Când am intrat în Târgu Mureș m-am simțit dezamăgită. Străzi pestrițe, mărginite de blocuri comuniste, chioșcuri și magazine cu firme colorate din plastic – ăsta să fie vestitul oraș Târgu Mureș? Nu mi-a venit să cred…
O intersecție, o curbă și… frumusețe! Am ajuns în centrul istoric al orașului Târgu Mureș și m-am simțit dintr-o dată fermecată. Statui uriașe, biserici grandioase, clădiri îmbrăcate în țiglă colorată, palate învăluite în fastul vremurilor de altădată. Centrul vechi din Târgu Mureș e aidoma unui tărâm de frumusețe arhitecturală și istorie conservată.
Piața Trandafirilor este simbolul trecutului pentru Târgu Mureș și aici sunt concentrate cele mai multe dintre obiectivele turistice ale centrului vechi.
Prima clădire care întâmpină pe turiștii veniți din București este Catedrala ortodoxă Înălțarea Domnului, o construcție maiestuoasă, cu cupole rotunde, ce invită la rugăciune încă de afară. Fără doar și poate este cea mai mare construcție religioasă din Târgu Mureș; datează din prima jumătate a secolului XX, fiind deci destul de recentă.
De altfel stilul arhitectural îi dovedește și tinerețea, în contrast cu bisericile ortodoxe micuțe și smerite care împânzesc Transilvania. S-a înălțat începând cu anul 1924, pe locul unei fântâni muzicale, fiind inspirată de momentul Marii Uniri de la 1918.
La exterior, Catedrala Înălțarea Domnului din Târgu Mureș are forma unei cruci cu brațe egale; la interior, împărțirea este cea clasică, cu 3 nave – pronaos, naos și Sfântul Altar. Aproape 10 ani de zile a durat construirea catedralei, iar pictarea ei la interior s-a întins până spre anii 1980.
Cupola principală este dominată de Chipul Mântuitorului Iisus, iar elementul care m-a impresionat cel mai mult este ilustrarea celor mai importante 12 biserici ortodoxe din Transilvania. Au aspectul unei ingenioase file de istorie religioasă românească, surprinsă sub forma unei picturi.
Undeva în lateral stă pitită o altă biserică a centrului istoric din Târgu Mureș. Este vorba despre Biserica romano catolică Sfântul Ioan Botezătorul, un adevărat monument istoric, căci datează tocmai din prima jumătate a secolului XVIII.
Biserica a fost înălțată de către iezuiți și pe atunci reprezenta chiar buricul centrului din Târgu Mureș, însă azi strălucirea ei pălește sub umbra grandioasei catedrale ortodoxe. Ca stil arhitectural e ușor de recunoscut amprenta barocului pur austriac, cu fațada înaltă, luminoasă, marcată de două turnuri laterale.
Se continuă pe o parte cu un corp de clădire în același stil și care reprezintă casa parohială. Cele mai impresionante sunt frescele de la interiorul bisericii Sfântul Ioan Botezătorul, fresce realizate în culori pastelate, luminoase ce inspiră seninătatea credinței.
Periplul religios al centrului vechi din Târgu Mureș se încheie cu cea de-a doua catedrală ortodoxă, pe care nu am apucat s-o admir decât de la exterior. I se spune Catedrala Mică, dar numele ei real este Biserica Buna Vestire.
Cu toate că nu se compară cu dimensiunile catedralei celei mari, totuși, impresionează și ea prin grandoare și înălțime. Mi s-a părut interesant să aflu că această a doua catedrală a fost construită cam în aceeași perioadă cu Catedrala Mare, între anii 1926 și 1936.
Însă a fost marcată de lupte între ortodocși și greco catolici; cele două tabere și-au disputat ani la rând biserica și procesele s-au continuat până în 2014, când Biserica Ortodoxă a primit în instanță câștig de cauză. Are 3 cupole, iar fațada Bisericii Buna Vestire din Târgu Mureș reflectă stilul arhitectural neoclasicist.
Se zice că sursa de inspirație ar fi fost chiar Bazilica Sfântul Petru din capitala Italiei, iar pentru asta constructorii au trebuit să solicite aprobare specială tocmai de la Vatican. Intrarea este impresionantă, nu doar prin înălțimea porții, cât mai ales prin prezența a 4 coloane de marmură ce străjuiesc de o parte și de alta. Deasupra, flutură steagul României.
Cele două catedrale se află în capetele opuse ale Pieții Trandafirilor, iar la mijlocul bulevardului stau concentrate, parcă la o șuetă, câteva construcții istorice de vis. Prima este Palatul Prefecturii din Târgu Mureș.
Este prima clădire înălțată aici în secolul XX, piatra de temelie fiind pusă în 1907. Înăuntru urma să funcționeze Primăria orașului Târgu Mureș, iar stilul arhitectural ales avea să reflecte predispoziția spre modernizare a localității. Arhitecții au optat pentru stilul Art Nouveau, dar cu unele particularități.
Clădirea are forma literei U și este marcată de prezența unui turn cu ceas, ce amintește însă de vremurile medievale ale Transilvaniei. Turnul are o înălțime de 60 de metri, impresionând prin grație și decoruri din țiglă așezată în mai multe culori și sub forma romburilor.
Ceasul turnului are 4 cadrane și sunetul este redat prin bătăile unui clopot. Nu am vizitat Palatul Prefecturii, dar am înțeles că la interior sălile sunt împodobite cu coloane de marmură, plafonul este ridicat în stil neogotic, iar vitraliile duc cu gândul la sălile din Castelul Hunedoarei.
Intrarea se află sub un foișor semicircular cu aspect romantic. Acoperișul e o splendoare, realizat din țiglă colorată și cu motive populare inspirate de covoarele țărănești. După 55 de ani, în locul Primăriei s-a mutat Prefectura.
În partea dreaptă se găsește un alt palat, cel puțin la fel de impresionant: Palatul Culturii din Târgu Mureș, o adevărată operă de artă din punctul de vedere al combinațiilor de culori, sculpturi și fresce exterioare. Rar mi-a fost dat să văd o construcție mai frumos și migălos împodobită.
A fost înălțat începând cu anul 1911 și evocă stilul Belle Epoque, impresionând orice trecător prin centrul vechi. Acoperișul lung, îmbrăcat în țigle de culori diferite se prezintă sub forma unui mozaic ce lasă impresia unor scări pe mai multe niveluri.
Frontispiciul Palatului Culturii e acoperit de basoreliefuri și fresce ce amintesc de stilul întâlnit pe fațadele pictate ale clădirilor din Veneția. În lumina soarelui, frescele realizate cu vopsele pastelate pe fonduri aurii, din bronz, strălucesc, luându-ți ochii.
Pentru că palatul a fost construit cu forța de muncă a localnicilor, unul dintre mozaicuri e alcătuit din personaje diverse, îmbrăcate în haine civile, dar și costume populare, evocând toate stările sociale care au contribuit la înălțarea Palatului Culturii din Târgu Mureș. Clădirea este marcată și de prezența mai multor balcoane rotunde; sub ele au fost realizate sculpturi în piatră reprezentând motive florale sau forme geometrice. Înăuntru își au sediul mai multe instituții culturale.
Statuia Lupoaicei din fața Palatului Prefecturii este unul dintre simbolurile cele mai reprezentative pentru centrul vechi al orașului Târgu Mureș. Statuia a fost dezvelită în anul 1924 și provine tocmai din Italia.
La origine, Statuia Lupoaicei reprezintă una dintre cele 4 copii pe care statul italian le-a făcut cadou statului român, în semn de omagiere a latinității noastre. Statuia Lupoaicei originale se află la Roma și este vestită întregii lumi, sub numele de Lupa Capitolina. Una din cele mai cunoscute copii primite de România se găsește la București.
Statuia din Târgu Mureș e amplasată pe un soclu înalt de peste 3 metri ce poartă figura lui Traian sculptată pe un medalion și mai jos o plăcuță ce amintește de latinitatea poporului nostru: „Latinității – orașul municipal Târgu Mureș, 1924”. Romulus și Remus sunt înfățișați la adăpostul lupoaicei ce privește cu o expresie plină de îngrijorare maternă spre trecători.
O altă statuie ce întâmpină pe turiști chiar la intrarea în Piața Trandafirilor din centrul vechi al orașului Târgu Mureș este statuia Ostașului Român. Monumentul datează din 1964 și a fost dedicat memoriei soldaților români care au luptat și murit pentru dezrobirea Transilvaniei în cel de-al doilea război mondial.
Este înfățișat un militar român, îmbrăcat în ținută de luptă, cu brațul stâng întins în lateral și cu mâna dreaptă ridicată deasupra capului, cu tricolorul românesc fluturând în bătaie vântului. Statuia măsoară 5 metri și a fost turnată în bronz, iar piedestalul pe care stă așezată măsoară alții 11 metri și este din marmură. Pe piedestal stă scris și un mesaj de aducere aminte: „Glorie eternă ostașilor armatei române care și-au jertfit viața pentru eliberarea patriei”.
De o parte și de alta a bulevardului principal ce străbate centrul vechi al orașului Târgu Mureș pot fi admirate clădiri istorice, foarte frumoase, ce mi-au părut însă a reprezenta locuințe private.
Aspectul integral al bulevardului e de eleganță, de farmec istoric și veselie. Clădirile sunt împodobite cu acoperișuri ascuțite, cu balcoane romantice, cu sculpturi pline de grație. Sunt colorate și pline de viață. Centrul vechi al Târgului Mureș e chiar o încântare.
