Everestul (nu) este cel mai înalt munte din lume?

Everestul nu este cel mai înalt munte din lume? Din manualele şcolare, din enciclopedii, din cărţile de specialitate, din diverse alte surse de informaţie, aflăm că Everestul, cu cei 8 848,86 de metri, este cel mai înalt vârf muntos din lume, dar această afirmaţie exprimă, se pare, un adevăr relativ. Răspunsul corect depinde de sistemul de referinţă, de diverşi parametri, altfel spus, de felul în care este măsurată înălţimea unui munte.

Vârful Everest, numit în nepaleză “Sagarmāthā (“Fruntea cerului”), iar în Tibet, “Chomolungma” (“Mama Universului”), se află în Munţii Himalaya, cel mai înalt şi cel mai tânăr sistem muntos de pe Terra, situat în Asia Centrală, între câmpia Indo-Gangetică sau Câmpia fluvială a Indiei de Nord și Podișul Tibet, formând o barieră naturală şi climatică între deșerturile muntoase ale Asiei Centrale și zonele tropicale ale Asiei de Sud.

Munţii Himalaya (aflaţi pe teritoriul Nepalului şi al Regatului Bhutan) s-au format în urmă cu milioane de ani (în aceeaşi perioadă cu Anzii Cordilieri, din America de Sud, şi Munţii Stâncoşi, din vestul Americii de Nord) prin ciocnirea plăcilor tectonice – placa indiană şi placa asiatică a Podişului Tibet.

Numele “Everest” a fost dat în 1865, de către “Royal Geographical Society”, din Marea Britanie, în cinstea topografului George Everest, care nu a urcat niciodată pe acest munte, dar a fost, timp de multi ani, topograf general al Indiei şi a avut un rol esenţial în stabilirea altitudinii Everestului.

Altitudinea de 8 848 metri a fost consemnată, pentru prima dată, într-un studiu indian din 1955, măsurarea altitudinii (care a inclus şi stratul de zăpadă de pe vârf) realizându-se cu ajutorul unui instrument numit “teodolit”. O măsurătoare din 1999, făcută de o echipă de americani, indica 8 850 de metri (din care 1 metru ar fi reprezentat grosimea gheţii).

Cum se calculează altitudinea unui vârf muntos?

Multă vreme, altitudinile muntoase erau aproximate prin diverse calcule matematice sau alte metode empirice, rezultatele fiind neclare, imprecise. În secolul al XVI-lea, astronomul englez Thomas Digges a inventat teodolitul – instrument optic pentru măsurarea unghiurilor orizontale și verticale, folosit în lucrările geodezice și topografice, alcătuit dintr-o lunetă mobilă, care se poate roti în fața unui cadran împărțit în grade.

Ulterior, teodolitului i s-a adăugat metoda triangulației, concepută de olandezul Willebrord Snellius, între anii 1615 – 1617, un mod de determinare a poziției unui punct prin măsurarea unghiurilor dintre acesta și alte două puncte de referință a căror poziție este cunoscută și care constituie o bază fixă. Punctul apoi se fixează ca al treilea vârf al unui triunghi cu o latură și două unghiuri cunoscute. Această metodă este valabilă şi astăzi şi se utilizează, de exemplu, la realizarea măsurătorilor precise folosind senzori de triangulație laser. Principiul triangulaţiei stă şi la baza funcţionarii GPS-urilor (Global Positioning System/ Sistem de Poziționare Globală).

Altimetrul, inventat în 1928, de către fizicianul francez Louis Paul Cailletet, pentru a determina distanța verticală dintre un punct și o suprafață de referință, a fost îmbunătăţit continuu, în diverse variante (altimetru barometric, altimetru radio), fiind utilizat în aviaţie, planorism, dar şi în măsurarea altitudinilor.

Un altimetru barometric măsoară diferența de presiune atmosferică între poziția sa și o suprafață de referință. Instrumentul afișează apoi altitudinea corespunzătoare. Altimetrul cu laser trimite impulsuri laser care sunt reflectate de suprafața solului, iar prin măsurarea timpului de întoarcere este posibil să se cunoască înălțimea deasupra solului, sistem frecvent utilizat în topografie.

Altitudinile montane, care sunt consemnate astăzi pe hărţi, în cărţile de specialitate, sunt cele determinate având ca reper nivelul mediu al mării, aşadar înălțimea tuturor elementor reliefului este măsurată în raport cu acest nivel.

Everestul – cel mai înalt vârf muntos din lume?

În prezent, dispozitivele avansate permit măsurători exacte ale altitudinilor muntoase. În plus, specialiştii au în vedere că munţii pot “creşte” (ca urmare a proceselor geologice complexe) sau se pot “micşora” (din cauza procesului de eroziune) – fenomene lente, dar care, în timp, devin semnificative.

Everestul (8 848,86 metri), măsurat în raport cu nivelul mării, da, este cel mai înalt vârf muntos de pe Pământ. Dacă altitudinea Everestului este măsurată de la baza sa, atunci acest vârf muntos din Himalaya îşi va pierde supremaţia, pentru că este depăşit de Mauna Kea (“Muntele Alb”), un vulcan inactiv, din Insula Hawaii.

Măsurat în raport cu nivelul mării, Mauna Kea, vechi de peste un milion de ani, are o înălţime de 4 207 metri, deci mult sub înălţimea Everestului. Măsurat însă de la bază, care se află în adâncul oceanului, la aproximativ 6 000 de metri sub nivelul Oceanului Pacific, “Muntele Alb” din Hawaii are o înălţime de 9.966 metri, alţi specialişti susţin că ar avea chiar 10 211 metri.

Mauna Kea este cunoscut nu numai pentru această “concurenţă” cu Everestul, ci şi pentru faptul că mediul uscat, fluxul de aer stabil şi, evident, altitudinea fac din această zonă un loc ideal pentru observaţii astronomice. Treisprezece observatoare astronomice, construite aici, de unsprezece ţări, sunt folosite pentru cercetarea științifică din spectrul electromagnetic și reprezintă cea mai complexă instalație de acest fel din lume. Construirea observatoarelor într-un peisaj considerat sacru de nativii din Hawaii continuă să fie un subiect de dezbatere si în prezent.

Muntele Mauna Loa – cel mai mare vulcan de pe Pământ şi unul dintre cei mai înalţi, măsurat de la bază

Un alt vulcan hawaiian, Mauna Loa (“Muntele Lung”), se ridică la peste 10 000 de metri de metri, măsurat de la bază (4 170 metri peste nivelul mării), dar, în acest caz, datele sunt mai puţin precise, pentru că este vorba de un vulcan activ, erupe regulat, ultima erupţie fiind în noiembrie 2022, când peste 10 cutremure de peste 2,5 grade pe scara Richter au lovit zona în numai două ore.

Mauna Loa este cel mai mare vulcan de pe Pământ în cea ce privește volumul (75 000 km cubi) și ca suprafață acoperită (5 271 km pătraţi). A început să erupă cu peste 700 000 de ani în urmă.

Prima ascensiune pe Mauna Loa datează de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Atunci a fost nevoie de o săptămână pentru ca cei porniţi în temerara încercare să ajungă în vârf. Botanistul britanic Archibald Menzies a fost cel care a condus apoi un mic grup pe versanții vulcanului. Folosind un barometru portabil, el a măsurat altitudinea vârfului, iar eroarea lui a fost de doar câțiva metri.

Există, pe planeta noastră, şi alţi munţi care, măsuraţi de la bază, au altitudini ameţitoare – de exemplu, vulcanul Chimborazo, din Ecuador, cu o altitudine măsurată de la nivelul mării, de 6 263 metri, dar este, susţin unii specialişti, cel mai înalt faţa de centrul Pământului – un alt criteriu care schimbă ierarhia altitudinilor. Aceste măsurători iau în calcul faptul că Pământul este un geoid, nu o sferă perfectă, fiind turtit la poli, ceea ce face ca distanţa dintre centrul Terrei şi ecuator să fie mai mare cu 21 000 de metri decât cea dintre centrul Pământului şi poli.

Everestul – o dispută cu privire la modul de măsurare, între Nepal și China

Dincolo de disputele dintre specialişti referitoare la măsurarea altitudinilor, se pare că, în 2020, Everestul a fost şi motiv de controversă “diplomatică” intre Nepal şi China. Altitudinea oficială a acestui munte (cea măsurată de la nivelul mării) a fost stabilită la 8 848 de metri încă din 1955, de către specialişti indieni. Italienii, în 1992, i-au revizuit altitudinea la 8 845,9 metri, iar americanii, ulterior, au “ridicat-o” la 8.849,9 metri.

În urma puternicului cutremur din 2015, unii geologi au mai susținut că Everestul a pierdut trei centimetri. Acest lucru a fost suficient pentru a determina Nepalul, unde se află vârful, să-și “apere” muntele. Mai mult, nepalezii au fost convinși că în special China a încercat să impună un nou standard.

S-au făcut alte măsurători, la care au participat aproximativ 300 de specialiști nepalezi, unii pe jos, alții cu elicoptere, pentru a ajunge la stațiile de colectare a datelor. Disputa s-a stins de la sine, pentru că era lipsită de sens, având în vedere că „toate altitudinile care servesc drept referință sunt convenții”, cum spunea un reputat specialist, că nivelul mării folosit ca reper este el însuși foarte variabil şi că fiecare țară își definește „punctul zero”, în general acceptat de comunitatea internațională. De altfel, până la urmă, ambele părţi, şi Nepalul şi China, au recunoscut că variația dintre măsurile respective a fost explicabilă prin abordări diferite.

Everestul şi alte recorduri de altitudine

Când este vorba de cele mai mari altitudini (de la nivelul mării), acestea sunt concentrate în munții Asiei Centrale și de Sud. Cei mai înalți 10 munți din lume, toţi cu peste 8 000 de metri, se găsesc în Nepal şi Pakistan – pe locul al doilea, după Everest, situându-se Godwin Austen (K2), supranumit “Muntele sălbatic”, din Pakistan şi China, cu 8 611 metri (niciodată urcat pe partea lui estică), Kangchenjunga (8 585 metri), Lhotse (8 516 metri) etc.

În Africa, cel mai înalt munte este Kilimandjaro (“Muntele Alb”), din Tanzania, cu 5 895 metri, în America de Sud, Aconcagua, din Argentina, cu 6 960 metri (cel mai înalt munte din afara Asiei și unul dintre cele șapte vârfuri importante ale lumii), Elbrus (5 642 metri), în Rusia, la graniţa dintre Europa şi Asia, Denali (6 194 metri), din Alaska, SUA, in Oceania (platforma continentală a Australiei), Puncak Jaya (4 884 metri), Mont Blanc (4 810 metri), in Franţa.

Muntele cel mai înalt din Sistemul solar, se numește Olympus Mons, este un vulcan stins, se află pe planeta Marte și are înălțimea evaluată la 21 171 metri (mai mult decat dublul Everestului).

Everestul si recordurile umane

Everestul a fascinat dintotdeauna şi a testat limitele rezistenței și ale capacităților umane. Iată doar câteva dintre numeroasele recorduri (umane) care se leagă de acest vârf muntos:

• Sir Edmund Percival Hillary, alpinist, explorator din Noua Zeelandă, şi nepalezul Tenzing Norgay sunt primii doi oameni cunoscuți care au ajuns pe vârful Muntelui Everest, la 29 mai 1953. Edmund Percival Hillary, membru al Expediției Trans-Antarctice Commonwealth, care a realizat prima traversare pe uscat, cu succes, a Antarcticii (în 1958), a ajuns, ulterior, şi la Polul Nord. A fost, astfel, primul care a atins “trei poli” (Polul Nord, Polul Sud şi Everestul). Revista “Time” l-a declarat unul dintre cei mai influenți 100 de oameni ai secolului al XX-lea.
• Ultima dată când a trecut un sezon fără ca nimeni să ajungă in vârful Everestului a fost în 1974.
• În 1978, Reinhold Messner, alpinist și explorator montan italian, considerat de mulţi cel mai mare explorator și cățărător montan al tuturor timpurilor, a devenit primul care a urcat pe Everest fără oxigen. Tot lui îi aparţine şi performanţa de a fi urcat, în premieră mondială, toate cele 14 vârfuri de peste 8.000 de metri, din Himalaya.
• Americanul Jordan Romero, în vârstă de 13 ani, însoţit de tatăl său, a devenit cel mai tânăr care a urcat muntele, în 2010. Recordul anterior a fost deținut de Ming Kipa, din Nepal, în vârstă de 15 ani. În 2011, la vârsta de 15 ani, Romero a devenit cel mai tânăr alpinist din lume care a urcat si cele șapte vârfuri (cei mai înalți munți de pe fiecare dintre continente), titlu deținut anterior de George Atkinson. După această experiență, Romero a scris un roman pentru copii numit “No Summit Out Of Sight”.

Primul român care a cucerit Everestul

• Primul român care a cucerit Everestul, la data de 17 mai 1995, este alpinistul şi geologul Constantin Lăcătuşu. El este, de asemenea, singurul român care a urcat pe cele mai înalte vârfuri ale celor șapte continente (Elbrus, în Caucaz, Aconcagua, în Argentina, Denali, în America de Nord, Puncak Jaya, în Oceania, Masivul Vinson, în Antarctica).

Alte performanțe legate de Everest

• Leszka Cichy și Krzysztof Wielicki, ambii din Polonia, au făcut prima ascensiune de iarnă a Everestului, în 1980.
• Babu Chiri Sherpa, alpinist din Nepal, a făcut una dintre cele mai rapide ascensiuni pe Everest, în 16 ore și 56 de minute. Tot el a urcat Everestul de zece ori şi deţine şi recordul de a fi petrecut 21 de ore pe vârful muntelui, fără oxigen auxiliar (un record încă valabil).
• În 1975, Junko Tabei, din Japonia, a devenit prima femeie care a ajuns la vârf și prima femeie care a urcat pe cele șapte vârfuri (cele mai înalte de pe fiecare continent).
• Pem Dorjee și Moni Mulepati, un cuplu nepalez, s-au căsătorit pe vârful Everestului în 2005.

Everestul şi recorduri ale aviaţiei

• Primul zbor peste Everest a avut loc în 1933, când Douglas Douglas-Hamilton și David Fowler MacIntyre au trecut cu un biplan Westland PV-3 deasupra vârfului, cu cabina deschisă. Zborul celor doi piloţi a constituit un reper în evoluția tehnologiei aviatice și a fotografierii de la înălțime.
• Didier Delsalle, pilot de luptă și pilot de testare de elicopter al Forţelor Aeriene Franceze, a fost prima (şi singura) persoană care a aterizat cu un elicopter pe vârf, la data de 14 mai 2005. El a realizat acest lucru cu un motor turbo AS350 B3 nemodificat. Zborul și aterizarea în vârf au fost înregistrate de o multitudine de camere și cu alte echipamente pentru a valida momentul. A stat în vârful lumii timp de 3 minute și 50 de secunde. Delsalle a repetat aterizarea pe vârful Everest a doua zi, 15 mai 2005, când condiţiile au fost mult mai dificile, pentru a demonstra că ziua precedentă nu a fost un simplu noroc.

Recorduri de schi și parapantă pe Everest

• Davo Karnicar, alpinist şi schior sloven, a coborât 12 000 de picioare pe schiuri, de pe vârf, până în tabăra de bază din partea de sud, în anul 2000. El a fost şi primul care a făcut o coborâre completă pe schiuri din cele șapte vârfuri. Avea, la data respectivă, 38 de ani.
• Bear Grylls, supranumit “Bear”, scriitor, prezentator de televiziune și om de afaceri britanic, pasionat de sporturi extreme, a devenit primul om care a zburat mai sus decât vârful, folosind o parapantă motorizată, în 2007. A decolat de la 4 400 de metri, la 13 km sud de munte. Grylls a povestit că, în timpul zborului, a făcut față unor temperaturi de -60 ° C, a suportat niveluri periculos de scăzute de oxigen și, în cele din urmă, a atins 9 000 de metri. Deşi plănuise inițial să treacă peste Everest, pentru că avea permisiune doar pentru a zbura la sud de Everest, nu a traversat muntele pentru a nu risca să încalce spațiul aerian chinez.
• Schiorul şi alpinistul japonez Yiuchio Miura a fost prima persoană care a schiat pe Muntele Everest, la data de 6 mai 1970. El a coborât de la o altitudine de peste 8.000 m. Miura a schiat 2 000 m în două minute și 20 de secunde și a căzut 400 de metri pe faţa abruptă a Lhotse (al patrulea cel mai înalt vârf din lume). A folosit o parașută pentru a-și încetini coborârea şi s-a oprit complet la doar 76 de metri de marginea unei crevase mari şi adânci. Aventura lui Miura a fost prezentată, în 1975, în filmul “The Man Who Skied Down Everest”. Filmul a câștigat Premiul Oscar pentru cel mai bun documentar şi a fost primul film sportiv care a câştigat un astfel de premiu.

Everestul – condiţiile meteorologice şi caracteristici geologice

• Cea mai bună vreme pentru atingerea vârfului este, de obicei, între 10 și 30 mai – o perioadă scurtă când temperaturile şi, în general, condiţiile meteorologice sunt mai bune și când umiditatea provocată de musonul indian este la minimum.
• Temperatura cea mai scăzută de pe vârf este estimată la -41 grade Celsius. Temperaturile de iarnă, la vârf, sunt în medie de -36 grade Celsius, iar temperaturile de vară, -19 C.
• Pe vârful Everestului bat cele mai puternice vânturi de pe Pământ, iar densitatea atmosferei la vârf este aproximativ 33% din cea de la nivelul mării.
• Himalaya a început să se ridice cu 30 – 50 de milioane de ani în urmă, iar Everestul continuă să crească cu 4 mm pe an, cauza fiind ciocnirea plăcilor indiene și eurasiatice.

Kami Rita – un nepalez de excepţie

• Kami Rita, născut în 1970, este un ghid șerpa nepalez (un ghid montan, alpinist profesionist, special instruit și cu experiență, atestat de autoritățile locale), care, din 2018, deține recordul pentru cele mai multe ascensiuni pe vârful Muntelui Everest. La 7 mai 2022, a escaladat Everestul pentru a 26-a oară. El a urcat şi pe alți munți dintre cei mai înalți, precum K2, Cho Oyu, Manaslu sau Lhotse. Într-un interviu, Kami Rita îşi aminteşte că avea 22 de ani când a urcat pentru prima dată pe munte – “Eram analfabeți și săraci și nu existau alte mijloace de supraviețuire pe atunci. Drept urmare, am fost forțați să urcăm munți periculoși pentru a ne câștiga existența”. În prezent, câştigă în jur de 10 000 de dolari pentru fiecare urcare pe Everest, este angajat al unei companii care organizează expediţii de alpinism, este imaginea mai multor mărci comerciale, viaţa lui s-a schimbat în bine, dar recunoaşte că toate eforturile lui sunt pentru a le putea asigura copiilor săi (care nu vor deveni ghizi montani, sublinia nepalezul) educaţia necesară.

De când a fost escaladat pentru prima dată, vârful Everestului a fost atins de peste 8 300 de ori şi fiecare dintre aceste expediţii temerare se asociază cu o poveste, cu destinele unor oameni de excepţie prin curajul şi tenacitatea lor.

“Acoperişul lumii”

Aşadar, măsurat de la nivelul mării, Muntele Everest este cel mai înalt munte de pe Pământ. Dacă măsurătoarea se face de la baza muntelui, sub nivelul mării, Mauna Kea, din Hawaii, se ridică la 9.966 de metri (32.696 de picioare) – mult mai sus decât Everestul.

Dacă punctul de referinţă este centrul Pământului şi, având în vedere că Terra este un geoid, vârful Chimborazo, din Ecuador, (care este la doar aproximativ un grad la sud de ecuator) se află la 6 384 de kilometri (3.967 mile) de centrul Pământului, în timp ce Everestul, cu aproximativ doi kilometri mai puțin.