Gusturi şi arome de Munchen: Viktualienmarkt

Atunci când merg în vacanţe, îmi place să îmbin plimbările cu luarea meselor în tihnă, pentru că de multe ori, acasă, se întâmplă să nu am dispoziţia sau timpul necesare. Pentru mine, călătoriile sunt incomplete, dacă nu-mi iau un răgaz în care să mă bucur de o mâncare bună sau de un preparat mai deosebit, tradiţional sau nu. Şi asta nu înseamnă neapărat un restaurant de trei stele Michelin, poate să fie şi o experienţă simplă într-o trattoria micuţă sau o cafenea cu aer boem. La fel de mult îmi plac şi pieţele, căci ele îmi dau ocazia să combin partea de gastronomie cu plimbarea printr-un loc efervescent, agitat, dar în acelaşi timp pitoresc. Atmosfera locală se simte minunat în pieţele alimentare unde, pe tarabe, sunt expuse legume, fructe, brânzeturi, vinuri, produse din carne, dulciuri şi alte delicatese, aranjate cât mai atractiv pentru cumpărători.

Am prins gustul pieţelor într-una dintre cele mai interesante astfel de locuri – piaţa Boqueria din Barcelona, unde am fost fascinată de mirosuri, forme şi culori, de belşugul de ingrediente necunoscute, care m-a făcut şi mai curioasă cu privire la ce se ascunde în bucătăriile localnicilor.

Pregătindu-mă de vacanţa la Munchen, mi-am propus să vizitez celebra piaţă de aici, Viktualienmarkt, care a intrat în rândul atracţiilor turistice ale oraşului. Este o piaţă bogată, unde preparatele specific bavareze se găsesc alături de cele mai rafinate brânzeturi franţuzeşti şi de cele mai exotice fructe, alături de flori, produse artizanale, dulceţuri, cârnaţi şi, desigur, nelipsita bere.

Viktualienmarkt a luat naştere, în anul 1807, printr-un decret al regelui Maximilian I, după ce Marienplatz devenise neîncăpătoare ca piaţă agroalimentară. Numele de „Viktualien” i-a fost atribuit ulterior, acesta provenind de la termenul latin „victualia”, care înseamnă „mâncare”. Câteva zeci de ani mai târziu, piaţa se dezvoltase puternic, iar de-a lungul timpului au continuat să fie construite o serie de hale şi pavilioane, întinse în spaţiul dintre biserica Heiliggeist şi Frauenstrasse. Deteriorată puternic în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Viktualienmarkt s-a aflat pe punctul de a fi desfiinţată, pentru ca în locul ei să se ridice clădiri cu mai multe etaje, având în vedere locaţia centrală. Autorităţile locale au luat însă decizia de a menţine piaţa, astfel că au alocat sume mari de bani pentru revitalizarea ei. Şi zic eu că au făcut o alegere bună, pentru că Viktualienmarkt reprezintă astăzi un loc plin de farmec şi vitalitate. Aici, se găsesc nu doar produse locale, ci şi delicatese provenite din toată lumea, astfel că e imposibil să nu descoperi ceva bun, pe gustul tău.

Am remarcat renumita piaţă Viktualien din turnul bisericii Sf. Petru. Am recunoscut-o datorită tarabelor acoperite, cu un pâlc de arbori în mijloc. Fremăta de lume, aşa că n-am mai stat pe gânduri şi m-am îndreptat într-acolo. Viktualienmarkt se află la doi paşi de Marienplatz, într-o zonă mereu aglomerată, unde entuziasmul şi uimirea turiştilor se împletesc cu buna dispoziţie a localnicilor.

Intrând în piaţă, am descoperit o lume gastonomică pestriţă, cu multe magazine de-o şchioapă, buticuri, terase, chioşcuri şi standuri cu tot felul de produse. Sunt peste 140 de astfel de locuri, de unde te poţi înfrupta din cele mai diverse specialităţi. Piaţa se întinde pe 22.000 de metri pătraţi, un tărăm generos al gusturilor apetisante.

Am fost fermecată de nuanţele de toamnă, regăsite pe tarabe, de parcă piaţa s-ar fi asortat dintr-adins cu acest frumos anotimp. Multe fructe de sezon, nuci, alune, struguri, gutui, dovleci, mere, pere etc., într-o varietate de soiuri, aşteptau îmbietoare, de pe mese, să fie mâncate cu poftă. Cel mai mult mi-au plăcut dovlecii, atât de arătoşi de parcă ar fi fost de plastic, sculptaţi şi decoraţi de mâna unui artist priceput. Acum că îmi amintesc, parcă îmi pare rău că n-am mâncat deloc plăcintă sau ştrudel cu dovleac. Dar încă nu-i timpul pierdut! Mi-am propus să recuperez aici, în Bucureşti.

Am zărit şi tarabe cu fructe exotice, condimente şi mirodenii aduse din toate colţurile lumii, precum şi numeroase florării, cu buchete frumos aranjate şi ornamente pentru grădină. Chiar dacă nu sunt amatoare de ierburi, m-am oprit în loc, ca să admir ghivecele delicate cu flori şi plante decorative.

Piaţa este marcată, din loc în loc, de statui şi fântâni ale unor comedianţi şi cântăreţi, cum ar fi Karl Valentin, Weiss Ferdl, Liesl Karlstadt, Ida Schumacher, Elise Aulinger sau Roider Jackl. Eu am remarcat fântâna Idei Schumacher, despre care, la început, am crezut că e un personaj de basm, având în vedere că avea un aspect foarte comic, fiind înarmată cu o mătură şi o găleată.

În Viktualienmarkt, ca în orice altă parte din Munchen, berea e la loc de cinste. Când vremea este frumoasă, terasele devin neîncăpătoare şi servesc la halbe uriaşe, cea mai iubită băutură a nemţilor. La marginea pieţei, se află mai multe restaurante tradiţionale, precum şi câteva ceainării, iar o parte dintre standuri pun la dispoziţia clienţilor câteva mese unde aceştia să poată încerca imediat gustările târguite. Am mai văzut şi standuri cu dulceţuri şi gemuri, gata să fie puse la păstrare pentru iarna cea lungă, precum şi ciuperci proaspete, pentru tocăniţe şi sosuri de sezon.

Şi aici, bicicletele sunt o prezenţă constantă. Sprijinite de copaci sau de garduri, ele aşteaptă cu răbdare ca proprietarii să-şi bea berea şi să-şi termine cumpărăturile, pentru ca apoi s-o pornească în goana mare pe străzi, făcând slalom printre maşini şi trecători.

Deşi, iniţial, m-am gândit să iau o gustare mai consistentă (în piaţă se găseşte şi mâncare gătită), până la urmă mi-am cumpărat nişte brânză învelită-n verdeţuri, pe care am mâncat-o alături de o pâine Pumpernickel, consistentă, de o culoare intensă. M-am aşezat la soare, pe un suport de biciclete de lângă un arbore bătrân, mi-am pus aparatul foto deoparte şi m-am lăsat mângâiată de soarele blând, în timp ce savuram fiecare bucăţică din delicioasa gustare. A fost una dintre cele mai plăcute mese luate în Munchen, privind la valurile de oameni din jur.

Viktualienmarkt reprezintă şi un punct important de întâlnire a comunităţii, piaţa găzduind diferite spectacole de muzică şi dans, dar şi evenimente specifice, cum ar fi Ziua berarilor, Ziua grădinarilor, Festivalul de Vară etc. Majoritatea chioşcurilor şi tarabelor au deschis de luni până vineri, de la 10 dimineaţa până la 6 seara, iar sâmbăta de la 10 la 3. Duminica, piaţa se odihneşte, la fel ca majoritatea copleşitoare a magazinelor din Munchen.

Am străbătut piaţa în lung şi-n lat de mai multe ori, iar la un moment dat am ajuns la un capăt, unde am zărit o minunăţie de clădire îmbrăcată într-un frunziş colorat în nuanţe calde de toamnă, din care se mai zăreau doar ferestrele. Se pare că nu e nevoie să vizitezi un muzeu de artă ca să admiri capodopere, căci natura şi chiar spaţiul urban sunt pline de astfel de lucrări, care se ivesc unde te-aştepţi mai puţin. Cu această imagine stăruindu-mi în minte, am plecat mai departe, pe străduţele elegante ale oraşului, în căutarea altor minuni vii cu aromă bavareză.