Un gigant de gaz este o planeta mare, compusa in mare parte din hidrogen si heliu, plus ceva metan, amoniac si alte substante usoare. Acest tip de planeta are un nucleu substantial de metal si roca, in jurul caruia s-au acumulat materialele mai usoare care formeaza cea mai mare parte a obiectului. Cei patru giganti de gaz ai sistemului nostru solar sunt: Jupiter, Saturn, Uranus si Neptun (in ordine, in functie de distanta de la soare). Jupiter ilustreaza de ce termenul “gigant de gaz” (inventat de scriitorul SF, James Blish) este oarecum un termen impropriu. In afara de faptul ca are un nucleu solid de dimensiuni considerabile, Jupiter are, de asemenea, mult hidrogen in stare lichida sau, la adancimi mai mari, in stare cvasi-metalica.
Cele mai multe dintre planetele extrasolare descoperite pana in prezent par a fi giganti de gaz, desi acest lucru este un efect de selectie care decurge din faptul ca metodele actuale de detectare sunt extrem de partinitoare fata de gasirea planetelor masive. Limita superioara de masa a unui gigant de gaz este in jur de 13 ori masa lui Jupiter. Mai sus de aceasta limita, teoria sugereaza ca presiunea din interiorul unui obiect este suficienta pentru a induce un nivel modest de fuziune a deuteriului, care produce indeajuns de multa caldura pentru ca acel obiect sa straluceasca slab ca o pitica maro. Gigantii de gaz mai sunt numiti si jovieni sau planete de tip Jupiter.
In anul 2006, astronomii au anuntat ca observatiile Telescopului Spatial Spitzer arata ca gigantii de gaz fie se formeaza foarte devreme (in primii 10 milioane de ani din viata unei stele asemanatoare cu soarele), fie nu se formeaza deloc. O echipa de astronomi de la Observatorul Steward al Universitatii din Arizona a efectuat o cercetare cuprinzatoare, cu ajutorul Telescopului Spitzer, a gazului din jurul a 15 stele asemanatoare cu soarele (majoritatea aveau varste cuprinse intre 3 milioane si 30 de milioane de ani).
In plus, unii din membrii echipei au cercetat prezenta gazului rece in regiunile exterioare ale acestor sisteme stelare. Zonele exterioare ale acestor sisteme stelare sunt similare cu regiunea din jurul orbitei lui Saturn si cu regiunea aflata dincolo de propriul nostru sistem solar. Toate stelele din acest studiu, inclusiv cele cu varsta de numai cateva milioane de ani, au mai putin de 10% din masa lui Jupiter in ceea ce priveste gazul care orbiteaza in jurul lor. Acest lucru indica faptul ca planetele gigante de gaz (ca Jupiter si Saturn) s-au format deja in aceste sisteme stelare tinere sau nu se vor forma niciodata.
