Prin figuri de stil intelegem mijloace artistice folosite de catre autor pentru a crea imagini artistice vizuale, auditive, de miscare, statice, cromatice, olfactive cu scopul de a exprima intr-o maniera cat mai expresiva emotii si trairi. Aceste procedee modifica sensul propriu, denotativ al cuvantului sau al cuvintelor; prin aceste mijloace se urmareste obtinerea de sensuri noi, figurate sau conotative ale cuvintelor si expresiilor. Cuvintele limbii romane pot capata semnificatii multiple, pot forma exprimari de o expresivitate si sensibilitate deosebita, reustita acestor combinatii lingvistice depinzand de creativitatea autorului. Aceste figuri de stil sunt cele care dau substanta si incarcatura emotionala textului literar.
Programa scolara a limbii romane include studiul acestor mijloace artistice, incepand cu ciclul primar, notiunile fiind ulterior aprofundate pana la liceu; informatiile primite de elevi devin din ce in ce mai complexe pe masura ce gradul de intelegere a acestora creste si astfel isi imbogatesc vocabularul. Cea mai usoara modalitate de intelegere a mijloacelor artistice este exemplificarea fiecarei notiuni in parte cu texte literare, proza sau poezie. Abilitatea elevilor de a indentifica aceste figuri de stil este evaluata in cadrul examenelor de tip capacitate si bacalaureat, atunci cand pe baza informatiilor asimilate in anii de studii ei trebuie sa identifice particularitatile textului literar, in urma lecturii la prima vedere a textului.
Intelegerea acestor procedee artistice reprezinta cheia analizei literare a textelor, dezvolta abilitatea elevilor de a se exprima si de a improviza. Pentru fixarea temeinica a notiunilor se recomanda, in timpul orelor de limba romana, studierea unor texte literare apartinand tuturor genurilor si curentelor literare pentru ca elevii sa aiba posibilitatea sa se familiarizeze cu diverse tipuri de figuri de stil, cu modalitatea de identificare a acestora si cu analiza lor din punct de vedere semantic, structural si gramatical. Prin identificare mijloacelor artistice prezente in text, elevii reusesc sa interpreteze intr-un mod corect textul, inteleg intr-o maniera logica mesajul autorului si isi imbogatesc vocabularul cu sensuri noi ale cuvintelor, invata sa identifice relatii intre termeni, sa faca asocieri inedite de cuvinte si analogii.
Poezia este, prin excelenta, modalitatea de exprimare artistica care valorifica sentimentele si trairile autorului intr-o maniera deosebita, de aceea ponderea mijloacelor artistice este mai mare decat in cazul prozei. Ideea si tema poetica se materializeaza prin figuri de stil care transforma cuvintele, la nivel mental, in imagini aristice – vizuale, cromatice, auditive. Printre cele mai intalnite figuri de stil se numara: epitetul, metafora, comparatia, hiperbola, antiteza, alegoria, personificarea, inversiunea, repetitia, invocatia retorica, aliteratia si asonanta.
Epitetul, la nivel morfologic, este un adjectiv sau un adverb care determina un substantiv sau un verb, reliefand caracteristici ale lucrurilor, fiintelor, actiunilor care au avut mare efect asupra autorului: “Stelele par îngheţate, cerul pare oţelit”.( Miezul iernii, Vasile Alecsandri.
Metafora este acel procedeu artistic prin care se realizeaza imagini artistice complexe, cuvintele capata sensuri noi, renuntandu-se la sensul de baza al acestora.
Metafora urmareste asocierea de termeni pe baza unei analogii:
Neguri albe, strălucite
Naşte luna argintie,
Ea le scoate peste ape,
Le întinde pe câmpie”.
(Craiasa din povesti, Mihai Eminescu)
Una dintre cele mai utilizate figuri de stil este comparatia, mijloc artistic prin care se exprima o relatie de asemanare intre doi termeni, unul dintre termeni reliefandu-l pe celalalt: ” Aburii uşori ai nopţii ca fantasme se ridică”(Malul Siretului, Vasile Alecsandri).
Prin personificare se atribuie insusiri, trairi si comportamente omenesti unor fiinte, lucruri, fenomene ale naturii. Acest procedeu artistic confera o sensibilitate aparte, in special operelor literare care se adreseaza copiilor.
Aceasta figura de stil usureaza transmiterea mesajului de catre autor in opere literare de tipul basmelor sau al fabulelor:
Ce bine au să meargă trebile în pădure
Pe împăratul tigru când îl vom răsturna
Şi noi vom guverna,
Zicea unei vulpi ursul, c-oricine o să jure
Că nu s-a pomenit
Un timp mai fericit.”
( Ursul si vulpea, Grigore Alexandrescu)
Hiperbola face parte din categoria acelor figuri de stil care ofera o incarcatura emotionala aparte textului literar.
Prin hiperbola se exagereaza in mod voit calitatile sau defectele unei persoane, trasaturile unei fiinte sau ale unui lucru, importanta unor fenomene, intamplari cu scopul de a impresiona cititorul:
“Sălbaticul vodă e-n zale şi-n fier
Şi zalele-i zuruie crunte,
Gigantică poart-o cupolă pe frunte,
Şi vorba-i e tunet, răsufletul ger,
Iar barba din stânga-i ajunge la cer,
Şi vodă-i un munte.”
( Pasa Hassan, George Cosbuc)
Sentimente, personaje, intamplari contrare sunt asociate pe baza antitezei cu scopul de a reliefa reciproc; este un procedeu artistic foarte utilizat in caracterizarea personajelor. Aliteratia si asonanta sunt figuri de stil care se caracterizeaza prin repetarea consoanelor sau a unui grup de sunete din acelasi registru; sunt folosite cu precadere in lirica deoarece confera versului o muzicalitate aparte: “Prin vulturi vântul viu vuia” ( Nunta Zamfirei, George Cosbuc). Repetitia si inversiunea sunt procedee artistice mai putin spectaculoase, dar prin folosirea acestora autorul reuseste sa reliefeze idei, trairi, insusiri. Prin intermediul alegoriei se realizeaza cu ajutorul unor imagini artistice deosebite deformare realitatii; cea mai reprezentativa opera pentru aceasta figura de stil este balada Miorita.
Moartea ciobanului moldovean ne este prezentata sub forma alegoriei moarte –nunta:
Tu, mioara mea,
Să te-nduri de ea
Şi-i spune curat
Că m-am însurat
Cu-o fată de crai,
Pe-o gură de rai.
Iar la cea măicuţă
Să nu spui, drăguţă,
Că la nunta mea
A căzut o stea,
C-am avut nuntaşi
Brazi şi paltinaşi,
Preoţi, munţii mari,
Paseri, lăutari,
Păserele mii,
Şi stele făclii!”
asa e