Evaluarea nationala pentru absolventii clasei a VIII-a a inceput luni, 23 iunie 2014, cu proba de Limba si literatura romana. Subiectele, ca si in anii trecuti, au fost concepute pe baza programei scolare, dupa un model cunoscut, standardizat, vizand capacitatea de receptare si interpretare a unui text literar/ nonliterar, de decodificare a unui mesaj, prin identificarea ideilor principale, a unor trasaturi generale si/ sau particulare ale textului, redactarea, de catre elevi, a unor compuneri sau exprimarea unui punct de vedere argumentat, pe o anumita tema, valorificarea competentelor de redactare a unor texte, folosirea corecta a limbii romane etc.
Ca de obicei, reactiile post-examen sunt diverse : ministerul, responsabilii cu elaborarea subiectelor sustin ca acestea au avut un grad mediu de dificultate si au fost adecvate, pentru a evalua corect un absolvent de gimnaziu, elevii, in general, se plang de « dificultatea » subiectelor, iar parintii reactioneaza in functie de felul in care considera ca s-au descurcat sau nu copiii lor.
Mai exact, Subiectul 1, cu punctele A si B, a propus elevilor rezolvarea mai multor cerinte, pe baza unui text literar la prima vedere. Daca itemii (intrebarile) s-au inscris, firesc, intre limitele asteptate, in schimb, textul propus, din punctul nostru de vedere, a fost cel putin « neinspirat » ales. Este vorba de poezia Randuri pentru Anul Nou, de Ion Minulescu. Nu numai ca aceasta poezie nu face parte din categoria creatiilor « cu greutate » din opera minulesciana, fiind, mai degraba, o poezie “ocazionala”, dar Randurile pentru Anul Nou, in plina vara, ar contraria si un cititor cu mai multa experienta de lectura decat un elev de clasa a opta. Sa incercam sa ne imaginam cu cat entuziasm am putea citi si scrie oricare dintre noi, cu soarele estival batand in fereastra sau chiar si cu zgomotul unei ploi torentiale de vara, pe fundal, despre niste versuri de felul : « Bine-ai venit, An nou !…/ Bine-ai venit…/ De cand te-astept aproape-am si albit…/ […] An nou !…/ Fii nou de sus si pana jos !…/ […] Bine-ai venit, An nou !… Bine-ai venit… ». Probabil ca efortul de a formula raspunsuri despre mesajul poeziei, despre « semnificatia titlului », prezentarea unei opinii argumentate etc. ar epuiza pe oricine. Ca sa nu mai vorbim ca atata « entuziasm » pentru Anul Nou, in Ciresar, nu poate avea decat efecte comice, daca situatia nu ar fi legata de Evaluarea nationala la Limba si literatura romana si de niste note care hotarasc soarta absolventilor.
Subiectul al II-lea ne duce ametitor, de la starea hibernalo-sentimentalo-lirica, la cealalta extrema, la un text publicistic despre « Empatia, o abilitate dobandita prin lectura », in care, intr-un limbaj pretentios, este vorba despre studii psihologice, capacitate de empatie, profunzimea experientei umane etc. Norocul elevilor ca, de data aceasta, cerintele au vizat mai mult partea de gramatica, altfel trecerea ar fi fost de-a dreptul socanta.
Subiectul al III-lea vine si el cu partea lui de « inedit » : « Redacteaza, in 80 – 150 de cuvinte, o scurta naratiune in care sa prezinti o intamplare petrecuta in timpul participarii la o intalnire organizata de scoala, cu un scriitor contemporan ». Trecand peste « deruta » elevilor provocata de termenul « contemporan » (partea de literatura contemporana fiind aproape inexistenta in programa de gimnaziu), ne intrebam cat de imaginativ poate fi un copil de 14 – 15 ani, ca sa scrie o « naratiune » despre o situatie pe care nu a vazut-o sau despre care nu a auzit in viata lui. Sa fi ajuns « scriitorii contemporani » in satele pierdute in mioriticul plai romanesc, sa fi trait copiii care invata in improvizate spatii scolare, cu zidurile prabusindu-se nu numai sub zapada « Anului Nou », ci si la cateva picaturi de ploaie de iunie, fara biblioteci, fara un minimum necesar si corespunzator standardelor secolului al XXI-lea, sa fi trait copiii acestia emotia intalnirii cu « scriitorii contemporani », astfel incat sa duca « povestea » mai departe sau sa o poata rescrie in felul lor ?… Sa ne fie dat sa ne descurcam mereu, si cei mari si cei mici, numai cu latentele noastre creative, care sa substituie ce nu avem, ce nu se intampla?… Dintr-o astfel de perspectiva, raspunsul la al III-lea subiect a fost, presupun, ori « dramatic », ori un fel de « strutocamila », in spiritul realitatii autohtone pe care o infruntam toti, in fiecare zi.
