Gangele sau Ganga, aşa cum este cunoscut în limba hindi, a fost şi este simbolul culturii şi civilizaţiei indiene. Fluviul îşi începe drumul său lung de 2.510 km la Gaumakh, în sudul munţilor Himalaya şi se varsă în Golful Bengal. De-a lungul cursului său trece prin China, India, Nepal şi Bangladeş. Bazinul său este una din cele mai fertile şi dens populate zone din lume. Pentru hinduşi este mult mai mult decât o simplă apă curgătoare: este o mamă, o zeiţă, o manifestare fizică a sacrului, fiica zeului muntelui Himalaya.
Zeiţa Ganga este invocată în mod repetat în scrierile sfinte Veda, Purana şi în alte două scrieri indiene cu caracter religios, Ramayana şi Mahabharata. Conform mitologiei hinduse, Ganga curgea în ceruri, însă i s-a cerut să coboare pe pământ. Temându-se că în coborârea sa ar fi putut distruge pământul, zeii au cerut ajutorul lui Shiva. Shiva a încetinit coborârea sa, oprindu-i căderea în părul său puternic. De atunci, Ganga se află pe capul lui Shiva.
În mitologia hindusă se crede că spălatul în apele Gangelui duce la iertarea păcatelor şi facilitează intrarea în Nirvana. În apele fluviului, hinduşii aruncă cenuşa celor morţi din credinţa că aceasta le va ghida sufletele direct în paradis. Pentru a-i curăţa de păcate, bebeluşii sunt botezaţi în apele sale.
Această credinţă este adânc înrădăcinată în mentalitatea oamenilor şi este dovedită prin numărul imens de persoane care călătoresc distanţe foarte mari pentru a se putea scufunda în apele Gangelui. O parte din aceste locuri sacre situate pe malurile fluviului sunt Varanasi (unul din cele mai importante locuri de pelerinaj pentru budişti şi hinduşi), Haridwar şi Prayag.
Mulţi hinduşi cred că viaţa este incompletă fără a face măcar o baie în Gange. Multe familii ţin în casă măcar o sticluţă cu această apă sfântă. Faptul se datorează prestigiului de a avea această apă, ce este folosită în situaţia în care cineva din acea locuinţă este pe moarte.
Unele dintre cele mai importante festivaluri hinduse şi adunări religioase sunt celebrate pe malurile fluviului. Printre cele mai importante putem numi Kumbh Mela (cea mai mare adunare religioasă din lume – s-au adunat şi 120 de milioane de oameni) care are loc la fiecare 3 ani şi târgul Kumbh.
Pe lângă beneficiile spirituale, Gangele fertilizează tot solul din jurul său. Bazinul fluviului este esenţial pentru economiile agricole ale Indiei şi Bangladeşului. Fluviul şi afluenţii săi oferă o sursă infinită de irigare pentru suprafeţe foarte mari. Culturile cele mai comune includ cele de zahăr, orez, linte, cartofi şi grâu. Prezenţa mlaştinilor şi a lacurilor de-a lungul malurilor fluviului oferă o zonă bogată pentru creşterea legumelor şi oportunitate de pescuit, chiar dacă acest lucru nu este recomandat din cauza nivelului ridicat al poluării.
Potenţialul hidroelectric al Gangelui şi al afluenţilor săi a fost estimat undeva la 13 milioane de kilowaţi, din care două cincimi se află în India, iar restul în Nepal. O parte a acestui potenţial a fost exploatat în India prin hidrocentrale de-a lungul râurilor Chambal şi Rihand.
Din păcate, apele sale sunt unele dintre cele mai poluate din lume. Poluarea începe chiar de la sursa sa. Exploatarea sa comercială a crescut în aceeaşi proporţie cu creşterea populaţiei. Cele mai bune exemple le constituie oraşele Gangotri şi Uttarkashi. Până prin anii 1970 Gangotri avea doar câteva colibe; de atunci populaţia sa a crescut alarmant. De când oraşe precum acestea au cunoscut o mare dezvoltare, fluviul este folosit pentru deversările deşeurilor industriale ale fabricilor de articole de piele sau celor de celuloză.
În drumul său prin cele mai populate zone, fluviul colectează şi cantităţi foarte mari de poluanţi umani, cei mai mulţi de pe urma deversărilor de fecale şi aruncării cadavrelor. Să îţi incinerezi corpul pentru ca apoi să îţi fie aruncată cenuşa în fluviu înseamnă asigurarea unui loc în rai. Din păcate, nu toată lumea îşi permite o incinerare completă şi din acest motiv multe resturi de cadavre ajung în apele fluviului. În multe situaţii familia nu îşi permite nici măcar o incinerare parţială, iar cadavrul este aruncat întreg. Gangele a devenit agentul de transmitere a celor mai grave boli precum dizenteria, hepatita şi holera.
Din acest motiv, scăldatul şi băutul de apă din Gange aduce cu el un risc foarte mare de infectare. Chiar dacă s-au făcut multe propuneri pentru a remedia această situaţie, au fost realizate doar puţine progrese.
Chiar în condiţiile în care multe persoane se îmbolnăvesc de la băutul şi folositul apelor sale, ele nu se vor opri deoarece o consideră ca fiind sfântă. Medicii care sunt sensibili din punct de vedere cultural, fiind conştienţi de cultura din jurul Gangelui, au o abordare mult mai sensibilă şi prezintă mai multă înţelegere când se ocupă cu pacienţii bolnavi din cauza apelor sale poluate.
În pofida tuturor avertizărilor, Gangele este şi va rămâne cea mai venerată apă de către populaţia Indiei şi nu numai.
