oamenilor, nu costurile“ (zf.ro), „Se caută oameni cu expertiză în Dezvoltarea Organizațională și Management” (masterstudies.ro), „Domnul Iohannis are nevoie de o echipă de oameni cu expertiză serioasă” (revista22.ro) etc.

O astfel de „preferință” pentru substantivul „expertiză”, folosit cu sensul de experiență, competență, pricepere, ar putea fi explicată prin intenția unor vorbitori de a impresiona printr-un limbaj „elevat” sau prin influența limbii engleze, în care „expertise” are înțelesul menționat anterior (competență, pricepere – great skill or knowledge in a particular field, Oxford Dictionary).

Trebuie știut că, în limba română, cuvântul „expertiză” (din fr. expertise) are un sens specializat: 1. Cercetare cu caracter tehnic, făcută de un expert, la cererea unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală ori a părților, asupra unei situații/probleme a cărei lămurire interesează soluționarea cauzei; (Concr.)

Raport întocmit de un expert asupra cercetărilor făcute; 2. (Med.; în sintagma) Expertiză medicală = a) stabilire, în urma unui examen medical, a capacității de muncă, în condițiile solicitărilor fizice și psihice din diferite profesii; b) consultație sau autopsie efectuată de medicul legist în cazuri de rănire, accident, viol, otrăvire, omor etc. (DEX).

Pe de altă parte, „experiență” (din fr. experience, lat. experiencia) reprezintă: 1. Totalitatea cunoștințelor pe care oamenii le dobândesc în mod nemijlocit despre realitatea înconjurătoare în procesul practicii social-istorice, al interacțiunii materiale dintre om și lumea exterioară; 2. Verificare a cunoștințelor pe cale practică, prin cercetarea fenomenelor din realitatea înconjurătoare (DEX).

Este adevărat că, în Dicționarul explicativ ilustrat (DEXI), din 2007, este înregistrat, la cuvântul „expertiză”, și înțelesul de aptitudine/pricepere/competență/experiență, indicându-se dubla proveniență a termenului (din franceza și din engleza), rezultat al unui calc semantic (copierea/adăugarea, în acest caz, a sensului dintr-o altă limbă, deși substantivul era cunoscut cu un alt înțeles).

Prin urmare, se va spune corect, de exemplu: S-a făcut o expertiză medico-legală/tehnică/grafoscopică/psihiatrică/expertiză contabilă etc., dar Este nevoie de oameni cu experiență/pricepere/competență profesională etc.

Faptul că unele dicționare recente acceptă sinonimia „expertiză” – „competență” exprimă doar o grabă nejustificată de a impune sensuri care nu sunt specifice limbii române. „Oameni cu expertiză” poate fi, eventual, o structură tolerată/tolerabilă, dar obositoare, în contextul în care calcurile (lexicale, semantice) după cuvinte englezești abundă în limba română actuală. Probabil că, în astfel de cazuri, cea mai firească atitudine este cea ponderată, între un tradionalism (purism) excesiv și acceptarea, cu orice preț, a unor împrumuturi care nu sunt în spiritul limbii române.

Utilizarea corectă a expresiilor în limba română reflectă nu doar o cunoaștere a limbii, dar și respectul pentru cei cu care comunicăm. Structura oameni cu expertiză poate fi subiectul unor dezbateri lingvistice, însă important este contextul în care este folosită și claritatea pe care o aduce în comunicare. Discernământul între expertiză și expertiza ajută la transmiterea unui mesaj precis și eficient.

Pentru a-ți extinde înțelegerea și a evita erori frecvente, te invităm să explorezi articolul nostru despre deseară sau diseară. Aceasta lectură va îmbunătăți nu doar abilitățile tale lingvistice, dar și capacitatea de a comunica clar și corect în limba română.