Vrajitoarele antice erau initial figuri de zeite sau preotese ale Pamantului-Mama (care aveau cunostinte extraordinare despre ierburi, radacini, ciuperci etc) si care prin noul rol (un comportament cu aspecte malefice si nelinistitoare) au dus la interpretari diferite de la o civilizatie la alta.

Riturile si traditiile (care nu erau pe deplin intelese, unele necunoscute) au fost considerate exotice si interpretate de greci si romani ca o religie distorsionata – numita magie.

Vrajitoarele din Grecia proveneau din zone indepartate si exotice (Tesalia si regiuni din jurul Marii Negre), iar in lumea romana erau considerate o populatie cu traditii foarte diferite de cele ale romanilor. Magii erau preotii lui Zoroastru si ai lui Ahura Mazda (figuri divine, considerate ca au inventat magia).

Valeria (numele ei complet era Valeria Luperca) – era considerata o vrajitoare buna romana (avea o indeletnicire oculta benefica). Povestea este frumoasa, ea spune: in cetatea Valeriei, aparuse o molima cumplita, iar pentru a fi inlaturata in fiecare an trebuia sa fie sacrificata o tanara fecioara pentru Zeita Iunona. Intr-un an, a fost aleasa pentru jertfa Valeria. In momentul cand trebuia sa-si ia viata la altar, un vultur a adus o ramurica langa ea, apoi i-a smuls sabia din mana si a lasat-o sa cada langa o vaca. Valeria a considerat aceasta intamplare un mesaj divin si a sacrificat vaca. Apoi a luat ramurica de pe altar si i-a atins cu ea pe cei loviti de molima, vindecandu-i pe loc. Fapta sa a fost considerata magie iar ea a fost numita vrajitoare.

Circe – era fiica Zeului Helios (Soarele) si a Persei (sora lui Eetes) si locuia pe insula Eea si pe Muntele Circeau. Era frumoasa, celebra pentru vrajitoriile sale – ea ii transforma in animale pe toti care o vizitau.

In ,,Odiseea” este scris ca pe insula sa a ajuns Odiseu, care a trimis cativa oameni de-ai sai inainte sa exploreze zona. Circe i-a transformat in porci, le-a amestecat in mancare farmece (ca ei sa uite totul) si i-a inchis intr-o cocina. Doar unul dintre ei a scapat (Eurilohos) si l-a instiintat pe Odiseu. Afland acestea, Odiseu cere ajutorul Zeului Hermes. El primeste o planta magica, ,,moly”, care il fereste de vraji si ii permite apropierea de Circe. Odiseu a ramas la vrajitoarea Circe, daruindu-i trei fii, pe Telegonos, Agrios si Latinus.

Circe, pe langa capacitatea de a transforma oamenii in animale, prevedea viitorul si cunostea tainele despre morti. Pana in epoca Imperiului Roman este cunoscut cultul Circei pe Muntele Circeau, unde era pestera vrajitoarei.

Pe langa ,,Odiseea”, Circe apare si in ,,Telegonia” a lui Eugammon din Cirene, intr-o drama a lui Eschil, in comedia ,,Eneida” a lui Vergiliu si altele. Circe apare in ceramica greceasca prin interpretari comice sau satirice ale traditiei, in picturi, in scene din ,,Tabura Iliaca”, cu Circe fiind identificat si un cap din epoca imperiala (aflat la Muzeul Termelor) provenind de pe Muntele Circeau.

Medeea – era o vrajitoare care datorita farmecelor sale era considerata de origine divina. In mitologia greaca, Medeea era fiica lui Eetes (regele Colhidei), al carei nume inseamna ,,viclesuguri, siretenii”.

O legenda mitologica spune ca intre Tethys si Medeea s-a creat o disputa a frumusetii, la care regele din Creta (Idomeneu) era arbitru. Acesta a decis invingatoare pe Tethys, iar Medeea suparata ii blestema pe toti sustinand: ,,cretanii sunt mincinosi” – aceasta credinta a devenit proverbiala in Grecia antica.

Iason pleaca in Colhida pentru a gasi ,,lana de aur”. Medeea, indragostita de el, il insoteste in calatorie si ii devine sotie. Fiind urmariti de regele Eetes, Medeea face o magie – aruncand in calea regelui cu ramasitele fratelui sau Absirtos (ucis). Astfel regele Eetes (adunand ramasitele acestuia) nu a mai reusit sa-i ajunga.

Citește și:  O scurtă istorie a proceselor de vrăjitorie în Europa secolelor XV - XVIII

O alta vrajitorie: Medeea, ajunsa la Iolcos, i-a redat frumusetea si tineretea lui Eson (care era tatal lui Iason) spalandu-l intr-o baie cu ierburi vrajite (,,Metamorfoze” de Ovidiu). Iason o paraseste pe Medeea deoarece s-a indragostit de fiica regelui Corintului. Medeea se razbuna pe sotul necredincios, omoara cei doi fii pe care ii avusese cu Iason si ucide pe tanara mireasa cu un val vrajit – care luand foc a distrus totul in jur (palatul si pe Creon, regele Corintului). Dupa razbunare, Medeea pleaca la Atena, intr-un car purtat in zbor de serpi inaripati; aici (potrivit legendei) Medeea se casatoreste cu Egeu.

Dintre numeroasele aparitii ale Medeei in literatura clasica sunt demne de amintit: ,,Teogonia” lui Hesiod, ,,Medeea” lui Euripide, ,,Medeea” lui Seneca, ,,Metamorfoze” de Ovidiu, ,,Fabule” de Hyginus” etc.

Dido (Didona) – este o frumoasa vrajitoare a Antichitatii, fiind considerata celebra pentru ca a intemeiat cetatea Cartagina. Didona era fiica Regele Tirului si sora cu Pigmalion, care dupa moartea tatalui lor a urcat la tron. Dido s-a casatorit cu Acerbas, pe care Pigmalion l-a ucis. Dido, pentru a scapa de cruzimea fratelui, a parasit in taina Tirul, mergand in Africa (imbarcandu-se cu bunurile sale si cativa nobili).

Ajunsa in tinutul Cartaginei, ii cere Regelui Iarbas o bucata de pamant unde sa locuiasca. Regele ii promite in batjocura atata pamant cat se putea cuprinde intr-o piele de bou. Dido insa a taiat imediat pielea boului in fasii foarte subtiri, le-a prins intre ele formand un contur care ,,a cuprins” pamantul necesar ridicarii cetatii Cartagina.

Curand cetatea a ajuns foarte bogata, infloritoare, incat bunastarea ei l-a atras pe Iarbas, care, dorind cetatea, a cerut mana Didonei, amenintand ca altfel va declara razboi pentru a cuceri Cartagina. Dido (desi in suflet era credincioasa inca juramantului facut fostului ei sot, de credinta eterna) dandu-si seama de riscurile imense in caz de razboi, a acceptat cererea. Dar gandul ei nu era acesta. Didona, sub pretextul celebrarii unui ritual funerar pentru sotul ei mort, a facut un rug si s-a jertfit pe el in prezenta intregului ei popor. Din acel moment cartaginezii au declarat-o Zeita.

Despre Dido (personaj principal) a scris Petrarca in ,,Tronfi” si Boccaccio in ,,De claris mulieribus” in epoca medievala. In epoca moderna mitul Didonei este reluat de Metastasio in ,,Dido parasita” – care a fost pusa pe muzica de multi compozitori, cunoscand un mare succes.

Pasifae – se numea ,,Stralucitoarea”, era fiica Soarelui, Helios si a Persei (regina Cretei). A fost sotia lui Minos si a avut cu el trei copii: Androgen, Fedra si Ariadna.

Indragostita de un taur alb, a fost ajutata de sculptorul Dedal sa-si indeplineasca nefireasca dorinta, impreunandu-se cu animalul, ascunzandu-se intr-o statuie ce intruchipa o vaca, pe care artistul Dedal o faurise cu multa maiestrie, incat parea sa fie adevarata. Din unirea lor s-a nascut Minotaurul si pentru a-l ascunde de oameni, Minos i-a cerut lui Dedal sa construiasca labirintul.

Minos (datorita vrajii facute de geloasa sa sotie Pasifae) era supus unui chin ingrozitor ori de cate ori se unea cu o fata (in afara caminului conjugal), din trupul sau ieseau gandaci si alte vietati care adesea provocau si moartea iubitelor sale. Minos va scapa de acest blestem, cand o planta magica oferita de Procris, va risipi vraja.

Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.