Hanul lui Manuc este numele unei clădiri istorice din Bucureşti, în care astăzi este amenajat un restaurant de renume. Hanul a fost declarat monument istoric şi poartă numele lui Manuc Marzaian (sau Manuc Bei), un negustor şi diplomat armean, care în anul 1808 a fost numit Bei al Moldovei. Hanul său se află în sectorul 2, pe strada Halelor 9 – 13.
Hanul lui Manuc a fost construit în perioada 1806 – 1808, când Manuc a fost nevoit să se stabilească în Țara Românească din cauza războiului ruso-turc. Încă de la început, hanul său a impresionat prin faptul că nu era asemenea celor mai multe hanuri din secolele XVIII – XIX, hanuri care semănau foarte mult cu nişte fortăreţe.
De-a lungul timpului, arhitectura hanului a suferit modificări, însă documente de la început de secol al XIX-lea menţionează că edificiul avea 15 pivniţe, 23 de prăvălii la parter şi 107 camere la etaj, precum şi două saloane de dimensiuni mari, magazii, mai multe bucătarii şi camere pentru servitori. În curte, se afla o cafenea, dar şi o fântână arteziană în mijlocul unei grădini.
După ce războiul ruso-turc a luat final, Manuc se hotărăşte să îşi vândă hanul, pentru că se mutase cu familia la Hincești (Republica Moldova), distanţa dintre cele două oraşe fiind prea mare pentru a se mai putea ocupa de han. Însă armeanul a murit înainte să îşi vândă proprietatea, iar de averea sa a început să se îngrijească o epitropie, copiii lui Manuc fiind minori când tatăl lor a murit.
Însă epitropia renunţă repede la administrarea averii familiei lui Manuc, din cauza distanţei – astfel, hanul şi celelalte proprietăţi din Țara Românească sunt arendate, ajungând în posesia lui Nicolae Alexiu şi a lui Dimitrie D. Dedu.
În anul 1838, Hanul lui Manuc a fost puternic avariat de un cutremur, iar specialiştii au recomandat ca partea cel mai serios afectată să fie demolată şi apoi reconstruită. Însă Murat, fiul cel mare al lui Manuc, nu a fost de acord cu această decizie, iar hanul a fost lăsat în paragină până în anul 1842, când a fost vândut.
Noii proprietari s-au ocupat de refacerea clădirii, iar când afacerile nu au mai mers atât de bine, au dat o mare parte din el în arendă. Deşi înţelegerea era pe patru ani, cel care l-a luat în arendă a renunţat la contract după aproape doi ani.
Astfel, în anul 1862, Hanul lui Manuc îşi schimbă din nou proprietarul, care îl transformă într-un hotel – Grand Hotel de la Dacie. Profilul vechiului han se schimbă şi el total: cele două săli proaspăt amenajate găzduiau petrecerile oamenilor influenţi din Bucureşti și, începând cu anul 1878, au început să fie folosite pentru spectacole de teatru.
Un an mai târziu, proprietarul l-a adus pe James Lwone, un iluzionist american, care a avut parte de un adevărat succes. De asemenea, în fiecare săptămână erau organizate baluri mascate, iar de orchestră se ocupa violonistul Ludovic Wiest.
Hanul lui Manuc a avut parte de mai mulţi proprietari şi în secolul al XX-lea, însă nu a scăpat nici el de naţionalizarea comunistă din 1948. Ceauşescu ar fi vrut să îl dărâme, însă arhitectul angajat de el îl sfătuieşte să nu o facă, pentru că în încăperile sale au loc întâlniri între ilegalişti comunişti.
Se pare că Nicolae Ceauşescu a fost atât de încântat de ce a auzit, încât a ordonat să se repare clădirea. Astăzi, hanul este deţinut de Constantin Şerban Cantacuzino, care a reuşit să îi redea gloria de odinioară, deşi mai are de lucru până întreaga restaurare va fi gata.
Hanul lui Manuc a redevenit, de câţiva ani, un loc important pe harta cafenelelor şi restaurantelor din Bucureşti. Multe dintre sălile renovate au o importanţă istorică deosebită, în ele semnându-se pagini importante pentru ceea ce este astăzi România.
De exemplu, în Salonul Voievodal (sau Sala Istorică) a fost semnată Pacea de la Bucureşti, în urma căreia războiul ruso-turc a lăut sfârşit. Într-o altă sală, politicieni şi personalităţi ca Take Ionescu, Barbu Ştefănescu Delavrancea şi Octavian Goga s-au întâlnit de nenumărate ori, pentru a discuta despre unirea Transilvaniei cu Țara Românească.
În prezent, proprietarului Hanului lui Manuc restaurează hotelul, dorind să redea românilor şi străinilor posibilitatea de a se caza în camere care păstrează izul secolului al XIX-lea. Până când va fi gata hotelul, oamenii se pot delecta cu preparate libaneze în Manuc Levantin sau cu preparate tradiţionale în restaurantul principal.
De asemenea, clienţii au la dispoziţie şi o cafenea, iar în timpul verii pot sta în frumoasa grădină a hanului, departe de orice zgomot urban. Din fericire, acest monument istoric are parte de o soartă bună, spre deosebire de alte monumente din ţară.
Înconjurat de străzile vibrante ale sectorului 2, Hanul lui Manuc este nu doar un punct de atracție turistic, ci și un simbol al rezistenței culturale și istorice a orașului București.
Fie că ești în căutare de istorie, cultură sau pur și simplu o masă excelentă, Hanul lui Manuc promite o experiență care nu poate fi uitată, reflectând bogăția și diversitatea istorică a capitalei României.
