Factorul Aladin este un concept din psihologie, care face referire la faptul că, adeseori, dorinţele noastre nu se împlinesc, pentru că nu ştim sau nu îndrăznim să cerem lucrurile de care avem nevoie, pe lângă cele care depind de fiecare în parte. Este evidentă aluzia metaforică a denumirii acestui concept la cunoscutul basm oriental, “Aladin şi lampa fermecată”, din antologia “O mie şi una de nopţi”, în care protagonistul este posesorul unei lămpi fermecate, care are puterea să-i îndeplinească orice dorinţă.
Pentru mulţi oameni, a solicita ceva unei alte persoane, indiferent despre ce ar fi vorba – a pune o întrebare, a cere un serviciu, o favoare etc. – poate fi un exerciţiu extrem de dificil (din orgoliu, din principiu, din slăbiciune etc.), subestimând posibilitatea de a obţine un răspuns favorabil, subestimând factorul Aladin. Este ca şi cum ai privi resemnat trenul tău cum pleacă din gară, deşi ai aşteptat mult timp pe peron, dar nu ai îndrăznit să urci la timp.
S-au făcut nenumărate experimente pentru a se putea evalua factorul Aladin. De exemplu, li s-a cerut unor voluntari să-şi imagineze că au făcut o călătorie mai lungă, în timpul căreia bateria telefonului s-a descărcat, că ar trebui să ceară cu împrumut telefonul cuiva pentru un apel şi să estimeze la câte persoane ar trebui să se adreseze până când cineva să facă gestul de a împrumuta telefonul.
Cei mai mulţi voluntari au considerat că, probabil, ar trebui să adreseze această rugăminte cam la zece persoane. În realitate, a fost de ajuns să întrebe şase persoane, pentru ca trei dintre acestea să fie de acord să împrumute telefonul pentru un apel. Evident, este un exemplu banal. Există însă în viaţa lucruri importante pe care, de multe ori, le ratăm pentru că nu avem obişnuinţa să le cerem.
Factorul Aladin. Ce ne împiedică să solicităm lucrurile de care avem nevoie?
Unii psihologi spun că ezităm sau evităm să solicităm direct lucruri de care avem nevoie din pricină că suntem prea analitici sau pentru că anticipăm un răspuns negativ şi, atunci, pentru a evita chiar şi un mini-eşec, suntem gata să ne complicăm, să recurgem la alte mijloace.
Nu îndrăznim să ne folosim de factorul Aladin şi să cerem pentru că ne imaginăm că nimic nu este gratis sau pentru că ne gândim că alţii ar trebui să anticipeze nevoile noastre fără a fi nevoie să le rostim. Nu cerem pentru că aşa ne-am obişnuit prin educaţie şi ni se pare că este nepoliticos să soliciţi ceva. Nu cerem dintr-un sentiment de inferioritate (faţă de un superior, de exemplu). Nu cerem din mândrie, din cauza emoţiilor negative pe care le-ar crea un refuz, din nevoia de a nu depinde de nimeni şi dintr-o mulţime de alte prejudecăţi.
Mulţi oameni nu-şi exprimă dorinţele din timiditate, pentru că nu vor să deranjeze, pentru că au impresia că depinde de ceilalţi să acţioneze, pentru că sunt preocupaţi mai mult de ce ar crede cei din jur când ar exprima verbal o cerere, o aşteptare.
Iar o astfel de atitudine s-ar putea să aibă rădăcini în obiceiurile din copilărie sau din adolescenţă, când reacţiile celor maturi au fost de felul: “Nu am timp pentru aşa ceva!”, “Nu este important ce-ţi doreşti!”, “Nu meriţi!” etc. Iar când astfel de răspunsuri se repetă, acestea conduc la pierderea stimei de sine şi a încrederii.
Este adevărat că, adeseori, copiii au întrebări şi solicitări care par banale, şi pe care le repetă insistent, dar, în orice situaţie, este important să li se răspundă într-un mod natural, cu înţelegere, pentru a nu submina încrederea în sine şi pentru ca aceştia să nu devină nişte adulţi ghidaţi de prejudecăţi.
Ce şi cum se poate cere? Metoda EEEPP
În general, oricine poate cere, în funcţie de împrejurări, orice îl interesează: un ajutor, un serviciu, o explicaţie, o promovare, o întâlnire, bani, adevărul, un gest binevoitor, o privire etc. Condiţia de bază este ca cererea să fie clară, precisă, formulată pozitiv (să cerem ceea ce vrem, nu ceea ce nu vrem), să fie însoţită de mulţumiri anticipate. Factorul Aladin spune că este preferabil să înfrunţi un eşec decât să adopţi o atitudine pasivă, necerând nimic.
Metoda EEEPP (in engleză, IEEPP) se referă la cinci principii de bază, care trebuie respectate atunci când se formulează o cerere: E – de la “eu” (aş dori, aş aprecia, îmi doresc etc.); E – de la empatie (înţelegere faţă de atitudinea celuilalt – “Te înţeleg… dar aş vrea…”); E – de la emoţie (“Nu este confortabil să insist şi înţeleg şi situaţia ta, dar…”); P – de la precizie (intreabă/ cere direct ceea ce vrei); P – de la persistenţă/ insistenţă (repetă insistent prima formulare – “Înţeleg că aveţi o problemă cu solicitarea mea, dar aş dori foarte mult să…”).
Indiferent de răspuns, solicitarea trebuie încheiată în condiţii bune. Dacă primeşti un răspuns pozitiv, mulţumeşte călduros. În cazul unui răspuns negativ, exprimă-ţi dezamăgirea, dar mulţumeşte interlocutorului pentru că te-a ascultat. În felul acesta, “negocierea” poate fi reluată oricând.
O modalitate excelentă de a acţiona în spiritul factorului Aladin este şi “regula celor trei secunde”, în sensul că, atunci când cineva ar vrea să formuleze o cerere, trebuie abandonată orice tentaţie a amânării, tot aşteptând “momentul potrivit”, în felul acesta înlăturându-se şi temerile.
Factorul Aladin – geniul lămpii nu trebuie să ne ghicească dorinţele
Factorul Aladin înseamnă şi că, cerând, ajungem să ne înţelegem mai bine dorinţele, ne dezvoltăm spiritul de iniţiativă, ieşind din zona de confort. Aşadar, trebuie să ne obişnuim să întrebăm, să cerem, să oferim, să permitem reciprocitatea, să menţinem viu factorul Aladin, care spune că trebuie să cerem dacă vrem să obţinem lucrurile dorite. Fiecare avem la dispoziţie o lampă a lui Aladin, dar e necesar să devenim conştienţi de existenţa acesteia, să ne asigurăm că geniul lămpii nu trebuie să ne ghicească dorinţele, ci noi să le formulăm cu claritate, pentru a fi auzite.
“Factorul Aladin” este si titlul unei cărţi (tradusă si in limba română), semnată de Jack Canfield, absolvent Harvard, autor de best-seller-uri in domeniul dezvoltării personale, orator, antreprenor, coach-ul numărul unu al Americii. De mare succes s-a bucurat si la noi seria de cărţi a lui Jack Canfield – “Chicken Soup for the Soul (Supă de pui pentru suflet) – tradusă in peste 30 de limbi si vandută in peste 100 de milioane de exemplare, in intreaga lume.
