Gainusa de stanca cu gatul alb (Picathartes gymnocephalus) este o pasare diferita fata de alte specii prin faptul ca are capul lipsit de pene si emite niste sunete care se aseamana cu un scartait. Traieste in padurile si in zonele stancoase din vestul Africii, din Guineea, Ghana, Sierra Leone si pana in Tago, la altitudini de pana la 800 m. Este o pasare sedentara, de regula nu migreaza, prefera zonele din apropierea cursurilor de apa, chiar la distante de 100 m de acestea.
Preferă habitatele apropiate de cursurile de apă, unde își construiește cuiburile în peșteri sau crăpături de stâncă, folosind fire de iarbă și lut.
Descrierea fizică și adaptările unice ale găinușei de stâncă
Adultii au lungimea corpului de 40 cm si greutatea de 230 g. Au capul, barbia si gatul fara pene, acoperite cu o piele de culoare galbena-aprinsa, doar pe frunte prezinta un strat fin de puf. La ceafa pielea are doua pete neagre, iar pe gat, in spatele capului pielea este galbena-portocalie.
Penajul pe partea dorsala este negru, gri spre umeri, iar pe partea ventrala este alb. Coada este lunga de cca. 18 cm, cu pene maronii de nuanta celor de la aripi. Ochii sunt mari, cu pleoape negre si irisul de culoare maronie. Picioarele sunt lungi, de culoare gri, iar ciocul este mare, puternic, lung de 3 cm, curbat in jos, de culoare neagra sau maronie, cu o pata galbena la varf.
Habitatul și distribuția geografică a găinușei de stâncă cu gâtul alb
Gainusa de stanca cu gatul alb traieste singura sau in pereche. Mai rar pot fi vazute grupuri mici, formate din 3-5 exemplare. Zboara la altitudini joase si pe distante scurte, printre liane si copaci, face salturi cu pauze intre ele, iar uneori sta ascunsa in desisul padurii pentru a se odihni.
Isi face cuibul in pesteri sau in crapaturile de stanci de pe teritoriul ei, din fire de iarba, radacini de plante si alte vegetale, pe care il captuseste cu un strat de lut de 3 cm. Intotdeauna isi alege un loc de stanca cu peretii inclinati spre interior, astfel incat cuibul sa fie protejat si din acest punct de vedere.
Comportament și dietă la găinușa de stâncă
Isi cauta hrana in apropierea raurilor, in nisip, sau pe sol, aceasta fiind alcatuita din insecte, melci, broaste, resturi de crabi, lacuste, gandaci, anumite specii de furnici, termite, viermi, soparle mici, iar uneori si plante.
Reproducerea și îngrijirea puilor
In perioada de imperechere femela depune unul sau doua oua in cuib, care au un colorit crem cu pete maronii si sunt de cca. 14,5 g. Ouale sunt clocite de ambii parteneri (schimbandu-se intre ei la 12 ore) timp de aproximativ 4 saptamani. Dupa eclozarea oualor ies puii care incep sa aiba pene dupa o saptamana si sa vada abia dupa 11 zile.
Puii sunt hraniti de ambii parinti timp de 23-27 de zile, apoi incep sa zboare si sa-si caute hrana singuri. Desi ies din cuib si se descurca singuri, puii raman alaturi de parinti inca o perioada de timp. Cand sunt mici puii sunt vanati de serpi si maimute.
Gainusa de stanca cu gatul alb face parte din ordinul Passeriformes, familia Picathartidae si este o specie in pericol de disparitie.
Conservarea găinușei de stâncă și inițiativele de protecție
Găinușa de stâncă cu gâtul alb este clasificată ca specie vulnerabilă pe Lista Roșie a IUCN, din cauza pierderii habitatului și a vânătorii excesive. În multe regiuni din vestul Africii, defrișările pentru agricultură și extinderea așezărilor umane afectează grav habitatele naturale ale acestei păsări.
Programele de conservare din Ghana, Sierra Leone și alte țări africane încearcă să protejeze aceste habitate prin crearea de rezervații naturale și implementarea unor măsuri de reîmpădurire.
Educația localnicilor cu privire la importanța biodiversității și la conservarea speciilor rare este esențială pentru a preveni dispariția găinușei de stâncă. De asemenea, monitorizarea populațiilor de găinușe de stâncă în sălbăticie oferă informații valoroase pentru planificarea strategiilor viitoare de conservare.
Video – Gainusa de stanca cu gatul alb (Picathartes gymnocephalus):
