FOTO: Biserica din Borzești, în memoria lui Mitruț

Biserica din Borzești este singura ctitorie a lui Ştefan cel Mare rezultată nu în urma unei victorii pe câmpul de luptă, ci în amintirea unei întâmplări ce a marcat copilăria marelui voievod al Moldovei. Mai e cineva care să nu fi auzit de felul cumplit în care s-a sfârșit o simplă joacă de copii, cu circa 550 de ani în urmă?

Borzești este satul în care Ştefan cel Mare a copilărit împreună cu prietenii săi. Pe dealurile natale, obișnuiau să se joace de-a războinicii, împărțindu-se în cete de moldoveni și tătari. În timp ce Ştefan se juca de-a căpetenia moldovenilor, Mitruț, prietenul său, se juca de-a căpetenia cotropitorilor. Ştefan îl învingea pe Mitruț și, drept urmare, îl pedepsea. Numai că într-o după amiază, adevărații tătari chiar au năvălit peste grupul de prieteni și au ucis pe Mitruț, spânzurându-l de un stejar. Chiar pe acel loc, Ştefan cel Mare a jurat să răzbune moartea prietenului său din copilărie, iar ca împlinire a promisiunii a ridicat ulterior o biserică: biserica din Borzești. La 30 de ani de la moartea lui Mitruț, Ştefan cel Mare l-a prins pe făptaș și l-a spânzurat exact în același copac. Apoi, a tăiat stejarul și pe locul lui a înălțat biserica de azi. Se spune că pe rădăcinile stejarului s-ar afla de fapt masa din Sfântul Altar al bisericii.

Biserica Borzești se găsește chiar pe șoseaua dintre Onești și Adjud și poate fi zărită cu coada ochiului în goana mașinii. Construcția este impresionantă, prin dimensiuni și frumusețe arhitecturală, dar mai ales prin aerul ei vechi, de ctitorie a lui Ştefan cel Mare.

Am tras mașina pe dreapta și am intrat pe portița cochetă ce dă spre complexul Borzești. Nu este vorba numai de biserica Borzești, ci și de un muzeu de cultură, inspirat de arta religioasă moștenită de la Ştefan cel Mare, dar despre care voi vorbi într-un alt material.

Sunt de urcat câteva zeci de trepte de piatră, elegante și robuste ce duc spre lăcașul religios, atât de mare că nu poate fi cuprins cu aparatul foto decât de la distanță. Biserica era încuiată și am fost tare dezamăgită; m-am plimbat câteva minute, apoi m-am dat bătută, gata să mă întorc la mașină, dar tocmai atunci a ieșit din muzeu o doamnă foarte amabilă care s-a oferit să deschidă biserica și să ne dea și informațiile turistice necesare.

Chiar vizavi de intrarea în biserica Borzești se află o clopotniță realizată din lemn de stejar, destul de neobișnuită în comparație cu clopotnițele ortodoxe, având mai degrabă aspectul unui trunchi de copac scobit cu măiestrie și urcat pe un mic piedestal de marmură.

Biserica Borzești a fost construită de către Ştefan cel Mare în 15 luni de zile și poartă hramul Adormirii Maicii Domnului. Mi s-a atras atenția la pisania aflată chiar deasupra intrării în biserică. Pentru noi, cei de azi, e imposibil de citit și priceput pisania, atât din pricina culorii foarte deschise a pietrei în care a fost sculptată, cât și a caracterelor slavone. Totuși, doamna ghid ne-a explicat ce scrie în pisania bisericii Borzești:

„Ştefan Voievod cu mila lui Dumnezeu domnitor al țării Moldovei și cu preaiubitul său fiu, Alexandru, au zidit acest templu care este la Borzești, pe Trotuș, Adormirea Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, întru rugă și spre pomenirea răposaților întru sanctitate strămoșilor și părinților lor. Care a început a se zidi în anul 7001, luna iulie 9, (1493) și s-a săvârșit în anul 7002, al Domniei lui anul 38-lea curgătoriu, luna octombrie, 12„.

Biserica din Borzești este construită din piatră de râu, iar culoarea zidurilor este fermecătoare, de un roșcat pământiu ce emoționează pe turiști la gândul că datează din urmă cu peste 510 ani. Nu e prevăzută cu turlă; planul bisericii este dreptunghiular, cu fațadele frumos decorate cu ceramică smălțuită și cărămidă.

Ferestrele sunt înalte, prevăzute cu arcade în rozetă, amintind de stilul arhitectural gotic, dar prelucrat după stilul moldovenesc, unic. Ferestrele sunt dispuse în dreptul pronaosului, în timp ce Sfântul Altar dispune de o singură mică și îngustă ferestruică ce poate fi ușor trecută cu vederea.

De afară, biserica Borzești este o construcție grandioasă, impunătoare, solemnă, însă la interior șochează ușa ce leagă pronaosul de naos. Este extrem de scundă și doamna ghid mi-a explicat că a fost făcută după mărimea lui Ştefan cel Mare, cu tot cu coroană pe cap. În spatele acestei decizii s-a aflat de fapt intenția domnitorului de a nu permite năvălitorilor păgâni să se apropie de Sfântul Altar călare.

Pe zidul despărțitor dintre naos și pronaos, intrarea scundă este străjuită de o parte și de alta de sublime reprezentări ale Maicii Domnului și Iisus Pantocrator; pictura zidului este realizată în cinci registre, prezentând momente de la Adormirea Maicii Domnului.

Chiar deasupra intrării celei scunde se află un mesaj pictat pe piatră, testamentul domnitorului:

„Doamne, numai Tu singur știi ce a fost în inima mea. Nici eresurile cele înșelătoare, nici focul vârstei tinereții n-au putut-o sminti, ci am întărit-o pe piatra care este Însuși Hristos, pe a Cărui Cruce de-a pururea îmbrățișată la piept ținând, viața mea am închinat-o, având nădejde nesmintită printr-însa la Părintele veacurilor, prin care pe toți vrăjmașii am gonit și am înfrânt„.

Catapeteasma bisericii Borzești a fost realizată din piatră de râu, fiind adăugată circa 200 de ani mai târziu, la începutul secolului XVIII, în cadrul unei etape de restaurare a bisericii. S-a păstrat pictura sa originală, în timp ce pereții interiori ai lăcașului au fost împodobiți cu splendide picturi în frescă în anul 2004, după ce biserica trecuse anterior printr-un nou și amplu proces de restaurare.

Din pictura originală a bisericii ctitorite de Ştefan cel Mare nu s-a mai putut salva, practic, nimic, astfel că noua pictură relevă stilul original al pictorului contemporan Grigore Popescu Muscel, ce a realizat însă o combinație măiastră între pictura bizantină și propria imaginație, rezultând icoane și secvențe religioase de o solemnitate și grație desăvârșite. Culorile sunt vii, transmit căldură și credință, iar printre scenele de inspirație biblică s-au strecurat și scene inspirate de legenda ce stă la baza construirii bisericii din Borzești – uciderea lui Mitruț de către tătari, dar și răzbunarea lui Ştefan cel Mare. Printre sfinți, se regăsesc și personajele istorice ce și-au legat numele pe vecie de acest minunat lăcaș religios.

Oricât de înaltă și sobră ar părea, biserica din Borzești păstrează și la interior o căldură arhitecturală imposibil de explicat. Aerul răcoros e străbătut parcă de o energie neobișnuită și te aștepți din clipă în clipă să își facă apariția însuși Ştefan cel Mare. Mi s-a părut una dintre cele mai fermecătoare biserici, iar la această impresie se poate să fi contribuit și doamna ghid, care s-a dovedit extrem de ospitalieră și amabilă, dăruindu-ne la final și câteva iconițe cu binecuvântări speciale pentru drumurile lungi cu mașina.