In Franta secolului al XVIII-lea se remarca matematiciana si fiziciana Émilie du Châtelet, in conditiile in care in aceasta perioada erau foarte putine femei care detineau cunostinte avansate in aceste domenii. La educatia pe care a primit-o a jucat un rol foarte important familia din care facea parte, astfel, tatal sau, Louis Nicolas, ocupa o pozitie importanta la curtea regelui Ludovic al XIV-lea, fiind insarcinat cu prezentarea catre rege a ambasadorilor monarhiilor europene. S-a nascut la 17 decembrie 1706 si a demonstrat de mica un interes deosebit fata de studiu, motiv pentru care tatal sau i-a angajat numerosi profesori care sa se ocupe de educatia ei. La varsta de 12 ani detine cunostinte solide de greaca, germana si latina, fiind pasionata si de astronomie, stiinte, literatura si filosofie.
Cu toate ca tatal viitoarei matematiciene Émilie du Châtelet era interesat sa ii ofere fiicei sale o educatie cat mai buna, mama sa, Alexandra Elizabeta, s-a impotrivit, considerand ca este mult mai potrivit sa fie crescuta la manastire, asa cum a fost si ea crescuta, la randul ei. Cu toate acestea, fiica sa si-a urmat procesul de instruire, bucurandu-se de relatiile importante pe care le detinea familia sa, prin care putea cunoaste personalitati de marca ale epocii, precum poetul Jean Baptiste Rousseau. Inca de la varsta de 17 ani este introdusa in lumea casei regale, care o fascineaza si incepe sa isi traiasca primele aventuri amoroase.
Doi ani mai tarziu, Émilie du Châtelet se casatoreste cu Marchizul Florent-Claude du Chastellet-Lomont, care era cu 12 ani mai in varsta decat ea. Cum la acea vreme se obisnuia sa se aranjeze casniciile, nu este o surpriza pentru nimeni ca si aceasta este la fel. De asemenea, la acea vreme erau firesti aventurile extraconjugale, motiv pentru care se bucura de toata libertatea din parte sotului, care era extrem de ocupat cu cariera sa militara. Are ocazia sa il cunoasca pe matematicianul de Mézières, datorita caruia isi redescopera pasiunea fata de matematica, iar in anul 1733, dupa nasterea celui de-al treilea copil, isi reia studiile, avandu-l ca mentor pe astronomul Pierre-Louis de Maupertuis, unul dintre cei cu care ea are o aventura.
Tot in anul 1733, Émilie du Châtelet il cunoaste pe Voltaire, alaturi de care nu are doar o relatie intelectuala, ci si amoroasa. Relatia lor va dura 15 ani, perioada in care scriitorul si filosoful francez are o deosebita influenta asupra pregatirii intelectuale a amantei sale. Constient de aptitudinile acesteia, el este cel care o incurajeaza sa isi aprofundeze cunostintele de matematica, cat si de fizica. Dupa aparitia filosofului in viata ei, apare o perioada fructuoasa din punctul de vedere al cercetarilor stiintifice si al publicatiilor matematicienei, astfel incat ea colaboreaza cu Voltaire pentru lucrarea “Elemente ale filosofiei newtoniene”, dar incepe si sa isi publice propriile lucari.
Prima lucrare pe care Émilie du Châtelet a publicat-o se intituleaza “Eseu asupra Opticii”, iar in anul 1937 participa la o competitie organizata de “Academia Regala de Stiinte”, cu lucrarea “Dizertatie asupra naturii si propagarii focului”, insa, din cauza faptului ca femeile nu avea voie sa participe, este nevoita sa participe in secret. Cu toate ca nu este castigatoare, ii este publicata lucrarea alaturi de cele ale castigatorilor, acest fapt datorandu-se influentei de care se bucura Voltaire. Continua sirul publicatiilor cu lucrarea “Lectii de fizica”, care a vazut lumina tiparului in anul 1740, urmand apoi sa traduca in limba franceza cartea lui Newton intitulata “Principia Mathematica”, aceasta fiind cea mai importanta lucrase a sa. Nu este doar o traducere, deoarece contine observatii si completari semnificative.
Printr-o traducere de exceptie, Émilie du Châtelet a facut posibil ca lucrarea lui Newton sa fie inteleasa cu multa usurinta, traducerea ei fiind folosita pana in secolul al XX-lea. Ultimii ani din viata ii petrece in mare parte la Versailles, impreuna cu Voltaire, iar in perioada 1748-1749 are o relatie amoroasa cu poetul Jean François de Saint-Lambert. In luna septembrie a anului 1749 ramane insarcinata, la varsta de 43 de ani si dupa ce naste o fetita, apar unele complicatii, acesta fiind ultimul an din viata ei. Prin studiile efectuate si realizarile sale, este una dintre primele femei de stiinta, care detinea cunostinte aprofundate de matematica si fizica, fiind totodata si una dintre putinele femei matematiciene si fiziciene, care a avut relatii cu personalitatile de marca ale epocii, cum era Voltaire.
