Trecutul tarii noastre nu este lipsit de femei desavarsite, care au influentat istoria si a caror existenta nu a ramas neobservata, un loc de cinste printre aceste femeie ocupandu-l Doamna Elena sau Elina, fiind mai cunoscuta sub numele Elina. Nascuta in 1598, aceasta este fiica postelnicului Radu Nasturel si a doamnei Calea Calomfirescu si impresioneaza prin educatia aleasa de care dispune, avand cunostinte in arta, literatura, istorie si fiind cunoscatoarea a limbilor slavona si greaca, asemeni fratelui ei, cronicarul Udriste Nasturel, care a fost cel dintai carturar roman al secolului al XVII-lea, cat si primul scriitor de limba romana.
Bunicul din partea mamei al Doamnei Elena a fost unul dintre cei mai curajosi soldati ai domnitorului Mihai Viteazu, considerandu-se ca “in toata Tara Romaneasca nu mai era altul ca dansul”. Se casatoreste cu Matei din Brancoveni, ruda a familiei Craiovestilor, care va deveni domn al Tarii Romanesti si cel mai mare ctitor al romanilor. Alaturi de sotia sa, acesta a lasat o bogata mostenire culturala poporului roman, care este o dovada a familiei frumoase pe care cei doi o formau, ce se reflecta si in frumustetea cu care conducea Tara Romaneasca.
Prezenta Doamnei Elena in conducerea tarii a fost simtita, ea fiind cea care il sfatuia, alaturi de fratele ei, Udriste Nasturel, atat in probleme ce tineau de politica interna, cat si externa. Impreuna, cei doi au ctitorit 46 de lacasuri de cult, printre care se afla manastirile Cornatel, Sadova, Arnota, Caldarusani, sau bisericile Sfantul Dumitru din Craiova, Sarindesti din capitala sau Sfintii Apostolui din Ploiesti. De asemenea, datorita ei se construieste biserica din Horesti, din judetul Ilfov si se repara manastirea din Ocnele Mari, Slatioarele.
Numita de Nicolae Iorga patroana literara, Doamna Elena s-a implicat foarte mult in activitatile culturale ale epocii, aducand multe contributii infloririi culturale ale acelei vremi, deoarece era o iubitoare de cultura. Impreuna cu fratele ei, Udriste Nasturel, introduce tiparul in Tara Romaneasca si a avut o mare influenta in infiintarea a trei tipografii, situate in manastirile Govora, Campulung si Dealu. Impreuna cu fratele ei a tradus cartea “Urmarea lui Hristos” – (“Imitatio Christie”), scrisa de Thomas de Kempis din limba latina in slavona, carte ce este tiparita pe data de 15 aprilie 1647. Prefata cartii este scrisa de ea, cu semnatura ,,Doamnei Elena, stapana Ungrovlahiei, sotia prealuminatului domn si voievod Io Matei Basarab“.
Doamna Elena a fost o sotie de domnitor perfecta, preocupata de tara, de religie si de cultura. Trece de la o femeie gospodina la conducatoare a tarii, demonstrand un mare curaj sa isi sustina sotul, atunci cand acesta avea nevoie. Existenta ei si-a lasat amprenta in evolutia Tarii Romanesti sub conducederea lui Matei Basarab, fiind o personalitate istorica care merita sa se bucure astazi de toata atentia cuvenita. Din proprie initiativa ea sponsorizeaza aparitia cartii “Penticostarul slavon”, in anul 1649, carte ce are „Stema Elinei, Doamna lui Matei Voievod”.
Doamna Elena a fost alaturi de sotul ei pentru o perioada de 40 de ani, in care cei doi au trait intr-o armonie de invidiat. Prin dragostea de tara, de cultura, prin bisericile ctitorite si prin cartile tiparite este una dintre marile femei ale istoriei noastre. Din nefericire, isi pierde fiul, Matias, care era singurul lor copil, pierdere care, desi ii afecteaza pe cei doi soti aflati in carma tarii, nu ii inlatura de la indatoririle supreme care le au pentru tara, iar sub conducerea lui Matei Basarab Tara Romaneasca cunoaste una dintre cele mai mari infloriri intalnite in Evul Mediu.
Datorita personalitatii complexe pe care o detinea Doamna Elena, a fost extrem de apreciata de scriitorii istorici ai epocii, demonstrand o dragoste pentru natura si pentru treburile casnice, fiind preocupata de infrumusetarea gradinii, insa fara sa fie lipsita de curaj, atunci cand pozitia de carmuitoare a tarii i-o cerea. De asemenea, nu facea abuz de pozitia pe care o detinea si era extrem de prietenoasa cu toti cei din jurul ei, fiind foarte familiara cu toti oamenii, fara sa tina cont de pozitia lor sociala.
Elena Doamna moare in anul 1653, iar la un an de la disparitia ei se stinge din viata si domnitorul Matei Basarab. A fost inmormantata la Biserica Domneasca din Targoviste, langa singurul ei fiu, Matias. Dupa moartea sotului, din anul 1654, mormintele celor doi carmuitori au fost devastate de oameni de rea credinta, motiv pentru care trupurile celor doi au fost mutate in anul 1655 la Arnota.
Doamnei Elena, istoricii i-au acordat o atentie deosebita, datorita meritelor ei deosebite aduse tari in perioada cand era carmuitoare si ramane cunoscuta drept “patroana literaturii romanesti”, asa cum a numit-o marele istoric Nicolae Iorga.
