Prima gară din localitatea Sinaia a fost inaugurată în anul 1879 şi extinsă apoi în 1886 pentru regele Carol I al României. Ansamblul va fi demolat aproape în totalitate în 1911, din el păstrându-se doar salonul regal, care astăzi găzduieşte o colecţie unicat de machete şi însemne feroviare.
În anul 1913, compania Demeter Cartner a ridicat o nouă gară mai mare, având un hol central amplu şi două aripi laterale, care găzduiesc la parter birourile lucrătorilor feroviari. La etaj, se află vechile locuinţe ale personalului staţiei de cale ferată.
O a doua gară va fi realizată în perioada 1938 – 1940, la comanda regelui Carol II, după planurile arhitectui Duiliu Marcu, de numele căruia se leagă Hotelul Athene Palace, Biblioteca Academiei Române, Opera din Timişoara şi Palatul CFR Bucureşti.
Acest edificiu, ridicat din piatră, în stil românesc, poartă însemnele regale ale regelui Carol II şi a fost rezervat exclusiv familiei regale şi oaspeţilor ei. În salonul de primire, se află o frescă executată de Dimitrie Ştirbei, cu dimensiunile de 5,5 x 5,5 metri, ce reprezintă o vânătoare domnească, cu opt personaje în mărime naturală.
În vremea regimului comunist, Gara Regală a servit drept local pentru clubul muncitoresc CFR, însă după anul 1965 şi-a redobândit statutul exclusivist, aici fiind primiţi şefi de state şi înalţi oficiali.
Pe peronul gării din Sinaia, a fost amplasată o placă comemorativă în amintirea lui I. Gh. Duca, prim-ministru al României, asasinat în acest loc de legionari în anul 1933.
Pe lângă valoarea sa istorică și culturală, Gara Sinaia este un punct de interes pentru entuziaștii de arhitectură, cu designul său ce reflectă influențele estetice ale epocii sale. Fiecare detaliu arhitectural spune o poveste despre gusturile și tehnicile de construcție din perioada respectivă.
Gara Sinaia nu este doar un punct de oprire pentru călătorii care explorează regiunea, ci și un loc de întâlnire pentru comunitatea locală. Evenimentele culturale și expozițiile temporare găzduite aici contribuie la dinamica culturală a orașului, transformând gara într-un centru viu de activitate.
