Femei celebre – Regina Boudicca

Dupa cum sugereaza si numele, ce provine din cuvantul celtic (bouda) si poarta semnificatia de victorie, regina Boudicca a fost una dintre eroinele istoriei, care au impresionat prin acte de vitejie deosebite. Viata acesteia nu este cunoscuta in totalitate, insa, prin intermediul scrierilor istoricilor Tacitus si Dio Cassius, exista descrieri prin intermediul carora putem avea o imagine a acestei inflacarate razboinice. Ea era sotia regelui Prasutagus, care se afla la conducerea unui trib de celti, numit Iceni. Razboinici veritabili, celtii din tribul Iceni erau foarte puternici, insa nu doar barbatii dadeau dovada de vitejie, ci si femeile, care luptau cot la cot cu acestia.

Sotul reginei Boudicca, regele Prasutagus, locuia alaturi de tribul sau, in regiunea Norfolk de astazi. Acesta, in urma cuceririi Britaniei de catre imparatul roman Claudius in anul 43, i-a devenit regelui roman aliat. Cu toate acesta, era dependent de Roma, fiind nevoit, conform legii romane, sa lase mostenitor la tron imparatul roman. Dupa moartea conducatorului Prasutagus, romanii au intervenit pentru a prelua controlul, in ciuda faptului ca acesta a lasat un testament, prin care lasa jumatate din regatul sau romanilor si jumatate celor doua fiice ale sale, Comorra si Tasca. Romanii nu au fost de acord cu recunoasterea dreptului de mostenire femeilor, amenintand-o pe regina indurerata de piederea sotului.

Amenintarile primite de regina Boudicca din partea romanilor nu erau demne de alianta existenta intre iceni si romani, astfel, aceasta a fost biciuita in public, iar cele doua fiice ale sale au fost violate de catre soldatii romani. De asemenea, era obligata sa plateasca o suma uriasa romanilor, in conditiile in care aceasta fusese lipsita de bunuri. Totodata, comportamentul soldatilor romani fata de celti era de o cruzime fara limite, fiind victime atat ale jafurilor, violurilor si violentelor cumplite, cat si ale crimelor, comise in public.

In fata unui asemenea tratament pe care il ofereau romanii, regina Boudicca nu putea ramane indiferenta, astfel, in anul 60 d. Hr. aceasta se revolta impotriva romanilor, alaturi de alte triburi de celti. Foarte increzatori in fortele lor si subestimand armatele celtilor, romanii nu au luat in serios revolta reginei celtilor, fara sa refaca sistemele de fortificatii, insa regina avea sa ii uimeasca. Cu o armata de peste 100 000 de soldati loveste cea mai puternica colonie romana, Camolundunum, pe care o lasa fara suflare. Se indreapta catre Londra de astazi, numita atunci Londinium, pe care il lasa fara nicio urma de picior roman, indreptandu-se, foarte increzatoare, catre un alt oras roman, Verulamium, unde isi continua sirul victoriilor.

Armata celtilor, in fruntea careia se afla regina Boudicca devine din ce in ce mai mare, alaturandu-se celtii insetati de victorie si dornici sa puna capat atrocitatilor cauzate de romani. Numarul de romani pierduti in lupta era urias, iar armata celtilor era in numar de 230. 000 de oameni. Vazandu-si maretul vis de a iesi din lupta victoriasa, regina celtilor aducea atat batrani, cat si femei si copii, pentru ca acestia sa fie martorii alungarii romanilor din Britania, insa lucrurile nu s-au incheiat asa. Mult mai disciplinati si abili in luptele corp la corp, romanii erau de neinvins. De data aceasta nu a mai fost un masacru in care sa sfarseasca romanii, ci celtii. In ciuda faptului ca romanii se aflau in numar mult mai mic, au dovedit mult mai multa iscusinta, iesind invingatori.

Vazandu-se invinsa, regina Boudicca nu a putut suporta gandul ca Britania va fi in continuare provincie romana. A supravietuit, impreuna cu fiicele ei, masacrului, insa nu putea sa devina un trofeu al romanilor, motiv pentru care a ales, conform scrierilor istorice existente, sa se sinucida prin otravire. S-a stins din viata la scurt timp dupa infrangere si a avut parte de o inmormantare mare, demna de o eroina, conform scrierilor lui Tacitus si Cassius. Privita precum o prezenta unica in istorie, aceasta regina a dat dovada de patriotism si de tarie, impunandu-se in fata romanilor si fiind un bun conducator.

Conform descrierilor istoricilor, regina Boudicca provenea dintr-o familie regala si era o femeie inteligenta, inalta, cu un par roscat si drept, care ii ajungea pana la talie. Se imbraca, de regula, cu o manta rosie si avea o voce impunatoare, aspra, fiind considerata unica, Cassius Dios scriind ca „nicicand nu a mai existat o asemenea femeie”. In semn de recunostinta, in perioada de conducere a Reginei Victoria s-a ridicat o statuie de bronz a reginei celtilor si a celor doua fiice ale sale. De asemenea, a fost o sursa de inspiratie pentru numeroase opere literare, printre cele mai cunoscute creatii aflandu-se poemul , „Boadicea”, care apartine lui Alfred Lord Tennyson.

Regina Boudicca ramane in istoria britanicilor drept o adevarata eroina, fiind un personaj de legenda.