Prin anul 1780, ideea potrivit careia ar trebui sa se construiasca o fortareata menita sa apere Praga de o eventuala invazie prusaca a devenit tot mai puternica, mai ales ca acele vremuri stateau sub semnul incertitudinii politice si sociale; astfel, pentru a se ridica o asemenea constructie, s-a folosit proiectul inginerului militar Karl Clemens, lucrarile fiind finalizate zece ani mai tarziu, respectiv prin 1790.
Impresionanta fortareata din Terezin, Republica Ceha poarta pecetea marelui inginer francez Vauban, aceasta constructie fiind recunoscuta drept una dintre ultimele fortarete bastion de pe batranul continent. Si nu degeaba aceasta fortareata este atat de cunoscuta, impozanta lucrare arhitecturala conservandu-se foarte bine, de pilda, spre deosebire de alte constructii de acest gen din Europa.
Fortareata Terezin are opt bastioane principale, un sant, precum si metereze din pamant. Nu mai putin de 5.655 de oameni stateau in garnizoana la acele vremuri, iar daca tinem cont de timpurile zbuciumate, mai cu seama in vreme de razboi, atunci trebuie sa spunem ca numarul acestora se dubla, numarul oamenilor ajungand la aproximativ 10.000, respectiv 12.000.
Insa in fortareata, oamenii trebuiau sa traiasca, sa aiba o viata catusi de normala, sa nu mai mentionam de faptul ca depozitele, pravaliile sau armurariile trebuiau depozitate. In acest sens, in Fortareata din Terezin, Republica Ceha, avea sa se construiasca un oras, folosindu-se sistematizarea in retea. Daca inainte se spunea ca aceasta constructie este extrem de cunoscuta, datorita faptului ca este una dintre ultimele fortarete bastion din Europa, precum si o lucrare bine conservata, acum trebuie sa facem referire si la umbra care s-a lasat peste aceasta fortareata in al Doilea Razboi Mondial, cand nazistii au preluat-o.
Scopul acestora a fost unul simplu: transformarea constructiei intr-un lagar, ceea ce, de altminteri, au si facut, fortareata din Terezin devenind, astfel, lagarul de concentrare Theresienstadt. Intre zidurile acestui lagar de concentrare aveau sa fie luati prizonieri evrei, oameni de cultura, precum muzicieni, artisti, dar si oameni de stiinta. Din nefericire, pentru multi oameni acest loc nu reprezinta decat o umbra a istoriei, o constructie care a fost murdarita de nazisti.
Chiar si in acele vremuri, nazistii faceau tot ce stateau in putinta pentru a le demonstra celorlalti ca prizonierii sunt tratati uman. De pilda, parti importante ale Fortaretei din Terezin au fost infrumusetate cu gazon, s-au plantat diferite soiuri de flori si, mai mult decat atat, nazistii organizau concerte si tot felul de expozitii, toate acestea pentru a-i induce in eroare pe inspectorii Crucii Rosii. In alta ordine de idei, nazistii cautau sa se pacaleasca, atat pe ei, cat si pe ceilalti. In orice caz, Theresienstadt era un lagar de tranzit, pe aici trecand un numar impresionant de prizonieri. Iar daca ne uitam la cifrele negre, vom realiza ca toate aceste detalii de dinainte nu sunt decat constatari.
Astfel, prin acest lagar de concentrare aveau sa treaca 144.000 de oameni, dintre care 33.000 de au murit aici. Alti 88.000 de prizonieri au fost, insa, deportati spre lagarele de exterminare. In sfarsit, dupa al Doilea Razboi Mondial, Theresienstadt a fost revitalizat ca Terezin, scapandu-se, daca vreti, de „stadt”. Iar ceea ce este interesant este ca acest oras inca se chinuie sa scape de amintirea trecutului militar si sa devina un oras modern, in rand cu celelalte orase europene.
