Cunoscuta la nivel mondial precum o deschizatoare de drumuri a femeilor ce doreau sa profeseze in silvicultura, Aurora Gruescu este dovada concreta a faptului ca visele din copilarie pot fi urmate cu perseverenta, incredere in sine si multa munca. Este foarte adevarat ca nu a fost usor sa fie prima femeie silvicultor din lume si nici prima studenta la silvicultura, pentru ca la acea vreme era considerat un domeniu ce se adresa doar barbatilor. Astfel, nu putini au fost cei care s-au uitat la ea chioras, au marginalizat-o si au tratat-o cu lipsa de respect, deoarece mergeau pe principiul ca nu pot discuta cu o femeie despre probleme barbatesti, in conceptia acelor vremuri, silvicultura fiind strict o problema masculina.
Cu toate acestea, Aurora Gruescu, nascuta la 11 mai 1914 in localitatea Oituz a judetului Bacau, si-a vazut de drum si si-a urmat visul din copilarie. Fiica a invatatorului Chiriac Dragomir, ea si-a uimit familia si prietenii cu grija deosebita pe care o purta fata de natura, demonstrand un interes deosebit pentru ocrotirea mediului. In anul 1933 isi indeplineste visul si se inscrie la Facultatea de Silvicultura, parte a Politehnicii din capitala. Cei 130 de baieti care ii erau colegi nu au fost foarte incantati sa aiba o colega, iar decanul Vintila Stinghe, care considera ca este o meserie dificila pentru o femeie, ii influenteaza pe sa o evite cat mai mult pe viitoare silvicultor si sa o marginalizeze.
Rabdarea si puterea cu care Aurora Gruescu a facut fata ofenselor de care avea parte zilnic sunt remarcabile. Chiar daca colegii si profesorii sau se asteptau ca ea sa renunte, a absolvit facultatea, supravietuind faptului ca pentru doi ani de zile, colegul sau de banca nu a vorbit cu ea. Dupa casatoria cu Carol Gruescu, lucrurile incep sa se imbunateasca si incepe sa fie privita cu ochi mai buni, iar din anul 1938, pana in anul 1973, cand se pensioneaza, lucreaza ca inginer silvic, fiind fascinata de padure. Desi devine mama baietelului Mircea, nu dispune de timpul pe care si l-ar dori pentru a-l petrece cu el, ceea ce va regreta mai tarziu. In calitate de inginer silvic, contribuie la primul plan de impadurire nationala si a avut realizari in lucrarile de combatere a daunatorilor din padurile afectate de langa Bucuresti.
Viata inginerului silvic Aurora Gruescu este impresionanta, insa nu una lipsita de dificultati sau de tragedii, dupa cum este moartea sotului de prea devreme, cand aceasta era inca tanara. A locuit atat in capitala, cat si in Fagaras si a trecut de la a fi dusman al partidului comunist, la persoana apreciata si decorata a partidului, insa fara sa fie membra de partid. La varsta de 59 de ani se pensioneaza si isi dedica timpul disponibil pentru a indrepta greselile facute pana acum cu fiul sau Mircea, cu care nu a avut timp pentru a merge in vacante, fata de nepotul sau. In viata acestuia isi face foarte simtita prezenta si se bucura de fiecare moment al copilariei sale.
Printre excursiile realizate de Aurora Gruescu se numara si una efectuata in China, care i-a lasat o buna impresie. De-a lungul carierii este numita membru de onoare al Asociatiei Generale a Inginerilor din Romania, al Ministerului Apei, Padurilor si Protectiei Mediului, al Societatii “Progresul Silvic”, fiind numita si cetatean de onoare al orasului Busteni, oras unde avea o casa de vacanta. In anul 1997 este nominalizata de The American Biographical Institute pentru titlul de personalitate a anului si obtine Medalia de Argint la Expozitia filatelica binationala Romania si Israel. De asemenea, a intrat in Cartea Recordurilor ca prima femeie inginer silvic din lume, i s-a dedicat o carte intitulata “Legamant cu taina codrilor” scrisa de ziarista Rodica Simionescu si le-a pavat drumul, pentru a fi strabatut cu mai multa usurinta, femeilor ce doreau sa urmeze o cariea in silvicultura.
