Geografia lui Venus este foarte interesanta, cea mai veche forma de relief avand vechimea de 800 de milioane de ani. Fenomenele vulcanice intense de la acea vreme au eliminat suprafata anterioara a planetei, inclusiv orice cratere mari din istoria timpurie a lui Venus. Aceasta planeta nu prezinta nicio dovada a existentei placilor tectonice. Nu exista lanturi lungi si drepte de vulcani. De asemenea, nu exista zone clare de subductie. Desi rifturile sunt destul de comune, niciuna dintre acestea nu arata ca cele de pe Pamant. Regiunile asemanatoare cu continentele sunt rare si nu prezinta niciuna dintre caracteristicile obisnuite ale celor de pe Pamant. Astfel, in timp ce fenomenele vulcanice de pe Pamant marcheaza in cea mai mare parte limitele si miscarile placilor, cele de pe Venus sunt mult mai regionale si mai putin sistematice.
Pe Venus se cunosc peste 1600 de vulcani majori sau caracteristici vulcanice (mai multe decat pe orice alta planeta). Vulcanii exista intr-o varietate de forme. Majoritatea sunt vulcani sub forma unor paravane mari sau mici, insa exista si multe caracteristici complexe, unele constructii neobisnuite si cateva caracteristici de debit mare. Suprafata planetei Venus este acoperita cu 20% campii joase, 70% zone inalte si 10% zone muntoase. Geografia planetei a fost modelata de fenomenele vulcanice, de impacturi si de remodelarea crustei. Nu s-au gasit dovezi clare ale vulcanilor activi in prezent, desi variatiile mari de dioxid de sulf in atmosfera i-a facut pe unii oameni de stiinta sa presupuna ca vulcanii ar putea fi activi.
Fenomenele vulcanice pe Venus
Desi nu exista precipitatii, oceane sau vanturi puternice care sa erodeze suprafata, acest proces are loc intr-o anumita masura. Imaginile radar ale suprafetei arata dungi eoliene si dune de nisip. In plus, atmosfera coroziva ar putea modifica rocile din punct de vedere chimic. Craterele de impact sunt deasemenea afectate de atmosfera densa. Venus nu prezinta eroziuni cauzate de apa sau vanturi puternice. In schimb, eruptiile vulcanice sunt o forta majora de remodelare a geografiei planetei. Diferentele dintre tipurile de magma si rata de eruptie a dus la existenta unei mari varietati de caracteristici de suprafata. Campiile netede formate de lava lichida acopera cea mai mare parte a planetei Venus. Crestele si fracturile inguste de pe acestea se formeaza atunci cand crusta este trasa si impinsa de forte geologice.
Pe Venus se gasesc vulcani de diverse dimensiuni, de la mii de cupole mici, presarate pe campii, pana la munti mari. Vulcanul Sapa Mons are inaltimea de 4 kilometri si este inconjurat de fluxuri de lava. In varful acestuia se afla doua cupole vulcanice abrupte – ambele arata dovezi ale alunecarilor masive de teren de-a lungul partilor laterale. Cupolele vulcanice mari si abrupte apar in grupuri pe Venus. Adeseori, acestea sunt acoperite cu modele complexe de fracturi. Canali sunt canale sculptate de lava, similare cu cele de pe Luna. Aceste canale se pot extinde pana la peste 5000 de kilometri (mai lungi decat pe orice alta planeta). Cel mai probabil, canalele s-au format atunci cand lava lichida extrem de fierbinte a erupt pe suprafata planetei. In unele zone, activitatea vulcanica a persistat pentru o lunga perioada de timp sau a produs cantitati atat de mari de magma, incat s-au creat campii ale fluxurilor de lava. Mylitta Fluctus este una dintre cele mai mari asemenea campii, aceasta extinzandu-se spre nord pana la aproape 1000 de kilometri.
Alte caracteristici de suprafata
Fortele geologice care lucreaza sub crusta au creat munti, fisuri si modele de fracturi, in timp ce vanturile lente au sculptat suprafata planetei in moduri mai subtile. Alpha Regio este un exemplu al scoartei extrem de deformate, numita tessera. Asemenea regiuni ar putea fi cele mai vechi suprafete de pe Venus. Ele au fost produse de forte geologice puternice care au indoit crusta si au creat modele intretesute de creste si vai. Maxwell Montes se ridica abrupt din platoul neted pana la inaltimea de aproape 11 kilometri. Cercul mare si intunecat este craterul de impact Cleopatra.
Venus este infasurata de centuri inguste unde suprafata planeta a fost sfasiata de fortele geologice. Asemenea fisuri au rupt in doua craterul Somerville de pe Luna. De obicei, zonele de fisuri au latimea de mai putin de cateva sute de kilometri si contin zeci de creste si vai aproape paralele. Vulcanii apar de multe ori de-a lungul acestor zone de crusta slabita. Spre deosebire de Pamant, Venus nu arata dovezi ale existentei placilor tectonice (proces care ajuta la eliberarea caldurii interne). O modalitate prin care Venus isi elibereaza caldura este prin formarea unui numar mare de caracteristici numite coroane – modele circulare de fracturi, despre care se crede ca se formeaza atunci cand materialul fierbinte de sub crusta impinge in sus, deformand suprafata. Coroanele sunt adesea insotite de curgeri vaste de lava.
