Cunoscuta in calitate de eroina a Razboiului Civil Spaniol, Dolores Ibárruri este una dintre cele mai importante femei revolutionare din intreaga lume, impresionand prin calitatile sale desavarsite de lider. Nascuta la 9 decembrie 1895, este de origine basca, provenind dintr-o familie numeroasa, astfel incat ea era cel de-al optulea copil din unsprezece. Facea parte dintr-o familie saraca, tatal ei fiind miner, iar dificultatile financiare au determinat-o sa abandoneze scoala la varsta de 15 ani. Pana la aceasta varsta a studiat la o scoala municipala, unde a avut parte de o educatie stricta.
Cu toate ca se pregatea intens pentru a-si continua studiile, vazuta nevoita sa renunte la scoala, Dolores Ibárruri a inceput sa munceasca, initial ca o croitoreasa, apoi ca menajera. Mai tarziu se angajeaza chelnerita in cel mai important oras din regiunea in care aceasta locuia. In aceasta perioada il cunoaste pe Julián Ruiz Gabiña, activist si fondator al Tineretului Socialist din Somorrostro, cu care se va si casatori spre sfarsitul anului 1915. Inainte cu doi ani de casatorie, devine mama primului lor copil. Preocupati sa militeze pentru o viata mai buna, cei doi participa la greva generala din anul 1917, participare care se incheie cu arestarea lui Ruiz.
In perioada in care sotul sau se afla in arest, Dolores Ibárruri se dedica studierii lucrarilor lui Karl Marx, determinand-o ca in anul 1918 sa isi publice primul sau articol sub pseudonimul “La Pasionaria”, cu care se va consacra. Astfel, ea isi publica articolul in ziarul dedicat minerilor, ce se intitula “El Minero Vizcaíno”, articolul concentrandu-se pe ipocrizia religioasa. Doi ani mai tarziu devine membra a Partidului Comunist din Spania, urmand o perioada destul de tulbure pentru revolutionara comunista, deoarece activitatile politice pe care le va desfasura vor duce la arestarea sa in repetate randuri.
Extrem de implicata in activitatile sale politice, Dolores Ibárruri nu isi neglijeaza rolul de sotie si nici familia, astfel incat devine mama a sase copii, dintre care un baietel si cinci fetite. Din nefericire, patru dintre fete se sting din viata de foarte mici. In anul 1931 se muta in Madrid, unde lucreaza ca editor pentru Partidul Comunist din Spania, iar in anul 1933 infiinteaza organizatia“Femeile Antifasciste”, care se opunea razboiului si fascismului. Capabila sa realizeze fapte marete, in anul 1934, alaturi de alte doua persoane, planifica o misiune de salvare a peste o suta de copii din regiunea Asturias, pe care o va indeplini cu succes. Dupa ce reuseste sa salveze copilasii infometati, este arestata pentru scurt timp.
Contributiile aduse de Dolores Ibárruri in Razboiul Civil Spaniol sunt considerabile, fiind in permanenta alaturi de grevisti si de oamenii dispusi sa lupte pentru a-si castiga dreptatea. Pe durata razboiului, s-a dovedit a fi un exceptional orator, care i-a incurajat pe spanioli, vorbindu-le atat la radio, cat si pe strazi, cu discursuri incurajatoare, prin care le spunea ca este mai bine sa moara pe propriile picioare, decat sa traiasca ingenunchiati. Dupa victoria inregistrata de Francisco Franco, in anul 1939, se refugiaza in Uniunea Sovietica, unde este primita foarte bine. Aici i se ofera un apartament si i se pune la dispozitie un sofer.
Ocupand o pozitie la Secretariatul Comitetului Excutiv al Internationalei Comuniste, i se ofera un birou in apropiere de Kremlin, fiind insarcinata cu analizarea evenimentelor ce tineau de progresele comuniste din exteriorul Uniunii Sovietice. Adaptandu-se foarte bine vietii din Rusia, contribuie la ajutarea celorlalti refugiati sa se adapteze noilor conditii de viata. In luna mai a anului 1944 este numita Secretar General al Partidului Comunist din Spania, insa continua sa locuiasca in Moscova, pana in anul 1977, dupa moartea lui Franciso Franco. In anul 1964 ii este decernat Premiul Lenin pentru Pace, iar in anul urmator Ordinul Lenin.
Pe toata durata celui de-al Doilea Razboi Mondial, Dolores Ibárruri este apreciata pentru eforturile sale, realizate cu scopul de a-i sprijini pe sovietici. Dupa cei 38 de ani petrecuti in Moscova, la intoarcerea in Spania, este primita cu bratele deschise de intreaga tara si este realeasa pentru a face parte din Parlament. Cu toate acestea, se retrage din cauza problemelor de sanatate si a varstei inaintate. Cu siguranta, ramane una dintre cele mai celebre femei din Spania secolului al XX-lea, impresionand prin curajul de care a dat dovada.
Dolores Ibárruri se stinge din viata la varsta de 93 de ani, pe 12 noiembrie 1989, lasand o mare durere in sufletele spaniolilor. Rapusa de pneumonie, isi incheie la aceasta frumoasa varsta o viata glorioasa a unei femei luptatoare, care si-a aparat cu tarie idealurile. Bucurandu-se de faima internationala, ea a fost o persoana care a calatorit mult si care a impartasit din credintele sale politice prin locurile in care a trecut. Desi extrem de apreciata la nivel mondial, a avut parte si de numeroase critici aspre, fiind cert un singur lucru, nu era o femeie care sa ramana indiferenta celor din jur.
Datorita activititatii sale de femeie revolutionara, Dolores Ibárruri devine sursa de inspiratie a unui numar mare de scriitori si artisti, lupta sa impotriva fascismului fiind remarcabila. Ea devine simbolul renasterii Spaniei, dar si al femeii revolutionare, fiind o femeie care ocupa un loc de cinste in istoria Spaniei.
