Istoria neamului nostru ascunde multe femei celebre, a caror existenta trebuie sa fie amintita, insa nu toate se bucura de o mare popularitate, unele dintre ele ramanand in anonimat, chiar daca nu merita acest lucru. Acesta nu este si cazul Doamnei Chiajna, o figura feminina foarte influenta in secolul al XVI-lea, care a fost o sursa de inspiratie pentru multe scrieri literare, dupa moartea ei, dar si cand era in viata, fiind prima femeie romanca careia i s-a scris un poem cat timp era in viata.
Doamna Chiajna s-a nascut in Polonia anului 1525 si este fiica lui Petru Rares si a primei sale sotii, Maria si nepoata lui Stefan cel Mare. Numele de botez este Ana, iar Chiajna este un nume slav pentru Despina. Ramasa orfana de la varsta de doi ani, este crescuta de a doua sotie a domnitorului, Elena, care are o mare grija de ea. La varsta de 21 de ani, in anul 1545 se casatoreste cu Mircea Ciobanul, domnitorul Munteniei si fiul lui Radu cel Mare, acesta este cunoscut pentru cruzimea cu care macelerea boierii, daca avea suspiciuni ca acestia l-ar fi tradat.
Alaturi de Mircea Ciobanu, Doamna Chiajna devine mama a sapte copii, trei baieti si patru fete, respectiv Petru, Mircea, Radu, Anca, Dobra, Alexandra si Marina. Este o mama exceptionala si o sotie de domnitor ambitioasa si abila in a-si sustine sotul, incat ei i se datoreaza obtinerea unei alte domnii a sotului. Lucrurile nu urmeaza sa fie simple pentru ea, deoarece, la putin timp dupa a doua domnie, sotul moare, in anul 1559, lasand-o vaduva cu sapte copii. Scapand de pericolul care il reprezenta Mircea Ciobanul pentru boieri, acestia s-au gandit ca este cel mai bun prilej pentru a prelua conducerea.
Doamna Chiajna, o apriga conducatoare, care lupta pentru a proteja interesele copiilor ei si ale familiei, il numeste conducator pe fiul ei cel mai mare, care avea doar 13 ani, acest lucru fiind posibil fiindca se afla sub tutela ei. Se pare ca boierii nu au fost de acord, motiv pentru care devine prima femeie din istorie, conform cronicarilor, care s-a aflat la conducerea unei armate. Astfel, ea se afla in fruntea armatei pe parcursul a trei lupte, la Romanesti, Serpantesti si Boian, pentru a proteja tronul fiului ei, pe care l-a numit, din cauza varstei, Petru cel Tanar. Desi invinsa si nevoita sa mearga cu toata familia la Istanbul, nu se lasa batuta.
Cu un plan foarte meticulos stabilit, Doamna Chiajna se imprieteneste cu doua cadane din haremul sultanului, care, convinse de galbenii pe care ambitioasa femeie ii daruise, ii soptesc sultanului la ureche numai cuvinte de lauda despre Petru cel Tanar si vrednica sa mama. Prin ajutorul dat de cele doua cadane si darurile ei generoase catre turci, sultanul este convins sa il numeasca domn pe fiul ei, aceasta fiind una dintre marile ei realizari. Pe perioada celor sapte ani in care acesta a fost la conducere, ea a fost adevaratul lider, al carei statut era bine cunoscut de supusii ei.
Desi a reusit sa isi instaleze fiul la tron, Doamna Chiajna dorea mai mult de atat, astfel, pentru a capata o pozitie si mai influenta vrea sa le faca o situatie copiilor, dar nu oricum, ci casatorindu-i cu domnite si domni, care sa ii aduca numai beneficii. Asa se face ca isi casatoreste fiul domnitor, de numai 16 ani, cu domnita Elena, fiica de capitan, care se intampla sa fie si consilierul voievodului Ardealului. Isi marita una dintre fete cu banul Neagoi, iar pentru a se afla in relatii mai bune cu boierii, o marita pe Alexandra cu camarasul Gheorghe.
Desi era maestra in crearea, prin casatoriile copiilor ei, unor aliante cat mai favorabile. Domana Chiajna nu pune pe locul al doilea fericirea copiilor, motiv pentru care atunci cand fiica se Mariana se casatoreste cu Ion Cantacuzino, un om de 50 de ani, aceasta asculta rugamintele fiicei, de a o ajuta sa scape de el, incat, dupa nunta, pune la cale rapirea Marianei si a zestrei acesteia, insa acest fapt nu va trece neobservat de turci. Ca o buna mama, isi face fiica fericita, pe care o marita cu Stamate Paleologul, nepotul patriarhului Constantinopolului, care provenea dintr-o familie buna, dar era si tanar si frumos, asa cum isi dorea Mariana.
Dupa o perioada de cateva luni de liniste, pentru Doamna Chiajna se asterne si furtuna, deoarece neamul Cantacuzino nu sta cu mainile in san, fara sa unelteasca o modalitate de razbunare pentru ca au ramas fara mireasa, iar in primavara anului 1568 este exilata, alaturi de Pentru cel Tanar, fiica Dobra, care era nemaritata si fiii Mircea si Radu. Sunt exilati in Alep, localitate situata in nordul Siriei, unde Mircea si Radu sunt inchisi, iar ea traieste intr-o saracie cumplita.
Pentru a-si salva fii de la inchisoare, Domana Chiajna stie ca cea mai buna solutie este ca acestia sa nu mai reprezinte o amenintare pentru ocuparea tronului din Tara Romaneasca, asa ca se gandeste sa ii transforme in musulmani, alegere dificila, dar care le va reda libertatea fiilor ei. Asa se face ca cei doi devin musulmani si primesc identitati noi, Iusuf si Ahmet, care le vor salva vietile. Cum mai avea o fiica de maritat, Dobra, care, ajunge, prin indemanarea mamei, in preajma fiului sultanului, Mirad, acesta din urma fiind cucerit de frumusetea ei. Astfel, Dobra devine membra haremului lui Mirad, care va fi, incepand cu 1574, sultan al Turciei.
Casatoria fiicei ei Dobra cu Murad a fost binevenita pentru Doamna Chiajna, care si-a salvat fiica, dar si pe ea, devenind o persoana influenta in Istanbul. Moare in anul 1588, la varsta de 63 de ani in Istanbul, demonstrand o mare putere de sacrificiu pentru copii ei. Pe durata domniei sotului si fiului a ctitorit biserici si scoli, precum Biserica Buna Vestire din capitala, Manastirea Carnu din judetul Buzau, Manastirea Plumbuita sau Biserica Domneasca din Campulung Muscel. De asemenea, a ridicat o scoala domneasca la Campulung Muscel, fiind o femeie demna pentru o nepoata a lui Stefan cel Mare si fiica a lui Petru Rares.
