Fântâna Mioriţa este unul dintre monumentele de referinţă ale oraşului Bucureşti, fiind cunoscută de către toţi cei care obişnuiesc să călătorească pe şoseaua Bucureşti – Ploieşti. Fântâna se află chiar în faţa clădirii ce adăposteşte Muzeul de Artă Populară „Prof. Dr. Nicolae Minovici”.
Numele fântânii provine de la celebra baladă „Mioriţa”, iar scene din operă literară au fost ilustrate pe monument cu ajutorul mozaicurilor, artiştii care s-au ocupat de acest aspect fiind Milița Petrașcu şi Niculescu Mogoş Gheorghe. Acesta din urmă a fost un cunoscut ceramist, iar mozaicurile au fost realizate în atelierul său, care se află lângă Vila Minovici de la Podul Băneasa, dar care a fost demolat, între timp. Tehnica folosită a fost una personală, mozaicurile fiind plăcuţe de ceramică smălțuită, arse în cuptoarele speciale.
Fântâna Mioriţa a fost proiectată de arhitectul Octav Doicescu şi a fost inaugurată în anul 1936, când a avut loc expoziţia „Luna Bucureştilor”. Expoziţia a fost considerată drept cea mai importantă şi mai mare sărbătoare care a avut loc în Bucureştiul interbelic, reuşind să aducă nu mai puţin de 200.000 de vizitatori. Era cea de-a doua ediţie şi presupunea crearea unor legături culturale între români, prin organizarea unor expoziţii şi evenimente culturale. În acel an, evenimentul a avut loc între pasajul de cale ferată care se afla lângă Vila Minovici şi Arcul de Triumf.
Fântâna Mioriţa a fost realizată din granit de Dobrogea şi este alcătuită dintr-un bazin cu forma unei elipse. Dimensiunile fântânii sunt: 0.6 metri lăţime, 3.20 metri înălţime şi 16 metri lungime. Bucăţile de mozaic sunt de culoare negru şi alb, iar ele înfăţişează, pe o parte, ciobanii şi turmele de oi, iar pe de altă parte, nunta stăpânului oiţei şi moartea lui.
