Ghionoaia sura (Picus canus) este o pasare sedentara foarte raspandita la noi in tara, care cloceste in scorburile arborilor din padurile de foioase, in salcii si plopi, la malurile Dunarii, in Delta si mai ales in padurile de pe dealuri.
Populeaza regiunile din centrul, nordul si sud-estul Europei. Apare in Asia, China de Est, Indochina, dar si la poalele Muntilor Himalaya.
Este mai mica decat ghionoaia verde, are lungimea corpului de 26 cm, greutatea de 130-160 g si deschiderea aripilor de 38-40 cm. Penajul pe spate si aripi este verde-masliniu, pe gat si partea ventrala este de un gri-verde deschis.
Masculul are o pata rosie pe cap si una neagra pe fata. Ciocul este puternic si inchis la culoare. Coada are pene gri-negre, galbene si maro. Aripile prezinta cateva pene negre cu puncte albe.
Sunetul ei se aseamana cu al ciocanitorii verzi, doar ca este mai moale si coboara treptat. Traieste aproximativ patru sau cinci ani.
Isi face cuibul la inaltimi de peste 3 m, in scorburile copacilor. Uneori poate fi vazuta cuibarind in scorburi de cires, par, arin, frasin, ulm si alte tipuri de arbori. La saparea scorburei participa ambii parteneri. Orificiul de intrare in scorbura este rotund, de 5-6 cm si usor inclinat, pentru a proteja cuibul impotriva patrunderii picaturilor de ploaie.
Femela depune patru sau cinci oua fine, ovale, albe sau galbui, care au cca. 7 g. Ouale sunt clocite 16-17 zile apoi eclozeaza. Puii sunt incalziti si hraniti de ambii parinti cu diferite insecte si larve.
Ghionoaia sura face parte din ordinul Piciformes si familia Picidae.
Video – Ghionoaie sura (Picus canus):