Nu se cunoaște exact când au fost construite aceste grădini, însă atunci când împăratul Babur, primul împărat Mughal, a capturat orașul Kabul, în 1504, el a hotărât refacerea acestora. Conform tradiției dinastiei Mughal, conducătorii construiau diverse locuri speciale pentru relaxare și recreere în timpul vieții, urmând ca spre sfârșitul vieții să aleagă unul dintre ele pentru a fi înmormântat în ele – în acest sens, Babur a ales aceste grădini din Kabul pentru a-i servi drept loc de veci.
Împăratul era pasionat de natură și de frumos, astfel a creat și a supravegheat personal cel puțin zece grădini în capitala sa, Kabul.
Grădinile Bagh-e Babur aparține unei categorii de grădini islamice. Crearea grădinilor islamice este puternic legată de reprezentarea simbolurilor religioase, ceea ce ele diferențează de grădinile europeana, chiar dacă alte aspecte conceptuale, sociale și politice ar putea fi împărtășite. Grădinile islamice se ghidează numite principii unice în design și amplasarea elementelor. Forma lor își are originea în grădinile ce țineau tradiția iraniană a regilor Ahemenid din secolul al VI-lea î.Hr., de aceea fiind numite mai târziu grădini persane. Odată cu răspândirea islamului, tradiția iraniană a adoptat noi elemente legate de simbolismul islamic, ducând către și fiind exprimate printr-un tip de design și compozoție canonizat. În timpul dinastiei Abbasid, acest tip de grădină a devenit o parte integrantă din arhitectura reprezentațională în lumea islamică, de exemplu la Samarra și Shiraz.
Grădinile lui Babur din Kabul au fost organizate după clasicul tipar „charbagh” (de patru secțiuni), cu o serie de terase cantonate și defalcate de un curs de apă central. Au fost folosite drept loc de odihnă și plăcere vizuală de mulți conducători din dinastia Mughal, însă au fost părăsite dupa ce au pierdut controlul orașului Kabul. Abdur Rahman Khan a restaurat o mare parte din grădini la începutului secolului al XX-lea, iar accesul publicului a fost permis după 1930. Însă grădinile au fost din nou jefuite, iar pomii tăiați pentru lemne de foc, în timpul războiului civil din Kabul. Acum grădina este înconjurată de ziduri înalte, reconstruite de comunitatea locală. La intrarea în parc, a fost amplasat un caravanserai, un loc de oprire pentru caravane, ce va fi folosit drept centru de informare a vizitatorilor, unde vor fi expuse și descoperirile excavate în urma săpăturilor arheologice făcute înainte de ultima restaurare a grădinilor. Chiar dacă acest centru este o clădire modernă, a fost construit după planul unei clădiri mai vechi, din 1640, folosită ca loc de refugiu pentru săraci.
Din caravanserai, privirea îți este purtată peste terasele frumoase, urmărind linia apei ce curge peste marmura albă. Multe dintre speciile alese pentru a fi replantate în grădină sunt menționate direct în Baburnama (în traducere, „Cartea lui Babur”), inclusiv vișini, cireși, nuci, gutui, duzi și caiși. În centrul grădinii se află un pavilion construit de Abdur Rahman Khan, cu o serie de panouri ce conțin informații despre programul restaurării. Mai sus se află o delicată moschee construită din marmură albă ăn 1647, de către Shah Jahan, cel care a construit și Taj Mahal.
Cel care privește toată grădina de pe cea mai înaltă terasă este chiar mormântul lui Babur. Babur și-a dorit să fie înmormântat sub cerul liber, așadar mormântul său este descoperit, înconjurat doar de un paravan de marmură, simplu.
