Cu toate ca Elena Vacarescu este cunoscuta pentru logodna cu Printul mostenitor al tronului, Ferdinand, ea este o valoroasa poeta si prozatoare, ale carei scrieri aduc cinste tarii. S-a nascut pe 3 octombrie 1864 in capitala si este fiica lui Ion Vacarescu, fiu al poetului Iancu Vacarescu, iar mama sa, Eufrosina, este o femeie foarte ambitioasa, ce provine dintr-o veche familie de boieri. Copilaria si-o petrece in casa straveche de la Vacaresti, iar de educatia sa se ocupa, asa cum se obisnuia in acele vremuri, dascali particulari.
Elena Vacarescu isi continua studiile la Paris, unde fecventeaza cursuri de istorie, motologie poetica, filozofie si estetica in cadrul Universitatii Sorbona. In anul 1886 isi face debutul in literatura, cu volumul intitulat „Cantecul Zorilor”, in limba franceza „Chants d’Aurore” si are onoarea de a vizita saloanele literare ale capitalei franceze si de a-i cunoaste pe scriitorii francezi consacrati, precum Victor Hugo, Jules Renard sau Jose-Maria de Heredia. Pentru acest prim volum al scriitoarei, este laureata cu premiul Academiei Franceze, la propunerea lui Leconte de Lisle. Dupa o intrare de asa mare succes in lumea literara a Frantei, ea devine celebra, fiind cunoscuta drept o valoroasa scriitoare romanca, ale carei creatii sunt scrise in limba franceza.
Dupa finalizarea studiilor, Elena Vacarescu se intoarce in Romania, in anul 1888, unde se bucura de toata atentia Reginei Elizabeta a Romaniei, extrem de afectata de pierderea singurului sau copil, Marioara. Tanara poeta este invitata sa locuiasca la palat, fapt ce o ajuta foarte mult in a deveni si mai cunoscuta in Europa. Din aceasta perioada sunt cunoscute sedintele de spiritism, pe care cele doua le faceau impreuna si tot acum lucreaza la volumul numit „Rapsodia Dambovitei”, in care prelucreaza intr-o maniera exceptionala, cantece populare romanesti din satele din zona Vacarestilor.
Foarte apropiata de familia regala, Elena Vacarescu se indragostete de principele Ferdinand, amandoi pasionati de cultura, de arta si de stiinta. Cei doi se logodesc, cu acordul regelui si al reginei, iar tanara poeta era pe cale sa devina regina a Romaniei. Din nefericire, elita sociala a Romaniei nu este de acord cu aceasta logodna, ceea ce da nastere la un scandal mondial, motiv pentru care sunt nevoiti sa intrerupa orice fel de legatura. Din ordinul regelui Carol, devine persoana non grata, neamifiind, astfel, acceptata pe teritoriul Romaniei.
Cu sufletul sfasiat de imposibilitatea de a fi impreuna cu Ferdinand, Elena Vacarescu isi petrece timpul care a fost persoana nongrata in Italia, unde are ocazia de a-l cunoaste pe filosoful german Nietzsche si pe poetul Gabriel d’ Annunzio. Ii este permis sa se intoarca in tara in anul 1893, insa simte ca nu este primita foarte bine si se hotaraste sa paraseasca definitiv tara, urmand sa vina in tara doar pentru a vizita locurile dragi ale tarii.
Odata stabilita in Paris, Elena Vacarescu devine o figura reprezentativa pentru atat pentru cultura romana, cat si pentru cea franceza. Intre anii 1889 – 1982, cartea sa „Rapsodia Dambovitei”, este tradusa in zeci de limbi. Dragostea sa pentru Romania nu a incetat niciodata, astfel, dupa inceperea Primului Razboi Mondial, s-a luptat pentru ca Romania Mare sa fie recunoscuta de catre Aliatii. Fara copii sau familie, si-a indreptat atentia catre organizarea de conferinte si adunari prin care sa stranga fonduri pentru Romania, iar toate actiunile sale nu sunt in zadar. Ea este numita membra a delegatiei romane la Conferinta de Pace de Pace de la Paris, dintre anii 1919- 1920.
Meritele Elenei Vacarescu incep sa fie si mai mult recunoscute, astfel, primeste ordinul Legiunea de Onoare, iar in 1919 regele o numeste in functia de secretar general al Asociatiei Romane, functie pe care o pastreaza pentru o perioada de 20 de ani. Totodata, Romania o numeste membru de onoare in Academia Romana, fiind prima femeie careia i s-a oferit o asemenea consideratie. Ea a castigat respectul unor scriitori celebre, pentru activitatea sa literara, printre care se numara Victor Hugo sau Anatole France, ambii apreciind operele scriitoarei. De asemenea, a castigat recunoasterea Frantei si a Romaniei, pentru activitatile in care s-a implicat, contribuind considerabil la imbunatatirea imaginii tarii noastre peste hotare.
Volumele Elenei Vacarescu de poezii sunt urmatoarele: „Cu inima senină”, publicat in anul 1896, „Licăriri şi văpăi” in anul 1903, in 1908 „Grădina dorului”, iar in 1914 „Visând cu ochii deschişi”. Volumele de poezii ce contin prelucrari folclorice sunt „Nopti orientale” publicat in anul 1907 si „In auriul inserarii” aparut in 1927. De asemenea, din opera sa fac parte si doua romane, primul este publicat in anul 1908 si se numeste „Amorul invinge”, iar celalalt apare in 1911 si este intitulat „Vraja”. Opera sa memorialistica cuprinde doua carti, prima se numeste „Memorial la modul minor”, iar a doua „Romanul vieţii mele”. Pe langa acestea, ea a scris si doua piese de teatru, „Stana” aparuta in anul 1904 si „Pe urma dragostei”.
Tot ce a realizat Elena Vacarescu nu s-a limitat doar la a scrie versuri si proza, ea a fost o persoana implicata in multe activitati ce aduceau Romaniei numai beneficii. Astfel, ajuta la realizarea idealului ei, acela de a-si vedea tara reintregita, motiv pentru care merge in fata Senatului Francez si expune situatia Romaniei. De asemenea, in perioada 1919-1920 este membra a delegatiei romane participante la Conferinta de Pace de la Paris, este de fata atunci cand este semnat Tratatul ce mentiona granitele Romaniei Mari si face parte, impreuna cu Octavian Goga si Nicolae Titulescu din Consiliul National al Unitatii Romane.
Activitatea jurnalistica si literara a Elenei Vacarescu este foarte bogata, deoarece in Franta este solicitata periodic pentru a publica articole atat in ziare, cat si in reviste, colaborand cu „Le Temps” sau „Les Debats”. De cate ori are ocazia promoveaza valori literare precum Mihai Eminescu sau Vasile Alecsandri si se ocupa de traducerea creatiilor poetilor Mihai Eminescu, Octavian Goga si George Cosbuc. Pentru faptele sale exceptionale, ea este numita membru de onoare in Academia Romana, in anul 1925, fiind prima femeie care a primit acest titlu si Franta ii ofera ordinul Legiunii de Onoare.
In mod cert, Elena Vacarescu este un om cum rar se mai nasc, o femeie exceptionala, care isi iubea tara mai mult ca orice si a facut orice i-a stat in putinta pentru a vedea Romania reintregita si pentru a promova valorile romanesti. In anul 1947, la Paris, se stinge din viata si este inmormantata in cavoul familiei din cimitirul Bellu. Cu siguranta ne face cinste tarii, iar memoria ei va ramane mereu respectata.