Experientele grele ale copilariei si situatia materiala modesta pe care o detinea nu a impiedicat-o pe Raluca Ripan sa devina prima femeie membru al Academiei Romane si o exceptionala chimista. Nascuta la Iasi, la data de 27 iunie 1894, este una dintre cei trei copii ai inspectorului CFR Constantin Ripan si al Smarandei Ripan, o femeie ce urmase o scoala de lenjerie si croitorie. Desi a fost o familie numeroasa, cu noua copii, trei sunt cei care au supravietuit. In ciuda posibilitatilor materiale modeste, cei doi parinti s-au ocupat foarte mult de cresterea si educatia copiilor, iar rezultatele nu au incetat sa apara.
Raluca Ripan si-a incheiat studiile primare si cele liceale in orasul natal si spre deosebire de colegele ei, care nu avea aspiratii inalte si nu studiau intens pentru a urma o facultate, fiind neobisnuit atunci pentru o femeie sa aiba studii inalte, ea se inscrie la sectia de chimie a Facultatii de Stiinte de la Universitatea Bucuresti din Iasi. In anul 1919 isi obtine licenta si este angajata ca preparator la Laboratorul de Chimie Minerala al Universitatii din Iasi, datorita meritelor deosebite obtinute de parcursul facultatii.
Dupa doar in an in care Raluca Ripan a lucrat ca preparator la Laboratorul de Chimie Minerala al facultatii, este numita asistenta de la Laboratorul Chimie Fizica, din cadrul aceleiasi facultati. Se transfera la Universitatea din Cluj, pentru a-si sustine teza de doctorat, cu titlul “Aminee duble corespunzand sulfatilor dubli din seria magneziana”, iar in 1922 devine Doctor in Stiinte Chimice, fiind prima femeie din tara cu o asemenea specializare. Anii 1920- 1931 o gasesc angajata ca sef de lucrari la Laboratorul de Chimie Anorganica si Analitica al Facultatii de Stiinte din cadrul Universitatii din Cluj. In perioada 1925-1927 este numita conferentiar suplinitor la Facultatea de Medicina si Farmacie din Cluj, pentru cursul de Chimie anorganica.
Cariera Ralucai Ripan este in plina evolutie, astfel, dupa ce este numita conferentiar suplinitor, in anul 1931 este numita conferentiar titular, iar in 1942 profesor universitar. Pe perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial, Facultatea de Stiinte a Universitatii din Cluj isi gaseste adapost la Timisoara, unde merge si chimista, insa dupa terminarea razboiului revine la Cluj, unde preda din 1945 pana in 1948 la Facultatea de Siinte, iar apoi la Facultatea de Chimie, incepand cu 1948, unde este sefa catedrei de Chimie anorganica pana in 1964 si decan al Facultatii de Chimie intre 1948-1952. De asemenea, in perioada cuprinsa intre anii 1957 si 1972 se afla la conducerea filialei Cluj a Academiei Romane.
Munca depusa de Raluca Ripan a adus onoare tarii, atat prin cariera sa didactica, cat si prin activitatea editoriala, deoarece a publicat 250 de lucrari stiintifice, cu o importanta deosebita pentru chimia anorganica. Alaturi de alti personalitatii ale chimiei din tara, i se acorda certificatul de autor pentru inventia “Procedeu de obtinere a uraniului din minereuri”, iar un alt certificat pentru inventia “Procedeu de marire a flotabilitatii minereurilor.
La 5 decembrie 1972 se stinge din viata, in orasul in care a cunoscut numeroase succese in cariera sa didactica si nu numai, Cluj- Napoca. In cele 5 decenii de activitate a infaptuit lucruri marete, a contribuit la evolutia educatiei stiintifice in Romania si este un unul dintre cetatenii de onoare ai tarii, a carei memorie trebuie onorata de cate ori exista oportunitatea.
