Guase decupate ale celor mai renumiti artisti

Termenul guasadefineste, deopotriva, un anumit material folosit pentru pictura, cat si rezultatul (tabloul). Ca material, este o vopsea obtinuta din pigmenti minerali si guma arabica, solubila in apa. Desi opace, guasele extra-fine se pot dilua pana ajung sa aiba transparenta acuarelei. Se aplica, in general, pe hartie mai groasa sau carton.

Guasa decupata este o tehnica inventata de Matisse (fondator, la inceputul secolului al XX-lea, al fauvismului in pictura), pe care artistul o explica astfel: “Hartia decupata imi permite sa desenez in culoare. Este vorba, pentru mine, de o simplificare. In loc de a desena conturul si, apoi, in interiorul lui, culoarea, desenez direct in culoare”

• In 1941, Matisse, la varsta de 72 de ani, a fost operat la Lyon, din pricina unui cancer la intestin. In ciuda complicatiilor post-operatorii care l-au obligat sa poarte un corset metalic si sa fie imobilizat in cea mai mare parte a timpului, artistul a considerat supravietuirea sa un adevarat miracol. De aceea, ultimii ani ai vietii i-a petrecut in ideea de a-si desavarsi opera. Pana la sfarsit a lucrat aproape exclusiv  guase decupate, dintre care, opera cea mai cunoscuta, va ramane “Jazz”. Este formata din 20 de lucrari care sugereaza diverse analogii intre culoare, muzica, forma, ritm, temele principale fiind circul, amintirile de calatorie (din Tahiti), universul povestilor (“Cosmarul elefantului alb”), motive vegetale (crengi, frunze, alge), stele, valuri etc. Mai mult, acest titlu (Jazz) sugereaza si infinitatea posibilitatilor de a improviza. Tehnica guasei decupate consta in acoperirea cu guase de diverse culori, a unei foi albe sau colorate (cu o textura mai consistenta), dupa care se decupeaza si se asambleaza forme dintre cele mai neasteptate, ca si cum ar fi vorba de tuse picturale. Foarte cunoscute opere realizate in aceasta maniera sunt “Doi dansatori”, “Clown-ul”, “Laguna”, “Inghititorul de sabii” etc.

Incepand cu 1941, inspirat de guasele sale decupate, Matisse va picta, la scara mai mare, Capela Rosariului, pentru Ordinul maicutelor dominicane, cu clopotul in alb si albastru, vitralii in tonuri intunecate si doua fresce interioare, pe fond alb, reprezentand-o pe fecioara Maria si, cea de-a doua, Drumul Crucii.

“Nud albastru” este una dintre cele mai cunoscute guse decupate apartinand lui Matisse. Este reprezentata o silueta feminina, cu bratul drept ridicat spre ceafa, celalalt pe langa corp si picioarele incrucisate. Corpul este facut din guasa albastra decupata (artistul considerand albastrul culoarea volumului si a distantei), lipita pe un fond alb, iar articulatiile sunt redate prin spatii goale. Efectul este de imagine bidimensionala. Pe de alta parte, simplificarea extrema a formelor aminteste de stilizarea specifica sculpturii africane, de care Matisse a fost pasionat toata viata.

“Tristetea regelui” este tot o guasa decupata, pe fond albastru, in care tema reuneste sugestii din tabloul lui Rembrandt, “David cantand la harpa in fata lui Saul” si dintr-un poem al lui Baudelaire, “Viata anterioara”. Pictorul insusi este prezent in mijlocul tabloului, printr-o silueta neagra, asezata intr-un fotoliu, peste care cad petale galbene (simboluri ale bucuriilor vietii). Intr-un colt, o dansatoare sugereaza omagiul adus corpului feminin, plin de gratii. Este o pictura magistrala, in care numai tehnica guasei decupate permite atata libertate.

Guase mai putin cunoscute

• O guasa apartinand lui Picasso, realizata, probabil, cand artistul avea 20 de ani (1901/1902), a fost gasita, in 2008, intr-un mod absolut neasteptat, impreuna cu alte doua panze, in spatele unui perete, dintr-o resedinta din sud-vestul Angliei. Guasa se numeste “Imbratisarea” si ii infatiseaza pe artist si pe iubita sa, Louise Lenoire (cunoscuta sub numele Odette). Valoarea de vanzare a picturii a fost estimata la peste 120 000 de euro.
• Un volum rar, deosebit de pretios, este reprezentat de Fabulele lui La Fontaine, ilustrate cu 43 de guase, apartinand lui Marc Chagall (Moishe Zakharovitch Chagalov), pictor francez, de origine rusa.  Acestea au fost pictate pictate incepand cu 1926, la solicitarea editorului Ambroise Vollard. Acestor picturi li s-a pierdut urma, pana in 1996, cand au fost expuse la Muzeul de arta moderna din Ceret si, mai tarziu, la Muzeul National Marc Chagall, din Nisa. Chagall a mai ilustrat cartea “Suflete moarte” de Gogol si chiar anumite pagini din Biblie. Fie ca a apelat la guase, la acuarele, pastel, cerneala, ulei, colaj, elementul comun al tuturor operelor sale este reprezentat de culorile foarte vii.
• Salvador Dali, celebrul pictor suprarealist, in anii 1934-1935, a realizat un tablou in guasa, pornind de la o fotografie a actritei Mae West, cu titlul “Portretul lui Mae West”, a carui particularitate consta in faptul ca imaginea artistei are ca fundal un interior suprarealist, arta lui Dali afirmand o libertate absoluta in a combina elemente din realitatea imediata, intr-o maniera surprinzatoare.
• In 1939, scriitorul francez, Henri Michaux, atunci in varsta de 40 de ani, publica un volum intitulat “Picturi”, in care asociaza unor texte poetice, cateva guase stranii, in care apar figuri ciudate, fantomatice, toate iesind din canoanele artistice ale timpului. Dupa cum marturiseste in Prefata cartii, se apucase de pictura de putin timp, ca ii admira, in mod deosebit, pe pictorii Paul Klee, Max Ernst (expresionisti), de la care a invatat ca pictura nu este o copie a realitatii, ci o explorare a lumii interioare. Ramase multa vreme necunoscute, guasele sale sunt astazi celebre, alaturi de picturile in cerneala de China.