Atleta cea mai buna la proba de saritura in inaltime este nimeni alta decat Iolanda Balas Sőtér, nascuta la 12 decembrie 1936, in Timisoara, intr-o familie de etnie maghiara. Inca de mica a demonstrat inclinatii catre sport, iar dupa ce a observat-o campioana la saritura in lungime Luiza Lupsa, descopera care ii este destinul. Primii pasi catre atletism i-a realizat la clubul timisorean “Electrica”, unde este antrenata de cea care i-a observat abilitatile sportive pentru prima data, Luiza Lupsa. In anul 1953 se inscrie la Casa Centrala a Armatei, care va deveni mai tarziu Clubul Sportiv Steaua Bucuresti. La acest club il are ca antrenor pe Ion Söter, fost saritor, cu care se va casatori in anul 1967, an in care se retrage din activitatea de sportiva.
La scurt timp dupa pregatirea cu Ion Söter, Iolanda Balas Sőtér cunoaste primul succes la nivel national, cand depaseste, in anul 1953, la Timisoara, recordul national de saritura in inaltime de la 1,53 la 1,55. La doar doua saptamani isi depaseste propriul record, pentru a ajunge la o saritura in inaltime de 1,60 de metri, ce a uluit lumea sportului romanesc. Acesta era doar inceputul, si unul foarte promitator, al celei care va deveni o sportiva desavarsita. Succesul international il cunoaste in anul 1956, in capitala, cand modifica cu un centimetru recordul atins de atleta britanica Thelma Hopkins, avand o saritura de 1,75 de metri.
In anul 1956 participa la finala olimpica Melbourne, insa nu poate fi insotita de antrenorul sau, deoarece autoritatile nu i-au permis sa plece, temandu-se ca acesta, care avea un frate in Australia, va ramane acolo. Fara antrenorul ei nu i-a fost usor, iar acest lucru s-a observat deoarece a atins 1,67 de metri, fiind invinsa de alteta americana Mildred McDaniel, cu o saritura de 1,71 de metri. Nu se lasa invinsa atat de usor, iar in anul urmator egaleaza recordul mondial. Dupa doua luni insa este invinsa de atleta Feng-Jung Cheng, cu 6 centimetri. In anul 1958 modifica acest record cu o saritura de 1, 78 de metri, demonstrand ca este cea mai buna sportiva la saritura in lungime si uluind lumea.
Un an cu adevarat memorabil pentru atleta Iolanda Balas Sőtér este anul 1960, cand au avut loc Jocurile Olimpice de la Roma. Desi trebuia sa mearga fara antrenorul sau, dupa o audienta la Gheorghiu Dej, in care a spus ca nu isi va reprezenta o tara care nu are incredere in ea si in antrenorul ei, i s-a permis si lui Ion Sőtér sa o insoteasca, pentru a nu mai comite greseala de la Melbourne, de a merge fara antrenor. Aici sare 1,73 de metri de la prima incercare, apoi atinge inaltimea de 1,75 de metri, 1,77 de metri, urmand apoi 1,85 si castiga medalia de aur cu o diferenta de 14 centmetri fata de atleta clasata pe cea de-a doua pozitie.
Extrem de ambitioasa si increzatoare in abilitatile sale de sportiv, pentru care a muncit enorm de mult, Iolanda Balas Sőtér se pregateste pentru Jocurile Olimpice de la Tokio, care au loc in anul 1964. Aici saritura sa atinge recordul de 1,91 de metri, in timp ce adversarele sale nu depaseau saritura de 1,78. Pentru un deceniu, recordul stabilit de atleta timisoreana nu a fost depasit, pana in anul 1971, cand atleta austriaca Ilona Gusenbauer modifica recordul mondial cu un centimetru, in anul 1971 la Viena. In toata cariera sa sportiva a depasit de 14 ori recordul mondial, a castigat 142 de competii si a fost de 19 ori campioana nationala. La nivel national, a castigat doua medalii de aur, la Jocurile Olimpice de la Roma si Tokyo, noua medalii de aur la Jocurile Balcanice, trei medalii de aur la Jocurile Mondiale Universitare si trei medalii de aur la Campionatul European
In perioada cuprinsa intre anii 1988 – 2005, Iolanda Balas Sőtér a fost presedintele Federatiei Romane de Atletism si a primit numeroase distinctii, de-a lungul anilor, incepand cu anul 1951 si 1958, cand primeste titlul de maestru emerit al sportului. In anul 1960, dupa recordul obtinut, primeste “Ordinul Muncii”, doi ani mai tarziu este distinsa cu “Ordinul Steaua Romaniei”, iar in 1964 cu “Ordinul Meritul Sportiv”. De asemenea, a fost numita cetatean de onoare al municipiului Timisoara, in anul 1998, dar si al capitalei, in anul 2001, fiind de asemenea, un cetatean de onoare al Romaniei.
