Ne plângem că România nu este suficient de dezvoltată și modernizată la nivel turistic. Ne plângem că multe dintre satele României au rămas în urma progresului sau ne plângem că România nu atrage suficienți turiști.
În toate acestea există însă și o latură bună: multe dintre locurile speciale ale țării noastre au împietrit în timp, păstrându-și nealterate frumusețea și caracterul unic. În foarte multe locuri din România, oamenii trăiesc ca pe timpuri, câștigându-și traiul cu meșteșuguri populare, folosind unelte și obiecte de uz casnic păstrate de la părinți, îngrijindu-și casele și curțile după vechile obiceiuri. Pe acest fond, există numeroase atracții turistice încă nedescoperite în România, dar care au puterea de a fascina pe oricine dă cu ochii de ele.
Satele Ciocănești și Botoș din Bucovina
Satele Ciocănești și Botoș din Bucovina sunt considerate sate unicat în lume, deși numele lor nu se află chiar pe buzele tuturor. Este vorba despre două sate încondeiate, unde casele oamenilor sunt îmbrăcate la exterior și interior în motive și modele tradiționale, specifice ouălelor bucovinene, celebrele ouă încondeiate de Paște.
Cele două sate au fost declarate sate – muzeu tocmai datorită frumuseții deosebite a gospodăriilor. Deși localitățile au fost întemeiate de pe vremea domniei lui Alexandru cel Bun (începutul secolului XV), tradiția încondeierii caselor este recentă.
A apărut în anul 1950, când Leontina Ţăran a decis să își zugrăvească casa la exterior, în așa fel încât să uluiască pe toată lumea. Ea a preluat modelele populare bucovinene de pe costumele tradiționale, de pe țesături și de pe ouă și le-a reprodus pe pereții casei.
Efectul a fost atât de uluitor, încât în scurt timp moda încondeierii caselor s-a răspândit în tot satul Ciocănești, dar și în vecini, în satul Botoș. Aproape toate casele, dar și gardurile, șurile și magaziile sunt astăzi îmbrăcate în splendide motive populare. Există și case zugrăvite în aceeași manieră, inclusiv în interior.
Rozariul de la Mândruloc
Rozariul de la Mândruloc, din provincia Crișana, este cea mai mare grădină de trandafiri a României. Totuși, puțină lume știe de existența rozariului. Se găsește în județul Arad, pe o suprafață de 3 hectare, plantată cu aproximativ 2000 de specii de trandafiri. Se pot admira soiuri primitive, dar și soiuri obținute pe calea ingineriei; mândria rozariului din Mândruloc o reprezintă trandafirul în trei culori. Ca specii, cele mai numeroase sunt cele importate din Europa.
Rozariul este proprietate privată, dar oricine poate veni să admire florile și să se bucure de atmosfera de-a dreptul paradisiacă. Proiectul a fost pornit după anii 2000, de către Mihaela Buzatu ce deținea deja o afacere cu flori. A decis ca, în loc de a arunca trandafirii nevânduți, să îi planteze; în acest fel, un simplu teren de la marginea localității Mândruloc a fost transformat într-un parc de trandafiri. Pentru întreținerea lui este folosită argila expandată, care asigură o mai bună reținere a apei în sol și ține buruienile la distanță.
Piatra Grăitoare
Piatra Grăitoare se găsește la poalele munților Bihor, în comuna Budureasa. La origine, este o piatră aflată pe o creastă de munte și „sculptată” în mod natural sub forma unei cupole stâncoase. Totuși, reprezintă un loc fascinant în România tocmai datorită formei sale.
Turiștii trebuie să se așeze sub cupola de piatră și… să vorbească. Stânca nu le va răspunde, ci le va imita vocile cu o claritate șocantă. Efectul sonor este deosebit, căci ecoul vocilor de la Piatra Grăitoare este unul dintre cele mai puternice și clare. Practic, până și o șoaptă sfioasă este adusă înapoi și repetată prelung de către Piatra Grăitoare.
Moară cu apă
În comuna Roșia din județul Bihor, se găsește ultima Moară cu apă, încă funcționabilă. Vechimea ei, de aproape 200 de ani, dar și dimensiunile generoase au transformat moara de apă de la Roșia într-un adevărat obiectiv turistic pe care românii și străinii abia acum îl descoperă cu fascinație.
Moara de apă de la Roșia este unul dintre cele mai bine păzite secrete ale Bihorului; este construită din lemn, cu o roată uriașă ce pare să macine apa. Există două încăperi: cea în care este amplasat mecanismul de morărit și cea în care își petrece timpul morarul. Este proprietate privată, dar domnul în vârstă care o deține e oricând bucuros de oaspeți – fie turiști fascinați, fie localnici ce vin să folosească moara.
Pădurea cu gropile dacilor
Satul Jupânești din județul Timiș dispune de un loc fascinant, dar prea puțin cunoscut: pădurea cu gropile dacilor. Este vorba despre un loc folosit cu 2000 de ani în urmă de daci și astăzi de către români. Pădurea se află pe dealurile satului Jupânești și este locul din care dacii își procurau lutul necesar ceramicii roșii; aceleași gropi sunt azi folosite de olarii români.
Ceramica de Jupânești este unică în România, tocmai datorită lutului său roșiatic. Acest lut e de cea mai bună calitate, fiind extrem de rezistent la fierbere și coacere. Vasele de sarmale pot fi ținute oricât la cuptor, iar urcioarele de apă mențin apa proaspătă și rece de-a lungul întregii zile, fără a fi puse la frigider.
Satul Charlottenburg
Cel mai fascinant loc necunoscut al Banatului îl reprezintă însă satul Charlottenburg sau, pe românește, satul rotund. Se găsește într-o vale muntoasă, oferind o priveliște de vis, mai ales de la nivel aerian. Satul Charlottenburg a fost întemeiat în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, în jurul unei fântâni. Localnicii au respectat înțelegerea și și-au înălțat gospodăriile în cerc, astfel că fântâna a devenit inima satului.
Casele s-au construit în forme asemănătoare și la aceeași înălțime, pentru a se obține un minunat efect de omogenitate. Satul Charlottenburg are și azi aspectul unui sat machetă; atmosfera este tihnită, mai ales că mulți dintre localnici sunt azi bătrânii satului. Există posibilitatea cazării, căci multe dintre casele dispuse în plan rotund au fost amenajate sub forma pensiunilor turistice.
Delta Banatului
Despre Delta Dunării a aflat întreaga lume. Dar despre Delta Banatului? Aceasta se află la marginea localității Satchinez din județul Timiș și a apărut ca urmare a faptului că mai multe mlaștini au înghițit pământul dintre ele, ajungând aproape să se unească. Pe Delta Banatului, se regăsesc circa 40% dintre speciile de păsări ale țării noastre.
Câteva dintre aceste specii sunt pe cale de dispariție, mai putând fi întâlnite exclusiv în Delta Dunării. Întreaga Deltă a Banatului este considerată rezervație naturală, iar viețuitoarele sunt protejate prin lege. Ca suprafață, ocupă circa 100 de hectare și este considerată un sanctuar al păsărilor. Tot aici, trăiesc însă și mistreți sau animale mici. Vegetația extrem de bogată contribuie la atmosfera de paradis natural, lipsit de prezență umană.
Izvoarele termale de la Călan
Izvoarele termale de la Călan, Baia de Aramă, fac parte din comorile ascunse ale României. Se află pe malurile râului Strei, la marginea localității Călan și sunt vechi de când lumea. Băile au fost inițial folosite de însuși Decebal; pentru că au proprietăți vindecătoare, regele dac cobora și se îmbăia aici mai ales după luptele cu romanii, căutând întremarea trupului.
După căderea Daciei, izvoarele termale de la Călan au fost folosite de romani, cam în aceleași scopuri, de întărire a sănătății trupești. Romanii sunt cei care au și construit în jurul izvoarelor un soi de bazine din piatră cu o adâncime de circa 4 metri, bazine care s-au păstrat până în zilele noastre. Turiștii care descoperă acest loc fascinant al României se pot vindeca de reumatism, boli de piele și afecțiuni inflamatorii. Există șapte izvoare termale, iar temperatura apei este plăcută, atingând 24 de grade.
Tinovul Apa Roșie
Tinovul Apa Roșie din rezervația naturală Nemira este considerat un miracol al naturii. Este vorba despre o mlaștină formată la gura de izvor a pârâului Apa Roșie, la o altitudine de 1000 metri.
Suprafața tinovului este de 66 de hectare și datorită frumuseții, biodiversității și importanței speciilor de plante rare care se găsesc aici, tinovul a fost declarat zonă protejată, de interes comunitar. Suprafața de mlaștini este, pe alocuri, întreruptă de mici pâlcuri de păduri de mai multe feluri – pini, molid, mesteacăn.
Podul lui Dumnezeu
Podul lui Dumnezeu se găsește în Baia de Aramă, în localitatea Ponoarele și reprezintă un adevărat miracol al naturii. Este cel mai mare pod natural din România, cu o poveste și un aspect fascinant. A apărut atunci când tavanul peșterii Ponoare s-a prăbușit chiar peste gura de intrare, ducând la formarea unui adevărat pod de piatră.
În Europa, nu există decât 3 astfel de poduri. De o parte și de alta a podului, se găsesc două lacuri, Zătonul Mare și Zătonul Mic, a căror apă dispare pe timp de secetă, spunându-se că ar intra în peșteră. Datorită apariției podului și a misterului dispariției apei lacurilor, locul este plin de legende și superstiții.
Orașul antic de la Turdaș
Orașul antic de la Turdaș se numără printre cele mai noi, mai puțin cunoscute, dar fascinante atracții turistice ale României. Este vorba despre un sit arheologic, descoperit întâmplător, în timpul lucrărilor la autostrada Sibiu – Nădlac. Orașul de sub pământ are o vârstă colosală, de peste 6000 de ani, apreciindu-se că datează din anul 4000 înaintea erei noastre.
Fusese construit sub forma unei cetăți enorme, cu fortificații; ocupă o suprafață de 100 hectare și s-a păstrat într-o stare destul de bună. Au fost chiar recuperate și obiecte ceramice din acele vremuri foarte îndepărtate, plus cuptoare de ardere a ceramicii; este cel mai mare și cel mai vechi sit arheologic descoperit în Transilvania.
Chilia lui Dionisie Torcătorul
Chilia lui Dionisie Torcătorul se găsește în apropierea localității Nucu din județul Buzău, în Poiana Cozeanca. Reprezintă un loc mai puțin cunoscut, însă de-a dreptul fascinant. Chilia a fost săpată în munte, pe o stâncă ascuțită la o înălțime de 4 metri; pentru accesul în chilie, Dionisie folosea o scară de lemn pe care o scotea sau ascundea în chilie după bunul plac, în funcție de necesitatea deplasării.
El a trăit în chilie timp de 30 de ani, în secolul al XIV-lea. Deși abandonată din secolul al XIX-lea, chilia lui Dionisie Torcătorul poate fi vizitată la interior de către turiștii curioși. Înăuntru, sunt săpate 2 mici ferestre, iar altarul unde se ruga e așezat pe peretele din nord.
Pietrele vii
Pietrele vii ale României sunt o curiozitate mai puțin cunoscută. E vorba despre pietre cu aspect de bolovani obișnuiți, dar ale căror dimensiuni se modifică în sensul creșterii. Sunt considerate pietre vii pentru că, asemeni ființelor vii, se dezvoltă și se măresc în timp.
Există mai multe locuri în care pot fi vizitate pietrele vii ale României: la marginea localității Costești din județul Vâlcea, în comuna Oteșani, pe Dealul Feleacului din județul Cluj, în satul Cașolț din Sibiu, lângă satul Domnești din Bistrița Năsăud și în apropierea localității Remezeu din județul Suceava. Datorită faptului că își schimbă dimensiunea, inclusiv forma acestor pietre vii se modifică, ceea ce duce la aspectul de adevărate sculpturi în continuă creare.
Muzeul Pleș din Ieud
Muzeul Pleș din Ieud, județul Maramureș, e un loc de poveste. E compus din două case țărănești, în vârstă de peste 200 de ani, cumpărate și transformate în muzeu al satului. Totul e făcut din lemn de stejar și brad, iar în interior casele sunt pline de obiecte folosite în secolul al XVIII-lea de către țăranii maramureșeni.
Proprietarii muzeului umblă îmbrăcați în straie populare, iar în interiorul celor două case se desfășoară adevărate demonstrații de artă populară. Turiștii vor fi fascinați să vadă cum se țesea la război sau cum se folosea fusul cu zurgălăi. Absolut toate obiectele sunt funcționabile. Impresionant este și gardul muzeului, obținut printr-o fascinantă împletitură de nuiele.
Acestea sunt doar o mică parte dintre locurile necunoscute, dar fascinante ale României.
