O adevarata eroina a poporului roman, care si-a dat viata pentru patrie si a carei vitejie va ramane adanc inscriptionata in paginile istoriei neamului nostru este Ecaterina Teodoroiu, cea care si-a dat viata pe campul de lupa in Primul Razboi Mondial. Nascuta la 14 ianuarie 1894, este cel de-al optulea copil al taranilor Vasile si Elena Teodoroiu, care erau extrem de saraci. Acestia munceau pe mosia boierului Pleniceanu si in ciuda greutatilor financiare, nu au ezitat sa isi dea fata la scoala, cand aceasta si-a exprimat dorinta de a studia. Astfel, urmeaza primele clase la scoala din localitate, iar apoi isi continua studiile in Targul Jiu. Ultimii ani de studiu ii urmeaza la un liceu din capitala, pana in anul 1916.
Preocupata de mica sa ii ajute pe cei in nevoi, Ecaterina Tedodoroiu ajuta, la varsta de doar 13 ani, la ingrijirea ranitilor din Targu Jiu. Inscrisa in cohorta de cercetasi “Domnul Tudor”, la intarea Romaniei in razboi este chemata, alaturi de ceilalti cercetasi, sa faca parte din serviciile auxiliare ale armatei, acesta fiind inceputul implicarii in razboi. La inceput a ingrijit ranitii in calitate de cercetasa, apoi ca infirmiera, iar printre ranitii pe care ii ingrijeste se afla si fratele ei, Nicolaie.
Pierderea fratelui ei, cazut in campul de lupta la Porceni, a fost un moment decisiv pentru Ecaterina Teodoroiu, care nu a cautat modalitati prin care sa se victimizeze si sa invinuiasca pe cineva pentru moartea fratelui sau, ci dimpotriva, a dorit sa ii continuie lupta de aparare a tarii si sa mearga pe front in locul lui, simtind ca ii este datoare tarii. Dominata de o dorinta puternica de a lupta pentru patrie, incearca in repetate randuri sa convinga comandantii ca poate merge pe front si intr-un sfarsit reuseste. Sub comanda locotenentului Gheorghitoiu, sub conducerea caruia s-a aflat si fratele ei, devine soldat al armatei romane.
Prima batalie la care Ecaterina Teodoroiu participa este la Jiu, unde castiga respectul soldatilor alaturi de care lupta pentru patrie. Sub comanda generalului Ion Dragalina, se apara de puternicul atac al inamicului, iar ea lupta cot la cot cu ceilalti, impresionand prin vitejia de care da dovada. Imbracata cu palton negru si cu o caciula de miel tot de culoare neagra, ea tinea arma in mana precum unul dintre cei mai gloriosi soldati, iar lupta de la Jiu este cea in care tanara se afirma drept una dintre cele mai curajoase femei ale tuturor timpurilor, fiind numita “Eroina de la Jiu”.
Dupa lupta de la Jiu, Ecaterina Teodoroiu urmeaza sa participe pe campul de lupta la Danesti, Bratuia, Floresti, Rasina, Pesteana si Tunsi, unde este luata prizoniera si dusa la Carbunesti. De la Carbunesti se elibereaza singura, prin impuscarea santinelei de paza si se intoarce pe campul de lupta, unde, la Barbatesti este ranita pentru prima data la picior. Fara sa se lase intimidata de realitatea crunta a razboiului, care a trait-o pe propria piele si care i-a omorat si fratele, ea continua sa lupte, iar la Filias este ranita grav de un obuz, care ii fractureaza coapsa stanga si tibia.
Fiind grav ranita, Ecaterina Teodoroiu trece prin spitalele din Craiova, Bucuresti si Iasi, cel din urma oras fiind si locul unde aceasta se pune pe picioare, la jumatatea lunii ianuarie a anului 1917 si revine pe front, cu Ordinul “Virtutea Militara”, clasa a II-lea, care i-a fost acordat de catre Regele Ferdinand. De asemenea, pentru meritele deosebite aduse pe front, primeste gradul de sublocotenent, continuand sa lupte cu aceeasi indarjire ca in prima zi in care s-a aflat pe front, de parca nici nu ar fi fost ranita.
Zilele de razboi pentru ostasii romani nu sunt usoare, insa Ecaterina Teodoroiu nu inceteaza in a-i incuraja, reusind sa tina piept puternicului atac al inamicului, insa nu fara pierderi. Pe data de 22 august 1917, la batalia de la Varnita si Muncelu, armata romana opreste actiunea ofensiva a armatei austro-ungare cu pretul vietii unuia dintre cei mai bravi soldati ai tuturor timpurilor, al eroinei noastre. In timp ce, in calitate de sublocotenent, isi incuraja soldatii, rostind cuvintele “Inainte baieti, inainte” este rapusa de doua gloante, implinindu-si destinul eroic de a lupta pentru patrie cu pretul vietii.
Ecaterina Teodoroiu este inmormantata cu onoruri militare pe campul de lupta, iar la 9 iunie 1921, atunci cand se celebra centenarul Tudor Vladimirescu, trupul neinsufletit al eroinei este reinhumat la Targu Jiu, cu onoruri militare, in Piata Victoriei. Sicriul acesteia, confectionat din otelul provenit de la tunurile inamicilor, este depus in fata catedralei din Targu Jiu, intr-o cripta din beton. Mai tarziu este ridicat un monument deasupra criptei, din marmura, de catre sculptorita Milita Petrascu. Monumentul are pe toate cele patru fetele sculptate imagini ce reprezinta anumite scene reprezentative din viata eroinei.
Monumentul Ecaterinei Teodoroiu a fost ridicat in perioada cuprinsa intre anii 1935- 1936, din iniativa presedintei “Ligii Femeilor Romane din Gorj”, Arethia Tatarescu. Cei interesati sa aduca un ultim omagiu eroinei pot vizita casa natala a acesteia, situata in Targiul Jiu, care reprezinta un muzeu al celei ce a fost ‘Eroina de la Jiu”. Comparata uneori cu Ioana d’Arc, ea nu fost o femeie pe campul de lupta, a fost un soldat adevarat si un om patriot, care a luptat pentru patrie cu o mare putere de sacrificiu si cu multa vrednicie. Este o certitudine faptul ca oameni care sa intruneasca asemenea trasaturi nobile se nasc rar si este important sa ii cinstim memoria, fiind un model pentru noi toti, ale carui fapte istorice vor dainui intotdeuna.
