Fernis, lupul gigant este o fiinta mitologica din spatiul cultural norvegian, acesta fiind fiul zeului Loki si al giganticei Angerboda, cunoscut si sub numele de Fenrir sau Vanargandr (in traducere libera insemnand monstrul gardian al raului Van).
Destinul inevitabil al acestei creaturi era sa declanseze sfarsitul lumii sau Ragnarök si sa-l ucida pe Odin, regele zeilor. Dupa nasterea sa, zeii, cunoscandu-i soarta, au decis sa il cheme langa ei, pentru a putea fi mai usor controlat, dar, in scurt timp, lupul gigantic a crescut atat de mare, incat pana si bravii zei au inceput sa se teama de prezenta lui, motiv pentru care au hotarat sa il captureze si sa il lege pe fiorosul Fernis.
Dupa ce au incercat doua lanturi magice, foarte puternice, fara succes, acestia au creat lantul ce purta denumirea de Gleipnir si care era compus din sase “ingrediente” mistice: radacinile muntilor, sunetul pasilor unei pisici, respiratia pestilor, tendoanele ursilor, spiritul pasarilor si barba unei femei. Cu ajutorul acestui lant, zeii l-au putut captura pe Fernis, care, fiind fiul lui Loki si al Angerbodei, avea si doi frati gemeni monstruosi – Sarpele Midgard si Iad, conducatoarea lumii de dincolo.
Pentru a dovedi ca este pasnic si neviolent, Fernis, lupul gigant, ii cere zeului Tyr sa isi puna mana in gura sa, pentru a vedea ca nu va fi muscat. In momentul in care Fenris a aflat ca nu va putea rupe lantul si ca nu il vor lasa sa fie liber, ii reteaza mana zeului Tyr, in semn de razbunare. Creatura a fost dusa in insula Lyngvi, aflata in mijlocul lacului Amsvartnir (lacul cel negru), iar lanturile sale au fost legate de doua pietre uriase – Gjoll si Thiwir – monstrul ramanand, pe vecie captiv in munti.
Legenda nordica spune ca Fernis, lupul gigant va evada la inceputul sfarsitului lumii, in “Ziua lupului”. De fiecare data cand lupul gigant urla, pamantul se cutremura atat de violent, incat se crapa. Odata cu descoperirea evenimentelor paleoseismice de pe teritoriul Suediei, petrecute nu doar in perioada glaciatiunii, dar si in Holocenul tarziu, poate parea destul de naturala concluzia ca legenda lupului Fenris se refera la evenimentele seismice petrecute un trecut.
De altfel, de cele mai multe ori, legendele isi au radacinile in intamplari cat se poate de reale. In vremurile stravechi, legende precum cea a lui Fernis sunt foarte numeroase, in special in folclorul nordic. Asa, de exemplu, tunetele erau interpretate ca zgomotul pe care il producea zeul Thor, de fiecare data cand isi arunca ciocanul, inaltarea tarmului se datora inaltarii zeului Ymer din mare, iar ziua in care tot pamantul se va narui poarta numele de “Ragnarök”, ziua in care pamantul se va cutremura atat de violent, incat se va fragmenta in bucati care vor zbura cu viteze uimitoare cat sa nimiceasca totul in cale.
Astazi, in lumea moderna, cineva ar putea spune, cu usurinta, ca aceasta este descrierea perfecta a unui cutremur de foarte mare magnitudine. Pana de curand, despre Suedia nu se stia ca ar fi fost strabatuta de cutremure cu intensitati mai mari de 5 pe scala Richter, motiv pentru care paralela cu Fernis, lupul gigant,era aproape imposibila. In ultimele trei decenii a devenit absolut evident ca Suedia a fost tinta unei activitati seismice, in perioada glaciatiunii, cu 9000- 11000 de ani in urma, conform datarii cu carbon radioactiv.
Toate aceste evenimente teribile, cu siguranta, au influentat viata fizica si spiritualitatea colectivitatilor care au trait in acea perioada tumultuoasa. Efectele impresionante de zgomote de fractura, pamant care se cutremura, valuri uriase, care erau adevarate tsunamiuri si urletul groaznic al muntilor care se surpau au facut ca efectele sa fie unele devastatoare.
Pentru ca, in acea perioada, asemenea fenomene nu aveau un temei si o explicatie stiintifica, oamenii, in incercarea lor de cunoastere, i-au dat un nume – Fernis, lupul. In limba suedeza s-au pastrat foarte multe nume care, in traducere libera, inseamna “roca fracturata” sau sunete, ca lacul “Marviken”, care inseamna “roca sparta”, lacul “Dunkern” inseamna sunet foarte puternic si profund, lacul “Hjälmaren” se refera la zgomot puternic, si toate aceste denumiri coincid cu perioade intense de activitate seismica.
Necunoscandu-se, pana de curand, intensa activitate seismica prin care a trecut Suedia in perioada glaciara, au fost foarte putini cei care au vazut in legenda lui Fernis o oarecare asemanare cu seismele din acea vreme. Odata cu descoperirile legate de activitatea paleoseismica intensa din Holocenul tarziu si nu numai, este foarte probabil ca aceasta legenda sa fie cea mai precisa si cea mai buna descriere a evenimentelor din trecut.
Printre cele mai cunoscute reprezentari ale acestei creaturi mitologice sunt picturi ca “Odin si Fernis”, realizat in anul 1909, de catre Dorothy Hardy, in care este redata intalnirea violenta intre cei doi, Odin fiind atacat de Fernis, “Fernis si Odin”, din 1895, apartinand lui Lorenz Frolich, “Tyr si Fernis”, realizat de catre John Bauer, in anul 1911 si “Capturarea lui Fernis”, pictura realizata in anul 1908, de George Wright.
.){kind=link}