Pisica andină (Felis jacobita) este o felină de dimensiuni mici, rară și misterioasă, ce trăiește în regiunile muntoase ale Anzilor din vestul Americii de Sud.
Pisica andina (Felis jacobita) traieste in regiunile muntoase din vestul Americii de Sud, la altitudini de pana la 4000 m, apare in zonele aride si semi-aride din Anzi, in sud-vestul Boliviei, la sud de Peru, nord-vestul Argentinei si nordul statului Chile.
Caracteristicile fizice și adaptările pisicii andine
Aceasta specie s-a adaptat foarte bine la frig si conditiile vitrege din munti, avand corpul acoperit cu o blana groasa, mult apreciata din punct de vedere al coloritului. Pe intregul corp blana este gri-cenusie sau gri-maronie, pictata cu dungi verticale pe partea superioara a spatelui, cu cercuri pe partile laterale si dungi late pe cele patru membre – toate de culoare inchisa. Un exemplar adult poate avea lungimea corpului de 58-64 cm si greutatea de 4 kg.
Coada este foarte lunga, de cca. 41-48 cm, este acoperita cu blana stufoasa, cu firul lung, ce prezinta un desen format din sase inele maro-inchis pe un fond deschis. Urechile sunt mici si rotunde, nasul si buzele sunt negre, iar fata prezinta zone cu blana de culoare alba, mai ales in jurul ochilor, obrajilor si a botului.
Din spatele fiecarui ochi porneste cate o dunga lata de culoare neagra spre marginea obrazului. Pe cap prezinta dungi de culoare inchisa pe un fond gri-cenusiu. Pe buza superioara prezinta cateva perechi de vibrize foarte sensibile si de culoare alba. Picioarele sunt acoperite cu par pana la pernute, au labele anterioare cu cate cinci degete si cele posterioare cu cate patru degete.
Fiecare deget este prevazut cu o gheara retractila, tare si ascutita, perfecta pentru apucarea prazii. Pernitele inconjurate de par ii da posibilitatea sa urmareasca prada pe furis, fara a face nici cel mai mic zgomot. Capacitatea de a-si tine ghearele retractate, este un avantaj ca acestea sa fie mentinute mereu ascutite. Ele sunt scoase brusc in momentul cand vrea sa atace sau sa se catere.
Dieta și comportamentul de vânătoare
Mersul ei este foarte agil si tacut. Are obiceiul sa priveasca de multe ori in jur pentru a descoperi un eventual observator. Chiar si atunci cand bea apa isi ghemuieste corpul si coboara capul sa ia cateva inghitituri, apoi repede il intoarce si se uita in jur, daca pe o distanta de cca. 12-15 m nu apare vreun intrus. Cand isi cauta hrana – formata din soparle, pasari, rozatoare si mici mamifere – devine un vanator foarte priceput, capabil sa faca salturi bruste pe directii surprinzatoare. Daca isi manifesta agresiunea are pupilele dilatate si dintii dezgoliti.
Nu sunt cunoscute date privind reproducerea acestei specii. Exista insa o diferenta de colorit intre exemplarele adulte si puii lor.
Pisica andina face parte din ordinul Carnivora, familia Felidae. Este o specie in pericol grav de disparitie, din cauza vanatului si comertului cu blana, distrugerii habitatului, cat si disparitiei unor specii de mamifere care constituie hrana sa.
Adaptările fizice remarcabile ale pisicii andine
Pisica andină este perfect adaptată pentru viața în regiunile muntoase și aride ale Anzilor. Blana sa densă și stufoasă o protejează împotriva frigului extrem de la altitudini mari, iar coloritul său gri-cenușiu cu dungi întunecate îi oferă un camuflaj excelent în peisajul stâncos.
Coada lungă, acoperită cu păr lung și gros, nu doar că îi oferă echilibru în timpul vânătorii pe teren accidentat, dar îi permite și să se învelească pentru a conserva căldura în nopțile reci. De asemenea, picioarele acoperite cu blană până la pernute reduc zgomotul în timpul mersului, făcând-o aproape invizibilă și nedetectabilă pentru pradă. Adaptabilitatea sa ridicată îi permite să supraviețuiască chiar și în condiții în care temperatura scade sub -20°C.
