Furtunile solare sau furtunile geomagnetice sunt fenomene generate de interacţiunea dintre variaţiile activităţii solare şi câmpul magnetic al Pământului, care duc la fluctuaţii bruşte şi intense de energie. O furtună solară este provocată de unda de şoc a vântului solar (un flux de particule încărcate electric, emise de atmosfera superioară a Soarelui), care interacţionează cu câmpul magnetic al Terrei.

Deşi, în epoca modernă, s-au făcut preogrese semnificative în cercetarea acestui fenomen, al furtunilor solare, acestea nu pot fi controlate, iar când produc tulburări severe ale câmpului magnetic al Pământului, efectele pot fi dramatice, afectând reţelele de telecomunicaţii, sateliţii artificiali, echipamentele electronice, infrastructura pe scară largă etc.

O furtună solară va lovi Pământul miercuri, 19 iulie 2022

Tamitha Skov, Space Weather Woman
Tamitha Skov, Space Weather Woman

Tamitha Skov, fizician american, cercetător la Aerospace Corporation, profesor de heliofizică, supranumită “Space Weather Woman” (“femeia meteo spațială”), cu ajutorul unui model de predicţie al NASA, pentru aceste fenomene, a anunţat că, în dimineaţa zilei de 19 iulie 2022, va avea loc o furtună solară, care “va lovi direct” Pământul. “Lovitură directă! Un filament lung ca un şarpe se desprinde de Soare într-un balet uluitor”, preciza Tamitha Skov, descriind imaginile dintr-un videoclip de cinci secunde cu Soarele.

Sunt greu de prezis, sublinia cercetătoarea, traiectoria (orientarea magnetică) şi intensitatea acestei furtuni geomagnetice, dar este foarte posibil să fie observate, drept consecinţe ale furtunii solare, aurore boreale puternice la latitudini medii (acolo unde, de regulă, nu se produc aurore boreale), întreruperi în funcţionarea GPS-urilor şi ale semnalelor radio, pe “partea întunecată” (unde este noapte) a Pământului, pene de curent electric etc. Pe o scală de la 1 la 5, această furtună solară va fi, probabil, de nivel 3.

Magnetosfera
Magnetosfera

Cercetătorii din domeniu au mai observat că planeta Pământ, în ultimii ani, s-a confruntat cu furtuni solare din ce în ce mai puternice, vârful acestui ciclu de “trezire” a Soarelui fiind aşteptat în anul 2025.

Un “ciclu solar” este o variaţie periodică a radiaţiei solare, care determină schimbări climatice importante pe Terra şi care durează, în medie, 11,2 ani (durata minimă a unui ciclu solar fiind de 8 ani, iar cea maximă, de 15 ani). Aceste cicluri solare sunt determinate de câmpul magnetic al Soarelui, care se inversează o dată la 11 ani. Actualul ciclu solar, al 25-lea după 1755 (când a început observarea sistematică a petelor solare), a început în decembrie 2019.

Furtunile solare – imensă energie risipită în cosmos

Furtunile solare, Sursa Live Science
Furtunile solare, Sursa Live Science

Erupțiile solare, ejecțiile de masă coronală, vântul solar de mare viteză și particulele energetice solare sunt cele patru componente majore ale activității solare. Nu este de ignorat faptul că, atunci când se produc furtunile solare, energia risipită în cosmos este de o sută de mii de ori mai mare decât întregul arsenal nuclear al planetei, iar o parte a unei asemenea erupţii poate să pătrundă prin câmpul protector al Pământului.

Potrivit NASA, erupțiile solare afectează Pământul doar atunci când apar pe partea Soarelui îndreptată spre noi. Asadar, ejecțiile de masă coronală (CME) – nori mari de plasmă și câmpurile magnetice eliberate de Soare – vor afecta Pământul numai dacă “norul” care iese din Soare este îndreptat către planeta noastră.

Iar în ceea ce privește vântul solar de mare viteză, doar atunci când se apropie de ecuatorul solar afectează Pământul. De asemenea, numai particulele energetice solare care urmează liniile câmpului magnetic care traversează Pământul vor provoca un anume tip de impact.

De regulă, atmosfera Pământului răspunde unei furtuni geomagnetice încălzindu-se şi dilatându-se. O atmosferă mai ridicată şi mai extinsă creşte puterea de atracţie a Terrei asupra sateliţilor artificiali aflaţi pe o orbită joasă şi le poate scurta viaţa prin accelerarea reintrării lor în atmosferă. De asemenea, astronauţii aflaţi în misiuni spaţiale, în timpul futunilor solare, trebuie să se protejeze în interiorul navetelor, deoarece radiaţiile unei furtuni geomagnetice pot distruge celulele din corpul uman.

Citește și:  Sfaturi pentru a trata consumul abuziv de alcool, citește aici

Cea mai mare furtună solară din istoria Pământului

Furtunile solare, Sursa NASA
Furtunile solare, Sursa NASA

Cea mai mare furtună solară din istoria Pământului, cunoscută şi sub denumirea de “Evenimentul Carrington” (de la numele astronomului britanic Richard Carrington, care a observat-o şi analizat-o) a avut loc în anul 1859, în timpul celui de-al 10-lea ciclu solar (de când se fac observaţii ştiinţifice asupra acestui fenomen).

Într-o zi de duminică, 28 august, cerul Americii de Nord şi Americii de Sud s-a acoperit de un fel de “aurore boreale” si de scurte “fulgere” albe, intense. Câteva zile mai târziu, în zilele de 1 – 2 septembrie 1859, aurorele boreale au fost văzute în întreaga lume, mai ales deasupra regiunii Caraibe (la est de America Centrală) si deasupra Munţilor Stâncoşi (din vestul Americii de Nord).

Acest al doilea val, din septembrie, al furtunii solare, a scos din funcţiune liniile de telegraf şi toate aparatele de măsurare a câmpului magnetic din toată America de Nord şi din Europa. Se spune că pilonii telegrafelor aruncau scântei, iar hârtia folosită în telegrafiere a luat foc, unele aparate continuau să trimită mesaje, în pofida faptului că erau complet deconectate de la sursele de alimentare.

Astronomul Richard Carrington, care a observat cu mare atenţie fenomenul, a consemnat că o ejecție coronală de masă uriașă (CME) a venit direct spre Pământ, ajungând pe planeta noastră în 18 ore, cu o viteză de 1.600.000 de kilometri pe oră, deşi o astfel de “călătorie” durează, în mod normal, trei – patru zile, acest fapt explicându-se prin aceea că o altă ejecție masivă CME, din zilele anterioare, i-a “netezit” drumul.

Dacă furtunile solare de la vremea respectivă au fost receptate ca având un impact “moderat”, situaţia se datorează faptului că civilizaţia tehnologică era incă la începuturile ei. Astăzi, urmările ar fi uriaşe, aproape de neimaginat.

Furtunile solare din epoca modernă

Furtuni geomagnetice
Furtuni geomagnetice

Dintre furtunile solare din epoca modernă, mai semnificative au fost cele din 1909, 1921, din 1960, când s-a produs o perturbare radio pe scară largă, au fost semnalate cazuri de telegrafişti – victime ale şocurilor electrice, mai multe incendii ale unor instalaţii etc.

În 1989, a avut loc, de asemenea, o erupţie solară de mari proporţii, care a provocat, în Canada (Quebec) o pană de curent de nouă ore.

În iulie 2012, conform informaţiilor NASA, cea mai puternică furtună solară din ultimii 150 de ani a trecut la mică distanţă de Pământ şi a avut atâta forţă încât ar fi putut trimite civilizaţia noastră cu două secole în urmă. A fost doar o chestiune de şansă că ejecțiile de masă coronală nu au interacţionat cu câmpul magnetic al Terrei.

Cercetătorii avertizează că, deşi majoritatea furtunilor solare nu au consecinţe grave pentru Terra, este doar o chestiune de timp pentru ca o furtună geomagnetică majoră să declanşeze un adevărat haos în lumea noastră, dependentă de Internet, de comunicaţii prin satelit, gadgeturi, să paralizeze tehnologia de pe Pământ (care nu ar putea fi refăcută in mai puţin de 10 ani), să provoace pagube de trilioane de euro, în condiţiile în care amploarea unor astfel de fenomene astronomice nu poate fi anticipată, nici controlată.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.