Cum a aparut hartia abraziva (smirghelul) si la ce o putem folosi?

Hartia abraziva (smirghelul/glaspapirul) este un material (hartie sau panza) acoperit cu o suprafata dura, care se foloseste la slefuirea lemnului, a metalelor, a pietrei etc., inainte ca acestea sa fie asamblate, lipite, pictate sau utilizate in diverse alte scopuri. Primii care au avut ideea de a confectiona hartie abraziva au fost chinezii, in secolul al XIII-lea. Ei au lipit cochilii de scoici, nisip, seminte tari de plante, zdrobite, pe foi de pergament, cu un astfel de smirghel lustruind materialele de care aveau nevoie. Un substitut al hartiei abrazive, intr-o epoca anterioara, era pielea rugoasa a rechinilor. Abia in secolul al XIX-lea, in 1833, la Londra, inventatorul John Oakey a pus bazele unei manufacturi, pentru a produce, pe scara larga, smirghel si alte materiale asemanatoare.

O metoda de producere a hartiei abrazive, pe baza de nisip, a fost brevetata, in 1834, in Statele Unite ale Americii, de catre Isaac Fischer. In 1916, societatea americana 3M (Minnesota Mining and Manufacturing Company), fondata de cinci oameni de afaceri, creatoare si producatoare, printre altele, a scotch-ului si a post-it-ului, a inventat o hartie abraziva, pe care a comercializat-o sub denumirea de “Wetordy”. Elementul specific al acestui glaspapir consta in faptul ca partea dorsala era impermeabila, ceea ce permitea folosirea apei, pentru a inlatura particulele care se adunau in urma slefuirii, obtinandu-se, astfel, un mai bun randament.

Prima folosire a glaspapirului “Wetordy” a fost la pregatirea automobilelor pentru vopsit. Prin aceasta calitate (rezistenta la apa), hartia abraziva avea o reactie asemanatoare cu a pietrei de ascutit cutitele (coticule), o roca vulcanica veche de peste 480 de milioane de ani, exploatata incepand cu secolul al XVI-lea, din Muntii Ardeni, din Belgia, foarte fina, rezistenta, dar mult mai scumpa decat smirghelul.

Astazi, hartia abraziva se produce in diverse variante, in functie de materialul-suport folosit, de natura si marimea particulelor abrazive si a liantului. In afara hartiei, ca suport, se mai utilizeaza panza sau fibrele sintetice. Materialul textil este preferat pentru fabricarea rulourilor cu asperitati mai pronuntate, in timp ce glaspapirul mai fin se lipeste pe un tip de polietilena (mylar).

Ca materiale abrazive, cele mai folosite sunt silex-ul (caruia i se mai spune si cremene), emeriul (o roca de culoare neagra sau gri, translucida, formata dintr-un amestec de minerale), granatul (un silicat, potrivit pentru hartia abraziva care slefuieste lemnul), oxidul de aluminiu (alumina), carbura de siliciu (obtinuta artificial, prin reactia, la cald, dintre carbon si siliciu), amestecul de oxid de aluminiu si zirconiu, otelul inoxidabil etc. Pentru fixarea particulelor abrazive se apeleaza, de regula, la rasini sintetice. Hartia abraziva se gaseste in comert in forma de rulouri, de foi sau discuri (acestea din urma folosite, mai ales, in industrie). Cele mai aspre servesc pentru smirgheluirea mai grosiera, in timp ce glaspapirul mai fin este folosit la finisaje.

La ce foloseste hartia abraziva ?

• Pentru a indrepta iregularitatile peretilor si tavanelor, micile fisuri (pe care, de altfel, le impiedica sa se mai formeze sau sa se extinda) ;
• Pentru tapetarea peretilor, prin aplicarea hartiei abrazive, realizata in diverse modele, peste care, dupa 48 de ore de la lipire, se poate vopsi in doua straturi (primul strat numai cu vopsea acrilica) ; multi prefera acest material, tapetului, deoarece este mai rezistent, se pliaza mai bine pe peretii cu denivelari (pe care le mascheaza), ofera mai multa libertate in aplicarea culorilor ; hartia abraziva pentru pereti este fabricata, de obicei, si cu un strat de cativa milimetri de lana, ceea ce asigura si o buna izolatie fonica si termica.
• Pentru slefuirea mobilei, pentru a fi pictata/reconditionata sau pentru realizarea de piese de mobilier noi, care urmeaza sa fie date cu lac ; pentru cei care fac acest lucru acasa, trebuie stiut ca smilgheluirea se face intotdeauna in sensul fibrei lemnului ; pentru piesele rotunde din lemn, se taie o bucata mai mare de smirgher, se prinde cu toata mana si se lustruieste lemnul cu miscari inainte si inapoi, in jurul obiectului respectiv ; daca lemnul este la primul lustruit (este nou), este bine sa se umezeasca, folosind un burete, dupa care se lasa sa se usuce si apoi se lustruieste.

In toate cazurile, pentru eficienta, hartia abraziva se fixeaza pe o cala (plata, dreptunghiulara, curbata), cu maner (unele modele fiind si perforate, pentru a se strange, in interior, praful rezultat in urma lustruirii materialului). In comert, hartia abraziva se vinde in mai multe culori, care nu sunt intamplatoare : cea de culoare rosie (grena) este mai aspra si se foloseste in faza initiala a slefuirii (a lemnului, fierului), smirghelul gri este rezistent la apa, hartia abraziva galbena/ocru se foloseste, de regula, la finisajul peretilor, cea verde, tot pentru pereti (dar este mai aspra decat cea cea galbena), cea de culoarea nisipului, facuta cu oxid de aluminiu, este destinata finisajelor care solicita mai mult efort, hartia abraziva emeri (neagra) se utilizeaza pentru metal.