Groote Kerk din Cape Town: Obiective turistice Africa de Sud – Cape Town

Groote Kerk reprezintă cea mai veche biserică construită pe teritoriul Africii de Sud. Numele ei, tradus din limba olandeză, înseamnă „biserica cea mare” şi este, la origine, biserica mamă a bisericii reformate olandeze din Africa de Sud. Începând din clipa debarcării la Capul Bunei Speranţe, din secolul al XVII-lea, olandezii companiei India de Est nu au permis nicio altă religie în afară de a lor. Singura oficială şi legală a fost, până în 1779, biserica reformată olandeză.
Jan van Riebeek a fost cel care a decis să îşi transforme propria corabie, Drommedaris, în biserică, în lăcaş de desfăşurare a liturghiilor reformate. Prima slujbă religioasă s-a ţinut deci la bordul navei, în ziua de 1 aprilie 1652.

După stabilirea coloniştilor, intrarea în Capul Bunei Speranţe se făcea printr-un complex de clădiri prevăzut cu o sală ce servea ca biserică, loc de rugăciune şi desfăşurare a serviciilor religioase. Cu timpul, populaţia a crescut, iar respectiva sală a devenit neîncăpătoare în dimineţile de duminică. În 1666 a început construirea castelului Bunei Speranţe, iar într-una dintre curţile sale interioare a fost amenajată o biserică, găzduită într-o baracă de lemn. Podeaua a fost refăcută din piatră, iar faţada principală a încăperii a fost împodobită cu un fronton. Curtea din jurul bisericii a devenit cimitir.

Totuşi, mult prea numeroasele înmormântări au dus la apariţia unor probleme organizatorice. Cimitirul a luat cu asalt aproape întreaga curte a castelului, care ar fi trebuit să servească şi unor scopuri administrative. S-a decis mutarea urgentă a întregului cimitir şi a bisericii din curtea castelului. În 1677, cimitirul a fost oficial inaugurat pe una dintre suprafeţele Grădinilor Companiei, exact pe locul pe care stă astăzi Groote Kerk.

Fundaţia bisericii a fost turnată în prezenţa comandantului Johan Bax, într-un cadru festiv. Groote Kerk urma să fie construită după modelul cruciform. Însă a durat mai mult de un sfert de veac, până ca lucrările de construcţie să fie demarate. În tot acest timp, biserica olandeză a continuat să funcţioneze în curtea interioară a castelului Bunei Speranţe.

În 1685, comisionarul Hendrik Adriaan van Rheede a dispus ca în curtea castelului să fie realizată o construcţie adiacentă (kat) cu mai multe încăperi şi galerii, o parte din ele fiind prevăzute ca reşedinţă a Guvernatorului. Biserica a fost mutată într-una din sălile acestei construcţii. Prima slujbă reformată s-a ţinut aici în data de 22 mai 1695.

În 1700, s-a demarat proiectul de înălţare a bisericii reformate pe fundaţia turnată de Johan Bax, primele pietre fiind puse în prezenţa guvernatorului.
Noua biserică, Groote Kerk, nu dispunea nici de orgă, nici de sacristie. Abia în 1737, guvernatorul Jan de la Fonteein a adus aici o orgă, în timp ce sacristia a fost adăugată abia în 1745.

Pe timpul construcţiei bisericii Groote Kerk, s-a decis ca cimitirul, devenit deja loc public, să fie împrejmuit cu un perete. În interior, Groote Kerk era prevăzută cu 180 de cavouri şi mai multe locuri de veci. Amvonul era flancat de câte şase morminte pe fiecare parte, iar în faţa lui erau plasate cavourile, pe rânduri de câte cinsprezece, până la orgă. În aceste cavouri încăpeau şase până la nouă cadavre. Cavourile putea fi cumpărate sau închiriate şi, de-a lungul vremii, au ajuns să-şi doarmă acolo somnul de veci numeroşi guvernatori ai Africii de Sud.

Până la mijlocul secolului al XIX-lea, Groote Kerk a devenit iarăşi neîncăpătoare pentru enoriaşii aflaţi în număr tot mai mare. Consiliul clerical a hotărât ca biserica să fie mărită prin adăugarea a două galerii deasupra uşilor, amvonul urmând să fie tras mai în spate. Totuşi, în 1779, când au început lucrările de construcţie, s-a trecut la extinderea bisericii Groote Kerk prin lărgirea celor patru colţuri. Astfel, clădirea a luat o formă rectangulară, însă acoperişul şi-a păstrat forma de cruce. Tot în acelaşi an, a fost înlocuit şi amvonul care s-a păstrat până în zilele noastre.

Din păcate, acoperişul plat al celor patru colţuri lărgite a început să curgă, necesitând numeroase intervenţii de restaurare. Reparaţiile se dovedeau atât de costisitoare, încât Consiliul clerical s-a adresat unei echipe de constructori renumiţi, cerându-le o soluţie de durată. Aceştia au recomandat înlocuirea totală a acoperişului, dar s-au arătat îngrijoraţi şi de umiditatea ce pătrunsese deja în interiorul clădirii, pentru că apa scursă prin acoperiş se adunase în cavouri.

Consiliul a refuzat să urmeze sfaturile primite şi, pentru a economisi o sumă de bani destul de importantă, a ales, pur şi simplul, să proptească din interior acoperişul bisericii. Enoriaşii au început să se teamă însă de posibilitatea tot mai mare a unui accident regretabil.

După un timp, şi la presiunea opiniei publice, constructorii au fost chemaţi iarăşi în ajutorul Consiliului. Noua inspecţie a scos însă la iveală şi mai multe probleme la nivelul acoperişului, aşa că s-a recomandat direct demolarea lui şi înălţarea unuia nou. În august 1835, Groote Kerk a fost evacuată, iar slujbele s-au mutat temporar în biserica Luterană de pe strada Strand.

Pe timpul lucrărilor de reconstrucţie, protejarea amvonului a necesitat măsuri speciale. Pentru a nu fi avariat, s-au ridicat câţiva pereţi de protecţie în jurul său.
După ce acoperişul a fost înlăturat, constructorii au ajuns la concluzia că fundaţia nu poate susţine pereţi mai înalţi şi mai groşi. Soluţia: demolarea completă a bisericii, cu excepţia turlei şi a sacristiei şi construirea uneia noi.

Cu acest prilej foarte multe dintre morminte s-au pierdut, iar o parte din cavouri au fost cimentate. Dar, per total, noua Groote Kerk s-a dovedit o adevărată bijuterie arhitecturală, îmbinând stilul gotic cu cel grecesc. Plafonul cu bolta de marmură impresionează în mod special. Câteva dintre stranele bisericii au fost prevăzute cu cheie, fiind destinate celor din înalta societate care nu doreau, pe timpul slujbelor, să aibă de-a face cu populaţia de rând. Pe timpul săptămânii, ei îşi încuiau stranele cu cheia, asigurându-se că nu sunt murdărite de pelerinii nevoiaşi.

Noua Groote Kerk a fost inaugurată în 1841 şi de atunci şi până în prezent nu a mai necesitat intervenţii serioase. Singura modificare petrecută de-a lungul timpului a constat în demolarea construcţiilor care străjuiau Groote Kerk de o parte şi de alta.

În 1953, orga bisericii a fost înlocuită cu una performantă din cupru şi lemn, considerată, în prezent, cea mai mare orgă din Africa de Sud. Din biserica ridicată de compania olandeză India de Est, în 1704, astăzi se mai păstrează numai clopotniţa.
În 1962, Groote Kerk a fost declarată monument naţional.

Ea este deschisă turiştilor din întreaga lume. Se poate vizita pe cont propriu ori cu ajutorul unui ghid. Serviciile acestuia sunt gratuite. Slujbele religioase se ţin la orele 10.00 şi 19.00 şi se spune că au o mare înrâuire mai ales asupra tinerilor.

Intrarea în Groote Kerk se face de pe strada Adderley, în apropiere de Clădirile Parlamentului.