Frica de schimbare sau “metateziofobia”– un obstacol în calea dezvoltării personale? Cum poate fi depăşită?

Frica de schimbare, ca orice altă frică, este un sentiment care face parte din natura umană (şi nu numai), ne condiţionează comportamentul, se manifestă cu mai multă sau mai puţină intensitate, în funcţie de diverşi factori. Este unul dintre cele mai puternice sentimente, care, conştientizat sau nu, ne influenţează starea de spirit, deciziile, ne face vulnerabili în faţă situaţiilor imprevizibile.

Este firesc să vrem să ţinem totul sub control, să anticipăm, să mergem pe “drumuri” sigure, dar viaţa ne face să ne confruntăm, inevitabil, cu tot felul de frici – frica de ceea ce va urma, teama de necunoscut, de eşec, de ceilalţi, de noi înşine etc.

Trăim într-o realitate în care predomină posesia, consumul, sentimentul de proprietate asupra a ceva sau a cuiva, toţi vrem să fim siguri de rezultatele eforturilor şi ale muncii noastre. Cel puţin aparent, angrenaţi în stereotipia cotidiană şi într-o anume mentalitate despre viaţă, avem multe de pierdut, așa că frica de a rata este cu atât mai mare cu cât ne străduim să realizăm, să avem mai multe.

Schimbăm şcoli, joburi, locuinţe, prieteni, pierdem oameni dragi, viaţa presupune o serie de schimbări şi, oricât de naturale ar fi, nu sunt uşor de trăit. Frica de schimbare poate avea manifestări psihologice variate și poate afecta fiecare individ în mod diferit.

Frica de schimbare sau metateziofobia – cum se manifestă?

Frica de schimbare este strâns legată de frica de necunoscut. Omul a avut întotdeauna tendința să se teamă de ceea ce nu știe, de ceea ce nu poate controla. Este un mecanism de apărare creat de creierul nostru, care provoacă un fel de “blocare” a comportamentului firesc şi care ne avertizează despre ceea ce este potențial periculos.

Orice variație a rutinei generează stres, la fel și acele schimbări neașteptate care pun în pericol zonele noastre de confort și siguranță. Uneori, această frică de schimbare, mai ales în cazul persoanelor care au trecut prin experienţe negative sau traumatizante, creează un tip specific de fobie – o frică de schimbare exagerată, disproporţionată în raport cu realitatea – numită “metateziofobie”.

Manifestări ale “metateziofobiei”

Frica de schimbare sau “metateziofobia” se manifestă, de regulă, prin următoarele atitudini şi comportamente:

• Anxietate, neliniște, atacuri de panică – persoanele care sunt puse în faţa unei schimbări pot simți că nu au control asupra situației sau că nu știu cum să se adapteze la noul context. Pot apărea preocupări și gânduri negative legate de viitor și de rezultatele incerte ale schimbării, chiar şi atacuri de panică.
• Rezistență și evitare – unii oameni pot reacționa la frica de schimbare prin manifestarea unei rezistențe puternice față de orice modificare. Aceştia încearcă să evite situațiile sau oportunitățile care implică schimbare și se pot agăța de rutină, de ceea ce le este familiar. Un asemena comportament poate încetini dezvoltarea personală și profesională și poate duce la stagnare.
• Teama de necunoscut – schimbarea implică în mod inevitabil intrarea într-o zonă incertă. Anumite persoane pot simți frică de necunoscut, deoarece nu știu la ce să se aștepte sau cum să gestioneze situațiile noi. Frica de schimbare poate fi alimentată de gândurile negative sau de percepția că noua situaţie poate duce la consecințe negative.
• Disconfort emoțional – schimbarea poate provoca un disconfort emoțional semnificativ. Persoanele care trec printr-o astfel de situaţie se pot simți copleșite, neliniștite sau triste în timpul procesului de schimbare, iar emoțiile pot proveni din frica de a părăsi zona de confort sau de a se confrunta cu provocări și incertitudini noi.
• Regret și pierdere – uneori, frica de schimbare poate fi legată de regretul generat de deciziile luate sau de sentimentul de pierdere. Persoanele pot fi atașate de starea actuală, chiar dacă nu este satisfăcătoare. Teama de a pierde ceea ce este familiar și cunoscut poate împiedica acceptarea și explorarea schimbării.

Care sunt cauzele “metateziofobiei”?

Majoritatea cercetărilor relevă că principalele cauze ale fobiilor, implicit ale fricii de schimbare, sunt legate de factori sociali şi culturali (teama de nu te face de ruşine, de a nu dezamăgi, de a eşua), de factori genetici, de experienţe nefericite. Frica de schimbare îşi poate avea rădăcinile şi într-o logică a neîncrederii spontane față de orice formă de incertitudine, în asocierea eşecurilor cu “ghinionul” sau cu “soarta”, în reacţiile “automate”, ignorându-se alternativele.

Poate fi şi un reflex dobândit în copilărie, când părinții, școala și societatea, în general, evidențiază, mai degrabă, ceea ce ai de pierdut când faci o schimbare. În egală măsură, educaţia joacă un rol esenţial, în sensul că mult mai expuşi la fobii sunt cei care, la vârsta copilăriei, au fost excesiv de protejaţi, fiindu-le limitată interacţiunea cu ceilalţi.

Studii recente arată că frica de schimbare poate fi generată şi de anumite mecanisme neurologice, de o activitate mai pronunţată a amigdalei cerebrale (responsabilă pentru procesarea emoțiilor, detectarea fricii și pregătirea corpului pentru un răspuns de urgență), care face ca orice stimul din exterior să fie tratat ca un pericol.

Când organismul nostru percepe o situaţie ca pe o amenințare, amigdala cerebrală trage alarma, eliberând o mulțime de substanțe chimice în organism – diferiţi hormoni de stres (adrenalina, cortizol) – care ne pregătesc pentru răspunsul “fight or flight” (“luptă sau fugi”). În acelaşi timp, amigdala închide, în astfel de situaţii, calea neurală către cortexul prefrontal, motiv pentru care devenim dezorientați, “blocaţi”, nu mai putem lua deciziile juste.

Frica de schimbare – cum poate fi depăşită?

Situaţiile noi care intervin în viaţa noastră produc, paradoxal, reacţii contradictorii – pe de o parte ne atrag, ne provoacă, ne pot entuziasma, iar pe de alta, pot genera frică atunci când trebuie să trecem la acţiune şi, frecvent, alegem rutina ca fiind mai “confortabilă”, abandonând oportunităţi care să ducă la dezvoltarea personală.

Viața este o succesiune de alegeri, iar riscul zero nu există. Nimeni nu va ști “cum ar fi fost” o schimbare, dacă nu încearcă şi dacă nu renunţă la a gândi doar în termenii de eşec sau succes sau dacă apelează la nesfârşit la tehnica “amânării”, sub pretextul aşteptării “momentului potrivit”.

Marc Vachon, psiholog, autor al cărţii “Dare to Change” (“Îndrăznește să te schimbi”), sublinia că “frica de schimbare este universală, inevitabilă și sănătoasă. Este o strategie de supraviețuire. Ceea ce este nesănătos este să rezistăm tot timpul la schimbare, să facem din asta o atitudine de viață, deoarece ne restrânge semnificativ bucuria de a trăi”.

Pentru a gestiona corect frica de schimbare, care se ascunde perfect în spatele credințelor false şi care ne deteriorează drastic viaţa, psihologii recomandă câţiva paşi de urmat:

• schimbarea percepției asupra schimbării – gândiți-vă la oportunități, nu la risc!
• cunoaște-te și identifică-ți temerile și fobiile!
• detectează gândurile iraționale și raționalizează-le!
• faceți un bilanț al vieții voastre și luați măsuri pentru a recâștiga controlul!
• identificaţi-vă cu onestitate abilitățile și recunoașteți potențialul lor ridicat!
• îmbunătăţiţi-vă capacitatea de adaptare pentru a accepta schimbările!
• învaţă cum să prioritizezi și să stabilești obiective realiste și realizabile!
• fii proactiv, decide singur schimbarea, pentru a nu-ţi fi impusă!

“Curajul nu este absența fricii”…

Prin urmare, pentru a depăşi frica de schimbare, este necesar să ne modificăm treptat rutina zilnică, să ieşim din izolarea aparent “confortabilă” și să acceptăm să ne confruntăm cu eșecul, precum și cu judecățile celor din jur. „Curajul nu este absența fricii, ci acceptarea ideii că ceva este mai important decât frica.”(Ambrose Redmoon)

Avicenna, filosof, scriitor, medic, autor al unui experiment despre frică, făcut în urmă cu peste o mie de ani, valabil şi astăzi, spunea, în privinţa fricilor, că: “Atunci când prostia pălmuiește inteligența, aceasta din urmă are dreptul să se comporte prost”.

În acelaşi sens, Elias Canetti, celebrul autor al romanului “Orbirea”, referindu-se la fobii, o realitate de neignorat, remarca faptul că “Fiecărui om, într-o anumită circumstanţă, poate să-i fie teamă de ceva, dar important este felul în care gestionează acest sentiment, astfel încât să-l depăşească, să nu se repete în aceleaşi contexte, el, omul, să devină mai puternic, făcând tocmai lucrurile de care se teme”.